1,004 matches
-
G. Călinescu „drame în miniatură”. Ca personaj dramatic ce evoluează spectaculos de la prosperitate și orgolioasă siguranță de sine la eșec umilitor, Vasile Lupu domină umanitatea istorisită în Letopiseț... Înclinația pentru descrieri de natură apare, de pildă, în această scriere (invazia lăcustelor, comparația între fenomene naturale și istorice). De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, datat în 1686 (P.P. Panaitescu), este o istorie polemică a originilor poporului și limbii române, provocată de interpolările lui Simion Dascălul în cronica lui
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană pentru universul vegetal și animal intră și în jocul, cu sugestii satirice, în cheia căruia e scris ciclul Hore. Gluma poetului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
vii culori, opera voastră, de care singuri vă spăimântați. Ați batjocorit întotdauna libertățile publice, cari sunt patrimoniul poporului, iar nu al vostru, căci ați introdus tirania mediocrităților patente, ați înființat o sumă de satrapi în miniatură, cari au căzut ca lăcustele pe spinarea județelor, spre a le exploata și jefui. Aceia din voi cari au rămas onești au devenit complicii lor, căci n-au avut niciodată destul curaj patriotic spre a-i denunța națiunei indignate. Acum vă uitați fără voie în urma
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lua. Dar prin dări indirecte se esploatează pe nesimțite un popor întreg, de ajunge că nu mai știe ce poate ori nu poate. Se simte numai că puterea impozabilă e sleită cu desăvârșire și atunci zbiri guvernamentali acopăr țara ca lăcustele ori ca o armată de invazie și se dezvoltă, sub protecția guvernului, un fel de brigandaj oficial. Ș-apoi se mai zice că la toate relele din țară reacțiunea e de vină. E în adevăr regretabil că lipsește un partid
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a se face sau notar sau ajutor de notar sau arhivar în comună. Boala funcționarismului a intrat din nefericire și în sate; o sumă de oameni fără știință de carte și corupți de administrația noastră imorală s-a întins ca lăcustele asupra țării întregi. Acești tirani direcți ai țăranului, acești zilnici spoliatori, cărora le e rușine de muncă și cari introduc vițiul în comuna rurală, sunt din nenorocire ieșiți ei înșii din școala rurală. Oricare a absolvit două clase primare nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
colegi încă de pe vremea Imperiului. Bănuiesc că vârsta ei v-a făcut să o arătați... Să știți însă că e una dintre cele mai... - ... urâte femei pe care le-am văzut vreodată. Uită-te ce față are! Parcă e o lăcustă, lătră Oksana. Barna hohoti zgomotos. - Iarăși folosești cuvinte de pe Vechea Terra. Și chiar sunt curios cine a vorbit acum: Oksana sau Johansson? Femeia îi privi cu un zâmbet larg și apoi se depărtă câțiva pași pentru a-i cuprinde pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
compunerii povestirii, căci, chiar atunci când face o pauză, umple acest interval cu fapte ce participă direct la menținerea unui tonus ridicat: nenorocirile pe care le provoacă „oastea barbarilor” ce invadase „Moldovlahia”, jefuirea cruntă a țării, pasagerele domnii ale unui Ștefan Lăcustă, în vremea căruia țara a fost bântuită de o „foamete cumplită”, sau Alexandru Cornea. Specia de „publicistică politică” practicată implică deslușit prezența portretelor. În fixarea, pentru viitorime, a trăsăturilor cutărui sau cutărui personaj pana cronicarului nu șovăie. Nu se simte
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
eliberarea, adică împotriva rușilor. Cele mai multe expresii ale amintitei stări de spirit au fost atribuite lui Carol al XII-lea și doar în foarte mică măsură supușilor săi sudezi, pe seama venirii cărora în Moldova era pusă, totuși, o mare invazie de lăcuste care s-a abătut atunci asupra țării 25. „Atenția“ deosebită de care s-a bucurat regele s-a datorat, fără îndoială, puternicei sale personalități. „Mândrul și urâtul dușman suedez“, cum îl caracteriza domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, binemeritase, după convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țăranilor, generate de invaziile și ocupațiile militare străine, de regimul turco-fanariot, ori de tirania unor domni pământeni. Repetatele ocupații rusești, bunăoară, fixaseră în credința populară - scria Noyes - convingerea că ocupanții „au adus întotdeauna cu ei ierni geroase, inundații, invazii de lăcuste, epidemii de ciumă și nesfârșit rău“17. Împărtășindu-le credința, el exemplifica prin abuzurile și silniciile autorităților de ocupație în anii campaniei din 1828-1829, când oamenii fuseseră puși la jug în locul animalelor rechiziționate pentru necesitățile frontului. Alături de cauzele externe, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
