580 matches
-
trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă! Și dă de dușcă paharul de la care redactorul șef se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sine însăși, în acord cu propriile ritmuri de evoluție și performare. Nu e păcat ca aceste poeme de noapte, de o întunecată tonalitate și simbolistică, să conțină secvențe ,diurne" de genul ,mi-am construit între timp un halat din lemn lăcuit"? Ori ,cu pași mici dar atletici o femeie mai înaltă decât propria-i umbră/ țâșnește dintre rinichii unui păstrăv și-mi acoperă umerii"? Sau, în fine, ,un porc minuscul cu burta plesnită/ scărpinându-și inima cu inima mea"? Se vede
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
creionul, fără a-și mai bate capul cu alte planuri, turnă un bazament de ciment, peste care puse un postament de cărămidă și deasupra întocmi o cabană spațioasă, cu geamuri late și cu obloane, iar înăuntru cu pereți din boaserie lăcuită. Scoase stâlpii orientali ai lui Saferian și-i folosi ca ornamente în prispa de la intrare. Instală sobe de teracotă, făcând exterior un horn de granit. Aruncă blocuri de piatră în chip de pavaj în jurul casei. Ca unul ce avea relații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unde un număr de o sută de jeturi erau proiectate pentru efectul pe care-l urmărea Ioanide, ca să-și surprindă invitații. Tot ca să-și creeze un spațiu al său, soțul meu a făcut tavanul din odaia de dormit din bârne lăcuite, de culoare brun închis. Privindu-l, când sta întins pe divan, avea imaginea unei corăbii răsturnate. Cele două odăițe, de lângă gardul din stradă, pe jumătate intrate în pământ, pe care cineva le-a numit, într-o revistă literară, bunkere, au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiert. Nu avea nici un gust, însă, deși Lanark nu mînca mai mult de jumătate din porția mică din farfurie, mesele îi dădeau întotdeauna o stare de comfort și vioiciune. Camera avea pereți de culoarea laptelui și o podea din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în față un perete cu cinci arcade. Dincolo de ele, se vedea un coridor cu o fereastră imensă acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sticlă diversele pachete de țigări, de tutun de pipă, brichetele de tinichea în formă de pistol, bricegele ca niște pești de plumb... Alături de ele, de chibrite, de alte mici fleacuri, cel mai frumos lucru mi se păreau cutiuțele de carton lăcuit, cu fotografiile unor fluturi tropicali, azurii și aurii, și în dreptul cărora se afla o etichetă pe care scria ceva cu litere de tuș negru. Cuvântul era lung și fascinant - prezervativ. Ce putea fi înăuntru? Tot huruind între degete dafinul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
proastă în mijlocul ringului, neîndrăznind să facă un pas. În acest timp Mioara prindea mâna Mariei, cu un zâmbet ciudat pe buze, și-i mângâia degetele așezate cuminte pe fața de masă cu degetele ei lungi și uscate, cu unghiile lungi, lăcuite purpuriu. Pe arătător cântăreața avea un inel ciudat, la care Maria, puțin stânjenită, privea cu încăpățînare. Veriga inelului nu era de metal, ci părea o răsucire de fire de păr groase și unsuroase în jurul cărora se înfășură în spire rare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uniforme negre, de ofițeri SS, din cei pe care-i vedea zilnic prin cafenelele Bucureștiului, sau străbătând străzile în automobile negre. Deasupra erau aranjate 5-6 șepci înalte, cu emblema înfățișînd un craniu rânjit, iar sub uniforme luceau perechi de cizme lăcuite. Doar în spatele cizmelor se aflau îngrămădite câteva boarfe de damă, un fel de dominouri de carnaval și măști. Maria se-nfășură cu un soi de mantie șofranie care ar fi putut trece, în orașul înnoptat, drept șal. Mai aruncă o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mariei i se opri inima. Alergă înspre mână, agățîndu-și rochia într-un ghem de sârme. Se aplecă, fără s-o atingă, simțind că se înăbușă de emoție. Era fluturele! Era inelul din păr de mamut pe degetul uscățiv, cu unghie lăcuită grena, al cântăreței. Maria țipă cât putu, și Vasilica se apropie în fugă. "Lehcă, lelică, e mâna doamnei Mioara!" Isteria urcă în tânăra fată până la paroxism, făcînd-o să urle animalic, încolăcită de umeri de Vasilica. Sora ei încerca s-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lent, șerpuit, vărsîndu-se către placa de alamă prin delta licărindă a celor cinci degete (peste unul dintre canalele pline de ambarcațiuni, șlepuri și pitorești case pe apă, inelul din păr de mamut se arcuia ca un pod). Arătătorul, în unghia lăcuită a căruia se oglindi o clipă cerul uriaș, portocaliu, cu clădirile adunate de jur-împrejur și, în mijloc, cu fața subțire a lui Mircea aplecată adânc peste această filă din carte, ca peste volumul auriu al unui acvariu, atinse delicat fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mici, intrând unele-n altele, alte cuburi de lemn din care alcătuiai tablouri pătrate: curcanul, purcelul, vaca, și din care puteai face castele, și mai ales un căluț de cârpă albă, cu ochi de sticlă și cu o șa roșie lăcuită. Atât de dragă mi-a fost jucăria asta, încît pe la paisprezece ani încă o mai aveam, pe undeva prin servantă, sub forma unui fel de vierme diform, aproape cafeniu de murdărie, scris peste tot cu pixul, fără ochi și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în cele din urmă ajunse la București, unde aștepta acum să pășească, gol și uns cu ulei parfumat, în arenă pentru primul său spectacol în acel mare și pașnic oraș. Mașiniștii intrară-n fugă-n culise, scoțând din arenă sicriul lăcuit roșu în care femeia frumoasă, aproape goală, cu o piatră scumpă lipită-ntre sprâncene, se lăsase tăiată-n două cu ferăstrăul. Trecu și ea, plictisită, pe lângă indian (căruia asisten-ta-i prinsese-ntre timp o mantie înstelată pe umeri), aprinzîndu-și o țigare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei rotunzi suiau, desigur, până sub acoperișul ascuțit, de șindrilă, al morii. Pe podeaua de lemn lustruit, dat cu ceară, erau mobile neașteptat de luxoase: un pat cu baldachin, așternut cu cea mai proaspătă și mai apretată olandă, două noptiere lăcuite, cu sertarele armonios curbate și-ncrustate cu sidef, un mare bufet cu vitrină, plin de cristaluri și-o măsuță de toaletă încărcată cu farduri, rujuri și pomezi, răsfrânte într-o mare oglindă cu două aripi laterale, puțin aduse în față. