2,595 matches
-
Maximin. Și în primul rînd trebuie observat că în timp ce în alte state ai de luptat numai cu ambiția celor mari și cu nesupunerea popoarelor, împărații romani întîmpinau o a treia greutate, anume aceea de a trebui să îndure cruzimea și lăcomia soldaților. Iar lucrul acesta era atît de greu de suportat, încît a fost pentru mulți cauza căderii lor, deoarece nu era ușor să satisfaci și soldații și poporul; căci poporul iubea liniștea și de aceea îi plăcea ca un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe cînd soldații preferau un principe cutezător, crud și lacom. Ei voiau de asemenea ca acesta să facă uz de însușirile lor, împotriva poporului, pentru ca la rîndul lor, ei să obțină o soldă îndoită și să-și satisfacă din plin lăcomia și cruzimea. Se întîmpla astfel ca împărații care, nici prin firea lor și nici prin felul de a guverna, nu se bucurau de o faimă prea mare, așa încît să poată ține în frîu și poporul și soldații, își pierdeau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui Marcus Aurelius. Ar fi fost suficient să meargă mai departe pe căile urmate de tatăl său, pentru ca în felul acesta să mulțumească și trupele și poporul; dar fiind crud și brutal din fire a vrut să-și satisfacă toată lăcomia pe spinarea poporului și pentru aceasta s-a străduit să atragă de partea lui armatele, dîndu-le libertate neîngrădită; iar pe de altă parte, nu și-a ținut în nici un fel demnitatea și a coborît de multe ori în arenă ca să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
petrece azi se adapă din sângele și suferințele trecute. Măcar dacă tot ce se construiește acum ar fi ridicat pe temelii sănătoase și trainice... Dar cine știe câte suferințe rezervă viitorul, căci oamenii sunt mai răi și mai lacomi decât câinii. Iar lăcomia după avere, după putere, după o ciozvârtă mai bună, după femeia altuia, după un pat mai moale și o mână încărcată de sclipitoare inele inutile, este nemăsurată. Când aud ce se întâmplă acum nu pot să nu mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost dat să îndure în vreme biata Țară a Moldovei cu tot norodul ei cel binecredincios. Năpastele cele mai grele au venit dintotdeauna din partea unor viețuitoare care își ziceau oameni, dar în realitate erau mai răi ca hiarele. Că lăcomia lor și pizma erau fără de margini, cu chiteală la vedere asupra pământurilor ce le-au fost rânduite moldovenilor să-și ducă traiul la Carpați, la apa Nistrului, la Dunăre și până la Marea cea Mare. Și au chibzuit s-o sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a fost cu atât mai mare că, în loc de o singură pereche, s-au conformat două. Au urmat urările cântate de La mulți ani cu sănătate! Să vă dea Domnul tot ce doriți! S-a băut puțin și s-a sorbit cu lăcomie multă zeamă de potroace. Cineva se lamenta de un acut deranj stomacal din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima repetiție. Fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
subsolului, condamnarea unor oameni nevinovați și câte altele întăresc spusele de mai sus. Există și alte dovezi la fel de plauzibile precum că răul se află în noi înșine și nicidecum în altă parte, că înclinația spre delict, ura împotriva semenilor, invidia, lăcomia, răzbunarea, minciuna, delațiunea mincinoasă în țară și la înaltul Bruxelles, păruiala în văzul Europei și multe altele. Așa că nu-i de mirare, domnule Știrbu, că toți puchinoșii Uniunii vin să ne dea lecții de bună purtare și management că poate-poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ruga, și blestema că poate-poate îi va îmbuna, că poate-poate vor înțelege situația! Fapta-i faptă! I-au spus polițaii. Toate circumstanțele le va stabili instanța! au pus capăt discuției oamenii legii și l-au încătușat. Bat-o pustia de lăcomie, a spus unul dintre colegii de echipă de la brigada de constructori care se afla deja în stadiul finalizării lucrărilor contractate, la aflarea daraverii în care a fost implicat colegul lor. Banii! Banii și lăcomia mânca-i-ar pustia! A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au încătușat. Bat-o pustia de lăcomie, a spus unul dintre colegii de echipă de la brigada de constructori care se afla deja în stadiul finalizării lucrărilor contractate, la aflarea daraverii în care a fost implicat colegul lor. Banii! Banii și lăcomia mânca-i-ar pustia! A mai adăugat altul. Ca la final, cu toții să cadă la pace că averea-i bună numai când îi adunată cu frica lui Dumnezeu, fără păcat! Că, până la urmă, tot vine judecata cea dreaptă, dacă averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
celor spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care ilustrează legenda biblică a Scării Virtuții ce îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la bunul altuia, desfrâul vă trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
eu ar fi păcat să se irosească. Chiar și la societate referindu-mă, de ce se plânge toată lumea de progresul ei? De ce se tem toți de o revoluție împotriva sistemului? Ceea ce avem este minunat. Desigur, un pericol există, și acela e lăcomia. În afară de asta să ne urmăm chemarea sufletului! Este numai de înțeles de ce spiritul uman, veșnic în expansiune, nu poate concepe sfârșitul. Și totuși, întinzându-te în iarbă, în natură, în acea clipă în care doar pădurea, jungla există pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și totuși, cu siguranță că trebuie să mai fie un mijloc de desăvârșire; știu bine asta. Stă pitit pe undeva, la loc dosnic, pentru a nu fi observat de nimeni, căci, dacă toți oamenii s-ar înfrupta din el cu lăcomia întreagă, de care sunt în stare, toată suferința și amărăciunea acestei lumi ar deveni doar o amintire îndepărtată. Eu, însă, n-am de gând, cu niciun preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau unul! Văzându-mă curând, astfel, captiv ca într o cușcă cu șerpi, în care, fiindcă cu toții sunt flămânzi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