A traversat Prutul pe la Reni, într-un decor natural deloc ispititor sugerat de relieful plat și arid, lipsit de pomi sau arbuști, cu nesfârșite suprafețe de porumb, cu sate situate la poalele ravenelor și cu oameni preocupați întâmplător cu stârpirea lăcustelor. Debutul misiunii, având ca punct de plecare localitatea Catamori (probabil, Cotul Morii - n.ns.) de pe Prut și ca normă zilnică de parcurs aproximativ 20 de mile (cca. 30 km), a fost afectat de „ploaia irlandeză“ care s-a abătut asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o manieră destul de convențională, în ciuda eforturilor poetului de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni variate, de estetică, de teorie a poeziei, cu aplicații la literatura română și universală, dar practică și portretul literar, cronica, ambele nescutite pe alocuri de reflexe și partizanate ideologizante. SCRIERI: Azimut, București, 1971; Lăcuste și aeroporturi, București, 1972; Aici, lângă Carpați, București, 1972; Aerul de sub fluturi, București, 1974; Analogia suverană, București, 1975; Creație și implicare, București, 1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
lui Mircea Eliade, București, 1980; Iluzia, București, 1981; Despre analogie și alte eseuri, București, 1982; Cârtița albă, București, 1984; Cămașa de mire, București, 1985. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Azimut”, LCF, 1971, 10; Adrian Popescu, „Azimut”, TR, 1971, 12; Daniel Dimitriu, „Lăcuste și aeroporturi”, CL, 1972, 11; Nicolae Manolescu, „Aerul de sub fluturi”, RL, 1974, 8; Daniel Dimitriu, Naturaliști, caligrafi și alții, CL, 1974, 6; Liviu Călin, Ion Lotreanu, LCF, 1974, 37; Eugen Dorcescu, „Aerul de sub fluturi”, O, 1974, 43; Mircea Iorgulescu, Ion
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
anonimi (atunci când nu răspund unor nume sforăitoare ca Epaminonda Geoagiu) ocupă locul central în prozele lui H., care reabilitează o zonă semnificativă a realului: zile obișnuite, întâmplări, muncă, evenimente, mici habitudini. Un etcetera le-ar cuprinde. La fel ca Ioan Lăcustă, Ioan Groșan, Cristian Teodorescu și alții, prozatorul stă, declarat, la ușa domnului Caragiale. Îi lipsește însă neutralitatea absolută a camerei de înregistrare. În prim-planul prozelor se află o voce naratoare - vocea autorului: cel care urmează să scrie sau, eventual
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate sub alt nume (văcăritului i se substituie, în domnia lui Ioan Teodor Callimachi, fumăritul), se înscriu ca într-o ordine naturală alături de alte calamități - epidemii, invazia lăcustelor, seceta. Arătarea pe cer a unei comete nu tulbură mai puțin ca trecerea prin țară a unui pașă „cu trei tuiuri”, condus cu onorurile cuvenite și cu multe precauții până la hotare pentru ca, în sfârșit, încordarea și nesiguranța să dispară. În
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Leonida Lari, Ioanid Romanescu, Gheorghe Tomozei, Corneliu Sturzu, Dim. Rachici; proză de Marin Sorescu (fragmente din romanul postum Japița), Fănuș Neagu, Ileana Vulpescu, Titus Popovici, Paul Anghel, Francisc Munteanu, Radu Ciobanu, Iulian Neacșu, H. Zincă, Petre Sălcudeanu, D. Țepeneag, Ion Lăcustă, Nicolae Iliescu, Dan Grădinescu ș.a.; teatru de Marin Sorescu (Desfacerea gunoaielor), George Genoiu. Sunt publicați și scriitori tineri, unii dintre ei debutanți (Ioana Drăgan, Bogdan Popescu ș.a.) Cronica literară e susținută de Eugen Simion, comentarii și eseuri critice semnează Valeriu
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
