179,812 matches
-
posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de Alecsandri și
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
joc. Actorul modern practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există, așadar, o ambivalenta în efemeritatea teatrului: uitarea este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
anii '30. în ciuda faptului că Victoria Bucun a gândit o serie de dansuri menite să sublinieze atmosfera de carnaval, ele se consumă izolat și asta pentru că aripile fanteziei scenice nu s-au deschis suficient spre a institui sărbătoarea ce se lasă mai degrabă ghicită decât văzută. Parcă aș fi vrut ca veselia la care aspiră secvența carnavalului să fie susținută de "turtă dulce - panorame - tricoloruri - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniștri - pungași de
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
a unor partide care nu există decît cu numele. Partide de familie au primit sedii care sînt de mulți ani subînchiriate unor societăți comerciale, cel mai adesea cîrciumi. Mai nou aceste partide orfane de membri își vor putea cumpăra sediile, lăsînd astfel cu buzele umflate proprietarii de drept ai imobilelor acordate cu larghețe de FSN din fondul de imobile naționalizate. La rîndul lor, proprietarii, care au învățat adresa Curții de la Strasbourg, vor cere despăgubiri pentru casele care le-au fost furate
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
José Ritta de Sampaio. - Ce ți s-a mai întîmplat anul acesta, Gelu Barbu, lucruri care te-au marcat? - În luna iulie s-a petrecut reîntâlnirea mea miraculoasă cu zeul dansului Misa Barâsnikov, care a venit împreună cu compania să în Las Pălmaș pentru a da câteva reprezentații. Repetițiile s-au făcut în localul școlii mele. Amindoi am avut la Petersburg același profesor la scoala Vaganova, pe Alexander Puskin. Misa avea pe atunci paisprezece ani, iar eu eram cu cincisprezece ani mai
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
în localul școlii mele. Amindoi am avut la Petersburg același profesor la scoala Vaganova, pe Alexander Puskin. Misa avea pe atunci paisprezece ani, iar eu eram cu cincisprezece ani mai mare decât el. Cand a coborât acum din mașină, la Las Pălmaș, nu mi-a venit să cred că mă va recunoaște. S-a apropiat de mine, m-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și nu ne-am mai despărțit. Ne-am depanat amintirile frumoase ale copilăriei și adolescenței noastre de la
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
trimite fără echivoc la cartea Hannei Arendt despre procesul lui Eichmann de la Ierusalim), Andrei Pleșu se arătă impresionat de faptul că în România un cercetător reușește, de unul singur, ceea ce instituțiile (și trimiterea era la CNSAS) n-ajung să facă. Lăsînd la o parte că Marius Oprea are totuși o institutie în spate - Institutul Român pentru studiul Istoriei Recente (IRIR) -, afirmația nu pare deplasată cînd aflăm, din cea de-a doua carte a sa (pe care o coordonează), Securiștii Partidului. Serviciul
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
dar stresanta obligație de a achiziționa filme pentru marele și micul ecran, așa cum făcusem la Cannes în anii 1994-1997, cînd am avut bucuria de a putea prezenta publicului din România filme că Underground sau Breaking the Waves, acum m-am lăsat doar în voia criteriului estetic și a propriului gust. Dacă însă de la Berlin m-am intors dezamăgit, dacă de la ediția din acest an a Festivalului de la Cannes ecourile au fost destul de rezervate, în schimb după Veneția am din nou motive
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
externate peste hotare (cum făcuse și Ceaușescu). Miliardele de dolari furate de aici ar fi putut (ar putea) măcar să fie investite tot aici. În loc să se fure prin comisioane, să se fure, da (vorba - parafrazând - a lui Caragiale), însă pe alocuri lăsând efectul furtului aici! Atât de puțină inteligență politică și economic-financiara au acești miliardari (sau pe cale de a deveni), încât nu-și dau seama de "lanțul caprelor vecinilor"? Nu se dovedesc mai inteligenți decât dictatorul paranoic care și-a depus în
