1,287 matches
-
vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
De ar avea tânărul înțelepciunea celui bătrân ... Rază (întrerupându-l) Ar cumpăra o bicicletă mai repede. Osie: Și pasărea tinereții care e? Axă: Mulți au căutat-o. Spiță: Barza. Axă: Barza e pasărea copilăriei. Ea vestește primăvara și atunci copacii lăcrimează muguri, iar pământul își acoperă fața cu o pânză de verdeață așteptând floarea să-și scoată colțul. Osie: Barza e viață! Axă: Corbul e moarte! Spiță: Corbul e pasărea morții? Axă: Am putea spune. Spiță: Și pasărea tinereții? Axă: Se
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
Tăcerile din noapte, au tapetat pereți Și vise fără stele, se risipeau deșarte.. În cufere închise, stăteau vreo două vieți Hrănite când și când, cu file dintr-o carte. În rănile deschise, trăiau doar amintiri Se-ngălbeneau de toamnă și lăcrimau nostalgic, La porțile din inimi, se tatuau cenzuri Iar totul devenea din ce, în ce, mai tragic! Se învârteau prin noi și morile de vânt..., Nu mai puteam opri nicicum risipa Plângea până și cel mai simplu gând Și noi
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
și cel mai simplu gând Și noi, ne resemnam..., și nu făceam nimica Un lacăt revoltat a spart încuietoarea Prin florile de măr, am evadat...în soare În urmă au rămas și cufăr și odaia, Și-n resturi mărginite, mai lăcrimează ploaia... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1257, Anul IV, 10 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
cuminte, o blândă feminitate.” ( Calistrat Costin). „Am uibit clipele nelămurite // din neobositul anotimp // măcinat de nașterea cuvintelor // pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Acasa > Poezie > Familie > VICTIMĂ COLATERALĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 595 din 17 august 2012 Toate Articolele Autorului "Casa părintească nu se vinde" Spune clar poetul lăcrimând, Însă fără prea multe cuvinte Chiar părinții deseori o vând. Tu îți faci partajul de părinte Și divizi valorile la doi Însă eu, ca un copil cuminte, Cum să-mpart un gând curat spre voi? Cui să întind seara la
VICTIMĂ COLATERALĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365850_a_367179]
-
Autorului Nu pot să te privesc ridicându-te-n aer precum ecoul din hăul imens, mâinile mele se ridică spre cer și fac semne cu câte un deget pe rând până se împietresc. Soarele scoate un ochi printre nori și lăcrimează câteva picături de ploaie pe obrazul supt al câmpiei. Sărbătoarea înălțării curge în sus, eroii necunoscuți se mișcă sub pământ își dau încă odată suflul în rădăcini, un fulger despică arcul orizontului, femeile se-nchină din pragul casei și intră
SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366003_a_367332]
-
au tot cocoțat lichelele pe umeri, Ei fluturându-și fracul, noi mirosind un os, Și-atâta sunt de mulți, că nici un poți să-i numeri! Așa îmi plânge sufletul, cântându-și doina A mea și-a milioanelor de frați! Îmi lăcrimează-n gene, și-n toamna asta, moina, Cărarea înzlotându-mi -se-n mersul spre Carpați. Se-ngroașă gluma, se-nghesoaie frica, Se ghemuiește paradisul amintirii mele, Sardonic, parcă urlă .... POETULUI FEMEII Ți-ai construit destin din nuri apetisanți Și judeci fără milă ce
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
jeneze pe parlamentarii care au luat în serios această Lege. A cărei expunere de motive, chiar dacă este semnată de doi deputați și un senator, are stilul inconfundabil al unui confrate de al nostru pe care de curând l-am văzut lăcrimând. Dar nu din grija pentru noi, ci din usturimea gazelor... furnizate la preț ieftin unui veros cavaler de industrie. Se constată, deci, că lucrurile nu stau așa cum mă acuză unii: m-a interesat și pe mine scandalul și am vrut