după ce mai lucru! El ajunsese să iubească stupefiantele enorm, nemărginit, cu o iubire - în mod evident - interesată, aproape până la divinizare; le venera adânc și își făcuse deja un scop în viață din a le obține și a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
moartea tatălui, Căiță a primit prin ordin judecătoresc să fie protejat până la majorat de fratele răposatului. Și acesta avea mult pământ și gospodărie frumoasă, gard în gard cu a lui Căiță. De ce are mult, omul vrea și mai mult, pentru că lăcomia, odată încolțită, crește și sufletul omului învrăjbește. Atunci omul nu mai are liniște, nu mai are somn și acestea două din urmă duc o luptă crâncenă cu inima omului, până în momentul în care acesta ori își vede în ceea ce crede
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
poți da seama de o situație aparte. -Nu înțeleg, zise Buburuza. -Dacă o să ai răbdare și o să mă asculți vei înțelege totul. -Bine, voi ține cont de dorința ta și voi asculta liniștită. -Moșul meu este bogat ca și mine. Lăcomia l-a îmbolnăvit atât de tare încât zilnic sapă în sufletul lui transformându-l într-un om tare invidios și cu o plăcere puternică de a pune mâna pe gospodăria mea. Mi-a zis într-o zi, nu demult, că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au fost de față erau mândri de faptul că au fost martorii acelei întâmplări și au povestit că vipera era foarte mare. A atacat calul cu toată forța ei în zona capului, sub fălci și-i sugea sângele cu mare lăcomie. Șeful de grajd a tras cu arma atât de bine în viperă, încât nu i se mai vedea semnul V din frunte. Comandantul a ordonat transportul viperei la Muzeul din Făgăraș. Pentru că s-a degradat capul viperei în timpul împușcăturii s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
există un drog pentru o viață fericită și o bucurie de a trăi permanentă. Nici propriul salariu nu amplifică fericirea. Fără îndoială că a avea milioane la dispoziție creează o stare de liniște, dar nu și fericirea în mod automat. Lăcomia, dorința de a avea mereu tot mai mult evidențiată și de criza economică dă naștere unei tensiuni speculative și conduce la catastrofe personale, la pierderi de miliarde și la nefericire în masă. Pentru obținerea unei fericiri care să dureze toată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a luat act de faptul că: "În cele din urmă este foarte limpede că ne aflăm în mijlocul unei crize. Țara noastră este în război împotriva unei rețele de violență și ură. Economia noastră e slăbită foarte mult, ca urmare a lăcomiei și iresponsabilității unora, dar și din cauza incapacității noastre a tuturor de a îndeplini decizii dificile și a pregăti țara noastră pentru o nouă eră. Mulți și-au pierdut casele. Multe locuri de muncă au dispărut. Multe afaceri au falimentat. Serviciul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și zugrăvindu-le în culori patetice portretul. Astfel, motivația esențială a migrației înspre America nu era doar una materială, ci ținea de dorul de libertate cetățenească, care lipsea din patria de origine (arhimandritul se referea de pildă la sărăcia din pricina lăcomiei grofilor și conților unguri). America era văzută ca țara unde munca reprezenta virtutea cea mai înaltă, iar libertățile cetățenești suprema țintă și aerul dătător de viață. De asemenea, America era percepută și ca țara risipei 81. În consecință Șerboianu saluta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au fost puși pe rug pentru convingerile lor religioase, care nu erau și ale împăratului. Corneliu Tacit (+ 117 p. Chr) vorbind despre aceste persecuții zice: "Temnițele se deschiseră acum pentru martirii creștinismului; fiarele sălbatice se pregătiră spre a sfâșia cu lăcomie mii de creștini și RUGURILE SE APRINSERĂ pentru a arde de vii pe mărturisitorii credinței. Chinurile cele mai înfiorătoare se urziră pentru sprijinitorii cultului creștin". // Cine-i de vină în ipoteza asta? Focul, martirii sau împăratul? Dacă urâm focul și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lunilor petrecute de el la Curte, aceleași dovezi de prețuire și de bunăvoință. Alta ar fi fost istoria nenorocitei noastre Spanii dacă impulsurile populare, cel mai adesea generoase, ar fi avut ultimul cuvânt Înaintea aridei rațiuni de stat, a egoismului, lăcomiei și incompetenței politicienilor, nobililor și monarhilor noștri. Cronicarul anonim pune chiar asta În gura aceluiași popor, În vechea Cântare a Cidului, și nu te poți opri să nu-i rememorezi cuvintele când meditezi la trista istorie a neamului nostru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai fi ceva: viața autorului însuși. Aici, da, găsim semnele capodoperei. Fantasmele bolnăvicioase, ura viscerală față de tată, aspirațiile nobiliare, vânarea înfrigurat-maniacală a oricărui semn de recunoaștere publică, dandysmul spectacular, înhăitarea primejdioasă cu câteva din cele mai dubioase personaje ale vremii, lăcomia cvasi-animalică a vânătorului de zestre ar putea constitui suficiente argumente pentru scrierea unui roman extraordinar. Cu o condiție: să nu fie scris de Mateiu însuși!
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
punct fix, strălucitor: "diamantul era o piatră/ cu aripile invizibile / și 57 de fațete // keratios / spunea grecii // adică un sâmbure de roșcovă / în cealaltă parte a balanței // ca să vezi / ce caraghios fel de a cântări / lumina". Așadar, bijutierul privește cu lăcomie în jurul său. Însă prelucrează atât de mult ceea ce vede încât nimic nu mai poate fi identificat. Astfel, reușesc să supraviețuiască întregului proces de transformare doar niște lucruri care devin concepte și repere. Iată un exemplu în poemul intitulat fără titlu
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]