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
greșit cineva cusătura. Totul atîrnă pe muritorii nespus de ciudați pe care ii contemplă uluit parizianul nostru sau, dimpotrivă, totul este peste măsură de strimt și de îngust, părînd lipit cu clei de piele, de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra verde/ odată cu profilul/ femeii (în timp ce udă florile/ în balconul alăturat) pe fondul de lumină/ inutilă fiindu-i îmbrăcămintea; las cartea/ și ochii coboară închiși/ o cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. Cum vezi dar, surceaua n-a sărit departe de trunchi și cred că și starea sa sufletească trebuie să fi fost la fel cu a mea pentru ca el, în floarea vîrstei, să fi lăsat, cu știrea lui, să fie otrăvit. Portretul acesta e unul dintre puținele lucruri ce-mi aparțin, restul e tot cu chirie." Personajul căruia Povestitorul îi descoperă cu uimire desăvîrșita asemănare cu un străbunic a cărui istorie o află de îndată
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și țărani naționali. Poate pe această prejudecată mizează și autorul, și Pașadia, dar sonoritatea numelui Bergami e pînă la urmă înțeleasă de Povestitor ca o iluzie acustică din moment ce îi atribuie lui Pașadia alte origini decît cele sugerate de acesta. Să lăsăm la o parte ipoteza, prea puțin plauzibilă, că Pașadia folosește numele Bergami ca pe un nume comun și să mai remarcăm că nici Pergami, nici armașul Măgureanu nu au ascendență nobiliară, deși ambele istorii, cea din roman și cea care
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
putea bănui pe Povestitor stăpînit de curiozități balcanice, săpînd după trecutul lui Pașadia, în nici un chip însă în ipostază de detectiv de roman occidental. Și nu e vorba de o prejudecată de lectură, ci de căile pe care romanul le lasă deschise către libera speculație. înlăturînd încă o dată ipoteze neverificabile și speculații, să aducem în față textul cu propriile contradicții, într-o manieră poate prea tehnic-detectivistă, care i-ar supăra din plin pe mateini, din moment ce profanează un text a cărui savoare
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Se cuvin tocmai de aceea explicate. Tigănesc la Pașadia nu putea fi decît prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
spune că însăși achiziționarea clădirii, la începutul anilor '90, a fost la fel de oneroasă ca și a recentei "aripi de bloc" de la Bruxelles... Ori ca a sediului ambasadei de la Strasbourg, de pe lângă Consiliul Europei. Dar asta e altă discuție, pe care o las în seama specialiștilor din "centrală".) A te dispensa de un om precum Vasile Popovici înseamnă a fi nu doar habarnist în materie de politică externă, dar și un catastrofal administrator al intereselor țării : imaginați-vă cu ce ochi de uită
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
sus și că lui trebuie să i se raporteze orice problemă. Dar nu asta ar fi marea noutate. în fond, dl. Iliescu e doctor în limba de lemn pe care diplomații noștri o înțeleg atât de bine. Așa că, să-i lăsăm să converseze cât au chef. Prezidentul a profitat de prilej (evervat, probabil, de săruturile din palmă trimise de antipaticul Năstase "activului" de la externe) pentru a reaminti că el rămâne marele șef. N-a pierdut prilejul să țină chiar o lecție
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
lecție de drept sui-generic, spunând cu glas tunător că puterea o dețin cei aleși și nu cei numiți în funcții... De-lemn-Năstase să fii și să nu înțelegi ce voia să spună șeful statului. în traducere liberă, filipica iliesciană însemna: "Băieți, lăsați-o mai moale cu fițele, pentru că eu v-am numit, eu vă zbor!" îngrijorat, probabil, de dimensiunile imperiului construit pe șest de către premier, Iliescu a ajuns la concluzia c-a sosit momentul să reteze macaroana bățoasă a Arogantului... Ceea ce confirmă
