477 matches
-
Vino să mă vezi! strigă Duncan din nou. Împinse ușa salonului și intră. Duncan stătea Întins pe burtă pe carpeta din fața șemineului, cu o carte În fața lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie când e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sunt până la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
două urechi ascuțite, având fiecare câte un smoc de blăniță roșie în vârf. Trupul era micuț și îmbrăcat în blăniță moale, iar coada stufoasă și-o purta cu mândrie pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în bradul cel înalt, sărind cu multă ușurință de pe o creangă pe alta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
3. Desfășurarea lecției. aă Discuții pregătitoare. Învățătorul prezintă clasei o planșa cu căței. Se dirijează observarea acesteia pe baza întrebărilor: Cum are capul? Ce culoare are blănița lui? Ce culoare au ochii? Cu ce seamănă ei? Dar urechile? Cum sunt lăbuțele? Dar coada? De ce iubiți acest animal? b) Se cere elevilor să citească, în gând, compunerea Veverița, oferită ca model, atrăgându-li-se atenția asupra câtorva aspecte: Să observe bine cele trei părți ale compoziției. Să observe expresiile și cuvintele cu ajutorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri îi strângea dureros lăbuța. Un soare blând îi lumina pentru o clipă ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i se sprijinea pe piciorușele terminate cu lăbuțe moi, ca niște pernuțe, dar care, la nevoie, scoteau la iveală și niște gheare ascuțite. Era bun și prietenos. Chiar și pe Codiță, câinele, l-a făcut să fie prieten cu el. Îi plăcea foarte mult să stea cu noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ne vine imediat să plângem, nu-i așa, dulceață? Ne place să o îngrijorăm pe mami, eu mă aplec și încerc să o ridic, numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng în brațe și înaintez cu mare greutate, am impresia că vertebrele mele se vor desprinde și se vor împrăștia din pricina greutății, se zvârcolesc sub greutatea ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de comorile ce mi se ofereau... De pe la 6-7 ani mama dormea după masa cu mine... adevăru-i că ea adormea până la urmă, eu mă foiam căutând să-i ating fesele aromitoare, nefiresc de calde și... nesimțite... niciodată nu mi-a dat lăbuțele deoparte de pe ele... oricât de îndrăznețe deveneau... Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se spăla, goală până la jumătate, pe sâni, în chiuveta din camera cu bufetul acela enorm, cu turnuri și nișe misterioase... Și goală-goală, chincită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mi-a zis că din cucuie îmi cresc cornițele și o să fiu ca el, numai că eu o să am trei coarne. Știi, mami, sunt cel mai fehehericit miel de pe pământ! A venit copilul domnului Om și m-a luat în lăbuțele lui micuțe și m-a mângâiat. Hi hi, ce proști sunt oamenii mici, nu pot să alerge ca noi și nici să behăie. Dar eu am stat să mă mângiie, fiindcă mă știi doar cât sunt de alintat. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente, sau să se prăbușească, tropăite de ghemotoacele acelea de coșmar, cu multe lăbuțe păroase, tarantulele... mă rog, cred că atunci când scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești, câteodată numai, să-ți amintești... fericiți cei ce reușesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sac de cauciuc umplut cu aer, dar a fost imediat estompat de un zgomot puternic... ceva care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gros de lână... Îl calmam cu câte o farfurioară de lapte proaspăt. Cu o limbă mică, aspră, lipăia cu poftă porția și miorlăia să îi mai dau... Muțeasca apărea și dânsa de prin vreun ungher și cerșea, ridicând grațioasă o lăbuță din față, lapte... Era băutura lor preferată... Din când în când, Scămoșilă mai lingea și câte o picătură de lichior foarte dulce, apoi fugea disperat de arsura ce i-o producea alcoolul... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Pana ciclamen De curând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
