3,223 matches
-
mine. 5. Frații pot scrie împreună un roman Destinatar: Matei Florian, aleea Băiuț, numărul 1, bloc D 13, scara D, etaj 4, apartament 40, sector 6, București. Expeditor: Matei Florian, etaj 1, sector 5. Iubitul meu Matei, câteva lucruri trebuie lăsate deoparte - eu care devin tu atunci când scriu, tu care o să devii eu peste 20 de ani, timpul ăsta stupid: atunci sau cândva, cel mai bine e acum: dormi Matei, mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, BauBau te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mapamond... - Nu m-au arestat, i-am urmat de bună voie. - Pentru că sunteți un mare om, de-aia... - Ei, lăsați... - Dați-mi numele polițistului care s-a luat de dumneavoastră, îl dau afară luni la prima oră... - Nu-i nevoie, lăsați, vă rog eu... - Ce suflet mare aveți... Dar nu-i nevoie să fiți mărinimos cu un asemenea dobitoc... - Ei, domnule general, nu vă ambalați... La urma urmei, nu mi s-a întâmplat nimic. - Cum ziceți, dar este foarte frumos din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
te-ai desprins încă, sau pe care îți place să le mânuiești, să le ai în preajmă. Spre deosebire de proviziile din bucătărie, asta e partea vie, de consum imediat, care spune mai multe despre tine. Niște volume sunt risipite împrejur, altele lăsate deschise. Altele cu semne de carte improvizate sau colțurile paginilor îndoite. Se vede că ai obiceiul să citești mai multe cărți în același timp. Că alegi lecturi diferite pentru diferite ore ale zilei, pentru diferitele colțuri ale micii tale locuințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară, adînc, și se aruncă, hotărît, În prăpastie. În timp ce privea valurile care se jucau cu trupul lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Asta-i o prescurtare de la mii de iepe bătute de soartă în North Dakota și Canada centrală, obligate să trăiască în boxe întunecate și aglomerate, cu un cateter înfipt în ele pentru a le colecta fiecare picătură de urină și lăsate să iasă afară doar ca să fie futute din nou. Comic e că asta descrie destul de bine orice ședere îndelungată într-un spital, dar de-așa ceva am avut parte numai eu. — Nu te uita așa la mine, zice Brandy. N-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o lege prin care să fie pedepsite gospodinele care duc de la piață pînă acasă găinile cu capul în jos. Citise despre chestii din astea în ziare și ridicase și el din umeri ca atîția alții, dacă-i democrație să fie, lăsați să ocrotească orătăniile, pînă la urmă orice găină ajunge în oală, asta era principalul. Colonelul Stoicescu îi făcu semn să se așeze la masă, " de aceea te-am și chemat, domnule Popianu, ca să-ți spunem de ce am venit la Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poarta i-a simțit privirea venind de sus, prin dantelăria perdelelor, nu s-a întors, n-a ridicat ochii, era iarăși pe pămînt, în lumea lui și nu dorea decît să fie lăsat în pace. Dar în pace, deși fusse lăsat, n-a putut trăi. De aceea s-a și hotărît să plece la București, trecînd peste orice regulă și ierarhie, să-l caute pe Leonard Bîlbîie, singurul om în care mai avea încredere și care l-ar fi putut ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în custodie, se pare că proprietarii casei au încercat ca să-și recupereze chiria pe camera lăsată goală peste vară, a dispărut cu totul, fiind uitat cum se uită o lună dintr-un an, ce să spui despre ea? Dar el, Mihai Mihail, n-a uitat și nu va uita niciodată întrebarea de atunci pentru că mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în sfârșit, luna octombrie, acesta să-i acopere pieptul cu tatuaje deosebite, care să-i stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul bilețelelor, plecatul pe furiș - erau aventura noastră. Dacă ai avea de gând să naufragiezi pe o insulă pustie timp de trei luni, ce-ai lua cu tine? Să zicem că hrana și apa ți-ar fi asigurate sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ken”. Chiar și vocea lui răsună dintr-un timp îndepărtat. L-am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea înalt, cu pleoapele vinete, buhăite și lăsate. Cu prea multă gușă sub bărbie. Dinții îi sunt cam îngălbeniți și ochii și-au pierdut albastrul strălucitor de odinioară. Spune: — Arată bine. Zic: — Cine? — Cățelușa dumneavoastră, zice el. Încă privindu-i chelia și ochii albaștri, întreb: Unde ați mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nevoie ca el să moară. Încă mai putem s-o transformăm pe doamna Clark în personaj negativ. Apoi Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