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în sfârșit să-și facă viața mai senină și transparentă ca un cristal. Așa cum i se întâmpla tatei cu Hasselblatt și cu Leica, la fel pățeam și eu cu numele noi, de pildă cu Terra sigillata, denumirea dată oalelor roșii lăcuite, ale căror cioburi tăioase puteau fi găsite pe câmpia unde odinioară se aflase tabăra legiunii romane și ale căror ornamente îmi aminteau, de departe, imaginile de pe vasele din cartea lui Onkel Rodolph. Armin și cu mine ne dăduserăm întâlnire într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întrebat-o dacă nu ar vrea să fie prietena mea, a fugit râzând. Mama îl însoțea acum mai des pe tata în călătoriile lui de serviciu, ședea alături de el pe bancheta celui mai nou model de Studebaker, o mașină bleu lăcuită, cu aripi bine reliefate și faruri mari, roșii. Tata o cumpărase fiindcă avea nevoie de „și mai multă siguranță“, deoarece acum trebuia să-și petreacă întreaga săptămână pe drum, după cum îi explicase și lui Hans Saner. Mama se apleca deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Începeam să mă simt ca un dosar cu antecedente medicale. — Aici scrie că ați fost polițist, zise el. Un dosar cu adevărat impresionant. Ați fi ajuns kommisar până acum. De ce ați plecat din poliție? A scos din vestă o cutiuță lăcuită și scutură din ea câteva pastile roz În palma-i grasă, așteptând să-i răspund. Le-a luat cu un pahar de apă. Nu mă prea dădeam În vânt după cantina poliției, domnule. El râse zgomotos, iar eu am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
panglici aurii care declarau „Cele mai bune scoici din Londra“ și „Bere brună și plăcinte“, abia puteau stâpâni zgomotul. Am deschis ușa cât să mă strecor înăuntru. Era o încăpere imensă cu un bar în centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
concentrând parcă în ele toată lumina soarelui de vară ce pătrundea prin ferestre, zeci de pietre prețioase așezate în aparență la întâmplare, dar de fapt bine studiat, ca efectul asupra cumpărătorului să fie maxim. Printre ele, cutii minuscule din lemn lăcuit, cu arabescuri de filigran de argint sau din porțelan pictat trezeau dorința de a le deschide și cerceta interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri de opacități alburii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lift și pe cine vedem intrând pe ușa hotelului? Pe nimeni alta decât Lina - însoțită de un copilaș de vreo șapte-opt ani, un băiețel grăsuliu plămădit parcă din alabastru, îmbrăcat din cap până-n picioare în volane și catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană. E cu adevărat o fată drăguță. O dulcică (nu-mi iese din cap chestia asta!). Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se din radioul de la bucătărie și să adulmeci aburii supei de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la ultimul etaj al hotelului Pontchartrain. Am venit În centru pentru escapada noastră anuală, când luăm prânzul Împreună. Sunt Îmbrăcată cu fustă mini și ciorapi lila. Pe umăr, la capătul unei curele lungi, Îmi atârnă o poșetă albă, din piele lăcuită. Geamul aburit e plin de pete. Suntem foarte sus. Peste câteva clipe voi comanda scampi de creveți. Cauza transpirației de pe mâna tatălui meu: Îi este frică de Înălțime. Acum două zile, când s-a oferit să mă ducă unde voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pompe funebre, cununa de nuntă a soțului ei, ca s-o Îngroape o dată cu el. Când a venit momentul ca decedatul să primească ultimul sărut, participanții la Înmormântare s-au aliniat pe lângă sicriul lui Milton și i-au sărutat capacul lăcuit. La Înmormântarea tatălui meu au venit mai puțini oameni decât ne așteptam. Nu s-a arătat nici un proprietar de franciză Hercules, nici unul dintre bărbații cu care Milton se Întâlnise regulat de ani și ani, și ne-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hi-pervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele chinezești lăcuite. Un sărac și sceptic fiu al clasei proletare cunoscuse o prințesă etc. etc. Ce vreau să scriu aici, fiindcă restul e-n cărți, e ceea ce nu am putut scrie nicăieri în literatura mea pentru că, vorba lui Kafka, "asta nu se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai știu ce-am vorbit, dar mă grăbesc să ajung la esențial. Când Mendebilul a ieșit pentru câteva minute
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se aprindeau ochii tuturor. Dar cea mai mare senzație a făcut-o Radu G., un coleg cu figură de armean, cu sprâncene groase ca pictate de Baba, și care se ocupa intens de "muzici": el venise cu un album roșu, lăcuit sclipitor, pe care era o fotografie reprezentând sute de personaje așezate într-un grup ca un polip gregar, în fața cărora se aflau patru tineri într-un fel de uniforme vechi, cu ceaprazuri. "Maaamă, bătrâne, ziceau toți, Sgt Pepper'sV !Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]