albă, pășind extrem de atenți să nu călcăm alături, în noroi... Misterul s-a risipit imediat, Mircea Ivănescu mărturisindu-ne, cu o lumină amuzată în ochi, totodată cerându-și scuze, că drumul e construit anume pentru pisici... ca să nu-și murdărească lăbuțele... Drept care toți trei, abia sosiți, ne-am dus, ocrotiți de întuneric, să mai găsim marmoră (tocmai se demolase o casă alături) ca să completăm cărarea aceea atât de specială... „calea regală“ a motanilor... În casă rămăseseră soțiile celor doi poeți, Stela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Păi, când aveam vreun vizitator, îi spuneam cu oarecare aplomb, poruncitor: Scămoșilă, fă tumba pentru musafiri! Și dânsul, într-un fel indescriptibil, își lipea capul de podea, se da ușor pe o parte și ajungea să se întindă total, cu lăbuțele în sus, stând așa, nemișcat, ca să fie admirat, câteva clipe. Apoi își relua, demn, poziția normală, patrupedă... Tumba pentru musafiri era însoțită de un miorlăit de foarte jalnică tonalitate. Lucru esențial, Scămoșilă nu zice miau!, ci mau! Ceea ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
nu-mi trece să-l mint căci dacă fac așa ceva se încruntă la mine, se supără și după cum v-am spus îmi este prieten adevărat și nu vreau să-l pierd. Când sunt supărată vine lângă mine, mă mângâie cu lăbuța și nu mă părăsește până când vede că nu mai sunt supărată și totul se termină cu o joacă pe cinste. Ce mult mi-aș dori ca el să poată vorbi! Ce multe ne-am spune! Dar totul e bine și
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce trebuia să-i ardă inima, ricoșă în ultima secundă, izbind mortal pe Nora: O rugai pe aceasta să-mi dăruiască o șuviță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iar Upshaw lucrează pentru mine, așa că spune-mi de ce ești atât de interesat de cazul lui? Dudley Smith execută un număr tipic de vodevil: un tânăr luat în tărbacă ce se apropie cu pași târșiți, cu mâinile încovoiate ca niște lăbuțe, cu umerii căzuți și buza de jos bosumflată. — Flăcău, mă jignești. Nu voiam decât să sărbătorim reușita ta și să-ți dau de știre că Upshaw i-a înfuriat pe camarazii lui de la poliție, bărbați care nu sunt obișnuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dat ochii peste cap și s-a întins în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care nici unul dintre băieți nu l-a apreciat. Nu-i corect, a comentat Charlie. Eu fac surf, știi. Uită-te la Jake, s-a lamentat și Danny. Are, cât, un kil și stă în față. Într-adevăr, terrierul stătea cu lăbuțele din spate în poala lui Irene, iar cu cele din față se agățase de buza bărcii. Codița i se agita cu frenezie. Credeți-mă, i-a asigurat Jina, că și de-aici o să vedeți destule. Drew era pe mal, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici. . . dacă crezi si dumneata . . . ți-aș ține de urît! Drăgănescu se uită la ea lung. Avea idei moderate, dar decise. Nu crezuse niciodată răul tot ce se spunea de dânsa și acum îl credea deplin. Scutură mâna de pe care lăbuța neagră se desprinsese. - De nu vrei să mergi cu tramvaiul, pleacă îndată cu automobilul, înainte de a fi dus la garaj. Tonul, era aspru și nu lăsa nici o îndoială. Fără să aștepte altă Invitare, Mika-Le plecă. Feciorul, omul vechi de casă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și devenind violentă. Această prozaică ceartă conjugală este relatată de Paul Dogaru, autorul romanului Singurătatea lupului (Alutus, Slatina, 2007), la persoana întâi, într-un stil prețios, chinuit-metaforic, asemănător cu mersul în pantofi prea strâmți: ‹ „N-ai elementara educație ! bălăbăneai tu lăbuțele peste teritoriul ochilor mei, apărându-ți specimenul și ăla culcușit în cochilia lașității, retras într-un ungher al bucătăriei. Iartă-l, dragă, te-ai adresat lui ghebușilă, metamorfozat din ogar în cățeluș, cu coada, cât o mai fi fost, făcută
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
într-altul, rostogolindu-vă prin ușa bucătăriei, preocupați de o macerată și zăbăucă fugă în târziul nopții. Două umbre diforme pe coridor, două destine în deplasare către un naufragiu iminent...“ Deci nu încercai să-mi scoți ochii, ci bălăbăneai tu lăbuțele peste teritoriul ochilor mei, nu v-ați ridicat ca și cum v-ați fi înțeles din priviri, ci v-ați ridicat telepatic... Apar și unele întrebări (ceea ce demonstrează că asemenea formulări stimulează gândirea): Ce înseamnă „fugă macerată“? Ce se înțelege prin „destine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mamă drăguță...“ (Pisicuța) În ceea ce mă privește, dacă aș fi în locul pisicuței pufoase, i-aș răspunde Mariei Marin: „Chiar și dintr-o vrăbiuță / Care e o mamă drăguță / Iese o minunată chifteluță / Am să pun deci pe ea a mea lăbuță, / Iar tu, în loc să tot compui versuri, / Du-te să faci o mămăliguță!“ O rima la „ iubire“ Cu ce rimează „iubire“? Fără îndoială, cu „fericire“. Dar „frumusețe“? Cu „tinerețe“. Dar ,,vânt“? Cu „pământ“. Aceste asocieri de cuvinte și multe altele, pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]