dintr-un motiv misterios, peștii preferă râmele. Prin urmare, când pescuiesc, nu mă gândesc la ceea ce îmi place mie. Mă gândesc la ceea ce le place peștilor. Nu pun în cârlig fragi cu smântână, ci aleg un vierme bun sau vreo lăcustă. De ce n-am folosi față de oameni aceeași tactică?” (Carnegie, 1991, p. 22). Totuși, dacă ceea ce ne interesează este o relație de comunicare dezvoltată pe termen lung, atunci este important să folosim metode ce încurajează realizarea unui avantaj pentru toți cei
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
din Oile Ducăi-vodă, acesta din zel de a-i face pe plac domnitorului. Tot rău se sfârșește povestea și pentru fiul nelegitim al unui domn, călugărit cu sila (Boii lui Ionașcu). File de cronică apocaliptică (război, ciumă, cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie se susțin prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
gestul decis. În Michelangelo, atmosferă și conflict se topesc într-o discretă stare de poezie, astfel încât piesa poate fi citită și ca un poem închinat creației artistice. Ieșite rapid din circuitul repertorial sunt alte câteva lucrări dramatice ale lui K.: Lăcustele (1934), Intermezzo (1943), Răzbunarea Corinei (1943), Fata de la mansardă (1944), Dictatorul (1945), Tarsița și roșiorul, libret de comedie muzicală (1947), Ruxanda și Timotei, poem dramatic (1957), Moș Teacă (1960), precum și mai multe piese într-un act, destinate teatrului de amatori
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
LĂCUSTĂ, Ioan (13.IX.1948, Vârfurile, j. Arad - 14.XI.2008, București), prozator și eseist. Este fiul Antoninei (n. Movileanu) și al lui Dumitru Lăcustă, învățători. Urmează cursurile liceale la Rădăuți și Galați. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
LĂCUSTĂ, Ioan (13.IX.1948, Vârfurile, j. Arad - 14.XI.2008, București), prozator și eseist. Este fiul Antoninei (n. Movileanu) și al lui Dumitru Lăcustă, învățători. Urmează cursurile liceale la Rădăuți și Galați. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1972), lucrând apoi ca profesor, ziarist și redactor la revista „Magazin istoric”. Membru al cenaclului de proză Junimea, figurează în
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
mamei sale, Jean Boniface Hétrat, a tălmăcit câteva povestiri din Voltaire, apărute fără semnătură în broșuri ale colecției „Biblioteca «Minerva»”. Urmează o lungă serie de transpuneri din scriitorii ruși, întâi în periodice, apoi în apariții editoriale, unele postume - Gleb Uspenski, Lăcustele (1924), A. P. Cehov, Dragostea (1926) și Ivanov (1972), F. M. Dostoievski (mai multe proze, între care și romanul Eternul soț), I. S. Turgheniev, Un cuib de nobili (1967), Rudin (1967), În ajun (1969) ș.a. Se adaugă câțiva autori sovietici - Mihail Șolohov
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Cronici rimate, pref. Al. A. Philippide, București, 1963; Versuri, pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Documente omenești. Amintiri, București, 1970. Ediții: În amintirea profesorului Fr. J. Rainer, București, 1946. Traduceri: Voltaire, Micromégas, pref. Jean Boniface Hétrat, București, 1910; Gleb Uspenski, Lăcustele, București, 1924; A. P. Cehov, Dragostea, București, 1926, Ivanov, București, 1972 (în colaborare cu Mihail Calmâcu); Vitali Bianki, Șoricelul Pic, București, 1948 (în colaborare cu Valeria Costăchel); Al. S. Serafimovici, Pe un sloi de gheață, București, 1949; T. Logunova, În pădurile
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
tronul. Tot atunci, adică la 11 martie 1541, lângă Galați, și-au pierdut capetele, împreună cu Alexandru Cornea (martorii spun că nefericitul Domn ar fi preferat mutilarea și călugărirea...38), sprijinitorii lui, Mihu, portar al Sucevei, implicat în omorârea lui Ștefan Lăcustă (a fost însurat acest Mihu, căci i se cunosc urmașii, nepoți și strănepoți)39, și comisul Pătrașcu Tăutu (ginerele lui Mihu). ... îi lichidau pe pretendenți A scăpat ușor acel Ionașco - își zicea Bogdan Vodă -, care voia să ocupe tronul Moldovei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă; alt Constantin, fiu al lui Ștefan Lăcustă) aduși de cazaci s-a prăpădit și Vasile Bălțatul (însurat cu Chiajna, sora lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu), cel aflat mereu de partea acestor doritori de putere 48. Vremurile, numeroase, de tulburări sociale erau prielnice schimbărilor. Astfel, de vidul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]