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
sale, cel mai... interesant este interviul acordat de către dl Fanus Neagu redactorului-sef al revistei. Dl Neagu declară: "Mie unuia critică literară nu-mi produce mari voluptăți intelectuale, irealitatea și fascinația plutirii criticilor în visul androgin al puterii lor [...] mă lasă nepăsător și rece." Dar, chiar în același aliniat, dl Neagu își uită subit recea nepăsare și se înfierbînta împotriva unui pretins grup condus de directorul României literare care, iconoclast și veninos, a pus gînd rău tuturor marilor scriitori contemporani, atacînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
Cristescu vorbește despre autoimputare, deși simte prea bine că ceva nu e în regulă. De aceea avertismentul ei este incoerent și contradictoriu, uneori irelevant. Autoarea nu poate vorbi onest despre literatura contemporană tocmai pentru că are grija permanentaă de a nu lăsa să se vadă hibele pe care le știe prea bine. Și acest lucru este cu atât mai evident cu cât spiritul critic al autoarei iese la iveală abia atunci când scrie despre autorii vechi. Eseurile despre Slavici, Filimon, Rebreanu, Sadoveanu, Camil
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
din ficțiune dreptate ca cetățean", Accidentul este o carte pedagogică, dezechilibrată prin încărcarea formulei, personajele lui Camil sunt de fapt niște idei, iar Donna Alba este o bagatelă de roman etc. Am scos din context aceste exemple negative fără a lăsa să se înțeleagă că eseurile Mariei-Luiza Cristescu sunt numai atât. Nu. Pertinente printr-o analiză obiectivă, netributară sentimental, abia aici autoarea e capabilă să vadă numeroasele aspecte ale problemei. Iar unele formulări sunt chiar memorabile. Câte lucruri am afla dacă
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
forma unei femele de mic mamifer gata să fete. Mă uit. Iar mă uit. Ce naiba o fi?!... Privind cu luare aminte în jur, ca un hoț prudent, nu cumva să fie prins asupra faptului, întind mâna, apuc cartea, care se lasă repede și ușor luată în posesie, ca și cum ea, de fapt, atât aștepta... Nu m-aș mira să fie biblia vreunui mormon în drum spre Paris... Este ULISE!... Așa ceva nu se poate citi în tren, îmi zic. Nu se poate. Imposibil
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
pe oaspetele lui D.D. într-o problemă vitală pentru România pe cale a intra în NATO și UE, așa de vitală că merita deranjul cu înaltul, prea înaltul, aproape cel mai înalt personaj din istoria de moment și de tranziție, să lase baltă NATO, UE, pe Bush, pe Chirac, pe Blair, urșii din pădure, colecția de tablouri, ca să sune, el, cu mînuța lui, la OTV. Ghici cine e! Telefob P.S. Între timp, un alt personaj și-a dat în petec pe același
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
mai mult cinism, decît compătimire pentru prietenul bătrîn. Pe de altă parte, autorul nu se arătă zgîrcit în adjective laudative, nu ezită să-l numească pe Cămilo José Cela "geniu", subliniindu-i talentul lingvistic de excepție și laconismul discursului, care lasă, din fericire, "nemoralizat" universul românesc. E apreciată îndrăzneala experimentelor literare, cum ar fi realismul atroce, dus pînă la suprarealism, din Familia lui Pascual Duarte, ori introducerea în literatura spaniolă a "simultaneismului" (tratarea, în paralel, a unor scene diferite) și a
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Asista destul de des la întîlnirile noastre redacționale. Încercăm s-o determinăm să colaboreze, chiar păcălind-o; promitea cu jumătate de gură, apoi se răzgîndea, amîna, negocia. Ar fi fost autoarea ideală pentru Ochiul magic din pagina 20. Cînd s-a lăsat convinsă să-l scrie, ne-a dat o pagină extraordinară. Acum s-a isprăvit. Joile noastre fără Țîța vor fi mai triste. Dumnezeu s-o odihnească!
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]