BUGETUL PERSONAL AL SCRIITORULUI ŞI FOAMEA PE CARE VOR ALEŞII SĂ I-O TIMBREZE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366018_a_367347]
-
toată varaDezlănțuită-n viața că un dorCe se-ntețește când se-arată searași umblă trubadur pe sub pridvor.... XVI. VICTIMA COLATERALA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 595 din 17 august 2012. "Casă părinteasca nu se vinde" Spune clar poetul lăcrimând, Însă fără prea multe cuvinte Chiar părinții deseori o vând. Tu îți faci partajul de părinte Și divizi valorile la doi Însă eu, ca un copil cuminte, Cum să-mpart un gând curat spre voi? Cui să întind seară la
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
mă-ndeamnă dorul câteodată Să mă-ntorc la pragul părintesc. Voi, părinți, va mai întoarceți încă Înspre rădăcina cea dintâi, Pentru mine setea e adâncă, Sunt copilul fără căpătai. Citește mai mult "Casă părinteasca nu se vinde"Spune clar poetul lăcrimând,Însă fără prea multe cuvinteChiar părinții deseori o vând.Tu îți faci partajul de părinteși divizi valorile la doiînsă eu, ca un copil cuminte,Cum să-mpart un gând curat spre voi?Cui să întind seară la culcareFruntea spre sărutul
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
urmărirea lui. S-a văzut trăgând în ei, fără milă, pănă la penultimul cartuș. Ultimul era pentru el, pentru inima lui, ca o dovadă că „ Leana ” ultima lui iubită, îi răspunde cu aceeași dragoste, până ce moartea îi va despărți. A lăcrimat, pentru moartea celor uciși imaginar, pentru moartea lui imaginară. * Batalionul de pază este în alertă. Alarma este reală. Atât de reală încât dacă ar exista comanda „ lacrimi de voie !... ” și s-ar primi acest ordin nimeni nu ar pregeta să
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
PLÂNGE ȘI PĂDUREA Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului De n-ar plânge și pădurea Ochii tăi n-ar ști să-mi dea Un amurg fără de nume Care-n cer ar lăcrima. De n-ar fremăta pădurea Toamna n-ar mai ști să-mi dea Amintirile rămase Care-n cer ar lăcrima. De nu te-ar chema pădurea Pașii tăi s-ar îndrepta Spre tăcerile albastre Și doar eu aș lăcrima. Referință
DE N-AR PLÂNGE ŞI PĂDUREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365555_a_366884]
-
ar plânge și pădurea Ochii tăi n-ar ști să-mi dea Un amurg fără de nume Care-n cer ar lăcrima. De n-ar fremăta pădurea Toamna n-ar mai ști să-mi dea Amintirile rămase Care-n cer ar lăcrima. De nu te-ar chema pădurea Pașii tăi s-ar îndrepta Spre tăcerile albastre Și doar eu aș lăcrima. Referință Bibliografică: De n-ar plânge și pădurea / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie
DE N-AR PLÂNGE ŞI PĂDUREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365555_a_366884]
-
ar lăcrima. De n-ar fremăta pădurea Toamna n-ar mai ști să-mi dea Amintirile rămase Care-n cer ar lăcrima. De nu te-ar chema pădurea Pașii tăi s-ar îndrepta Spre tăcerile albastre Și doar eu aș lăcrima. Referință Bibliografică: De n-ar plânge și pădurea / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DE N-AR PLÂNGE ŞI PĂDUREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365555_a_366884]
-
la strâns de fân pe platoul unde se află astăzi mănăstirea, odihnindu-se la umbra unui molid, au auzit sunet de clopot ieșind din pământ. „Este un semn de la Dumnezeu. Fiul nostru mort cere să-i facem ceva aici!“, au lăcrimat ei. Și așa au dat pământul acela călugărilor de pe Muntele Măgura, să-și facă o biserică mai aproape, Iosif călugărul venind pentru aceasta acolo. Dar abia în anul 1672 biserica a fost târnosită. Fiul lor, călugărul Mihaiu de la Putna acum
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