facem și azi. Așa că poate ne e dat să ne batem și urâm și torturăm unii pe alții... Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu degetele celeilalte mâini, cu buricele lor trage pielea flască înapoi deasupra urechii. În timp ce trage, adâncitura întunecată de sub pomete dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
primeni cu lenjerie curată. Dacă pentru Dan și Luana aranjatul frezei era pierdere de timp și-o făceau neatent și în grabă, pentru Ema pieptănatul reprezenta un adevărat ritual. Ea se așeza comod pe scaun, în timp ce Luana, singura în afara Vandei lăsată să se apropie de părul lung al Emei, prindea cu delicatețe șuviță cu șuviță și le descâlcea cu o răbdare de care în nici un alt moment nu dădea dovadă. Urma somnul de prânz, imperios necesar după baie, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atinse buzele abia înmugurite cu buzele lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din păcate, nici unul nu s-a priceput să găsească drumul spre o apropiere adevărată. Privirile lungi, lăsate suspendate în aer, atingerile pur întâmplătoare ale mâinilor, discuțiile simple și sporadice, numai în prezența celorlalți, n-au fost suficiente pentru a închega ceva, orice, între ei. Se apropiau sărbătorile de iarnă și Luana își dori să le petreacă așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai toarne tot câștigul în pușculița patroanei și situația financiară a tinerei familii căpătă mai multă culoare. În nici un an, îi cumpără soției mașină de spălat, frigider și mașină de scris, pentru a-și putea redacta romanele începute și lăsate apoi de izbeliște prin toată casa. Nefiind ahtiată după bani și învățată să iasă cu el în tot felul de locuri, Luana nu era încântată de nici unul din bunurile pe care i le oferea. Îl voia doar pe el, tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu ginerele o umplea de groază. La scurt timp, spaimele ei se adeveriră. În vreme ce Luana se școlea, cei doi se luau în coarne, desfășurând adevărate coride prin toată casa. Se certau de la bani, de la mâncare, din pricina copilului sau a apei lăsate să curgă în neștire la robinet, se războiau până și pentru cel mai mic boboc de floare ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prea departe, el n-a putut să audă ce-și spuneau. Apoi doi dintre ei au intrat În casă, iar când au ieșit, erau cu Karl. Nu-i puseseră cătușe. Până să urce În camion și să dispară după prelata lăsată, i-a urmat fără grabă, cu mersul lui greoi. De la distanță părea și el mic, asemenea lor, asemenea celorlalți copii, doar că el avea părul deschis la culoare și pielea roz. Stai! Adam a vrut să-l cheme, să țipe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală. Bărbatul plecă puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în camera Carminei se simțea stingherit. Spune-mi, tu după ce termini liceul ce-ai de gând? Fata îl privi curioasă. Era prima oară când discutau pe această temă. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în copilărie Nina suferise de tuse convulsivă. Și în timpul acesta, poate chiar lângă patul Ninei, o femeie, o prăpădită de anonimă, se perpelea în jarul întrebării, dacă mai scapă cu viață sau nu, dacă mai apucă să-și vadă copii lăsați acasă și nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute acolo, sub cupola luminoasă îl oboseau pe Marcu. Încercă să le stingă, să uite. Își aminti că în timpul nopții căzuse sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de amândoi de curând, recomandată foarte stăruitor de Sidonia, unde personajele care locuiau într-un oraș mare aveau o adevărată predilecție în a face amor în natură. Întins pe spate, gol, cu brațele sub cap, Ovidiu zâmbea tâmp, cu pleoapele lăsate, satisfăcut ca un morun care și-a depus icrele. Reveniți la han ospătarul i-a privit cu impertinență, în timp ce le lua comanda a spus, ca din întâmplare, că plouase cu o zi în urmă și fără îndoială pământul era ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scăpase de sub control câteva minute, suficient de edificatoare... Se gândi cu strângere de inimă la cei doi părinți rămași în poartă, cu ochii după mașina ce se îndepărta. Ce gândeau oare amândoi în camera mare printre obiectele îmbătrânite și ele, lăsate mereu în același loc? Poate tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
față de tatăl ei o simpatie ciudată, poate tocmai fiindcă îl știa atât de lipsit de afecțiune, ignorat de toți cei apropiați, complăcându-se în situația de cantitate neglijabilă. Îi plăcea să creadă că Trofin este o rezervă sufletească a ei, lăsată acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]