necesar pentru pregătirea celei care își luase ADIO de la viață. Am crezut că sunt puternic și voi trece acest examen inopinat. Dar când am văzut chipul soției mele inert în sicriu m-am simțit doborât și ochii au început să lăcrimeze involuntar, ca mai apoi psihicul meu să cedeze și să izbucnesc în plâns. Da, am izbucnit în plâns. Nu mai plânsesem de circa 60 ani. Când tatăl meu poreclit în sat Colorado, mă bătea și eu nu mai plângeam. Din
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră ... Citește mai mult noul cod din două cuvintehărțileascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau în sticle
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau în sticle oceaneodată cu fragmente roșii însemnate cu xplutind undeva în stomacul unui pește rătăcitdin cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră... XXII. NU ESTE VIS, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013. inima ta s-a deschis floare joacă lumina și roua zorilor printre petale dansează în jurul meu în ritm de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
parcă zboară pe o aripă de dor, după trecutul meu. Știu că fiecare dintre noi, am fost odată copii, tineri și în floarea veții. După rătăciri, iubiri și despărțiri, rămânem doar cu amintirile. Fotografii prăfuite de timp ne fac să lăcrimăm, zâmbind cu nostalgie spre vremurile care au trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind schimbările de pe chipul nostru, pe care
AM FOST ODATA.... de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364786_a_366115]
-
întins și mâna Răsărit de soare, tresărit în zori. Dimineață-ți spun, știu că așa îți place..., Când deschid ferestra, intri-n casa mea Și desfaci petala unei flori din glastră Acum fără tine, sigur n-aș mai sta. Roua lăcrimează în grădina vieții Frunze arămii totuși am sa-ți scriu Sfărâmat paharul și furtuna trece, Pe un țărm de pace încă nu-i târziu.... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Încă nu-i târziu.... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNCĂ NU-I TÂRZIU.... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364823_a_366152]
-
vadă cum din necuprinsul lui, apar și dispar incredibile făpturi răsucite-n vălătuci de nori, care uneori păreau că se apropie curioși de pământ...Și cu capul lăsat pe spate, privea cum păsările săgetau văzduhul, până când ochii începeau să-i lăcrimeze de atâta lumină. Înaintau pe un drum ce nu avea sfârșit... Și totuși, la capătul lanului de porumb ce se înălțase deja până genunchii unui om, drumul coti spre stânga și acolo, deja sosiți, ceilalți stupari amatori îi așteptau pregătind
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
parcă zboară pe o aripă de dor, după trecutul meu. Știu că fiecare dintre noi, am fost odată copii, tineri și în floarea veții. După rătăciri, iubiri și despărțiri, rămânem doar cu amintirile. Fotografii prăfuite de timp ne fac să lăcrimăm, zâmbind cu nostalgie spre vremurile care au trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind schimbările de pe chipul nostru, pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
parcă zboară pe o aripă de dor, după trecutul meu.Știu că fiecare dintre noi, am fost odată copii, tineri și în floarea veții. După rătăciri, iubiri și despărțiri, rămânem doar cu amintirile. Fotografii prăfuite de timp ne fac să lăcrimăm, zâmbind cu nostalgie spre vremurile care au trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind schimbările de pe chipul nostru, pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
orașului străbun” să fie sluțită, sub un pretext meschin, de a fi în pas cu țările vestului... Ei nu știu însă că aici nu este voie să se taie copacii! Cine face acest lucru este tras la răspundere. Mi-a lăcrimat inima când am pășit pe strada Ștefan cel Mare și am văzut sau mai bine spus, nu am mai văzut teii aceea minunați și nu am mai găsit umbra lor atât de binefăcătoare. Priveam și nu credeam ochilor ceea ce vedeau
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]