1,385 matches
-
autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Și iată acum, acest roman de introspecție psihologică presărat cu scene de dragoste care au loc în subconștientul personajului Iustin, cât timp se află în comă. Autorul nu se dă în lături de a prezenta și unele aspecte din starea generală a națiunii, confruntată cu probleme grave ca lipsa de medicamente și posibilități materiale reduse pentru cei care au nefericirea să se îmbolnăvească, precum și cu haosul legislativ existent de câteva decenii. Dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
zi și crucea și cununa. Îți simt în preajma mea surâsul cald și blând și știu că-n orice greu îmi ești mereu alături, șoptindu-mi un sfat bun, iertând atuncea când cu sufletul meu slab mai calc și pe de lături. Iisuse bun și drag, Te voi iubi mereu și tot ce îmi doresc e ca și după moarte, oriunde va fi pus să stea, sufletul meu aceeași fără saț iubire să îți poarte. Iisus Hristos Iisus Hristos nu dă în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348734_a_350063]
-
Demiurgului. Căci omul e un Demiurg incapabil să ajungă la esența sa divină până ce nu varsă nițel picuri de osândă. (Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta și cu ia aprinsă se apropie de margine. Apa ia foc. Se dă în lături îngrozit. Țipă. Se deplasează până la cortină. O smulge apoi se acoperă cu ia precum un giulgiu ascunde fața mortului. Tremură. Apoi se pornește pe un râs isteric, privind în sus): Arde...ARDE...Apa sfântă ARDE așa cum ard și eu pe
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
iar dulăul alături, afară. Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prietenește, cu laba, ca să apuce și el să deguste din ce a mai rămas. Așa trecură câteva luni bune, puiul de vulpe crescu, se făcu arătos și cu blăniță mândră, lucioasă, dar, deși i se dădu voie să umble prin
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
un scop precis. O face la modul artistic, doar pentru propria satisfacție. În acest context fiara se numea Cordel Panarițiu și era, așa susținea el și cu maică-sa, cronicar literar. Unul dintre aceia, nu prea puțini totuși, pentru care lăturile așternute pe hârtie sunt singurul mod de a simți că trăiesc. Prin urmare, într-o fițuică de scandal apăru o cronică a piesei în care domnul T este făcut cu ou și cu oțet fiind catalogat ca sperjur, fățarnic, pornograf
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
cu seninătate electoratul, fără a-și mișca vreo clipă nici cel mai neînsemnat mușchi facial. Mai presus de toate însă, personajul nostru analizat are clar stabilită în minte o țintă precisă a sa pentru atingerea căreia nu se dă în lături de la nimic. Dintr-o poziție diferită, totalmente paralelă din punct de vedere geometric cu destinul colectiv și cu necesitățile individuale ale nației sale, hominidul politic al prezentului urlă cât îl țin bojocii a postmodernitate prost înțeleasă, fecaloid-sufocantă, precum și a neo-dictatură
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
fost nevastă câțiva ani de zile, are drepturi egale cu tine la împărțirea bunurilor...?! - Păi... cât a cheltuit ea și cât am cheltuit eu, nu se pune? a cerut tuciuriul lămuriri, mișcându-și brațele în toate direcțiile și scuipând în lături. Eu am avut salar, că am fost angajat... - Ai avut, nu zice nimeni că nu, dar asta e legea, neamule. Amândoi, foști soț și soție, aveți drepturi egale. Ce nu pricepi aici? Nu e clar? i-a răspuns bărbatul cu
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
că mama râse înduioșată și i-o cumpără. Alma nu plânsese ca alți copii, pentru a căpăta jucăriile mult visate, ea avea scheme subtile pe care și le țesea în minte cu multă imaginație, pe care nu se dădea în lături să și-o folosească pentru a-i manipula pe ai săi. Se folosea de umor, de inocență, de creativitate, toate specifice copilăriei, îi cucerea pe toți și-i încânta și până la urmă ajungea chiar la rezultate mai bune decât alți
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
fluviul Limbi de apă m-ating Sunt roata, miros a încins, Ard, mă topesc, sunt cenușă O pasăre izbucnește din mine Cu aripi de humă... Sunt roata de la a cincea căruță Mă-mpiedic, mă poticnesc, Mă sfărâm, sar spițele-n lături Un câine urinează pe mine, apoi mă amușină... Sunt roata, niciodată n-am fost așteptată. Soseam intempestiv, în plină viteză Și zăboveam doar o clipă, doar cât Să mă șterg de tăceri, să mă lepăd de umbre. Sunt colac de
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Caracatița timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip
CARACATIŢA TIMPULUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366000_a_367329]
-
amândoi că se apropia inevitabila întâlnire, când iubirea lor va fi pecetluită de sceptrul domnesc ce va bate la poarta cetății, pentru a i se deschide și cum va fi o întâlnire de pace, poarta se va da larg în lături și va întâmpina cu entuziasm acest oaspete drag, venit în vizită de uniune și comuniune a celor doi mireni sortiți să scrie hrisovul vieții lor plin de patimă și dăruire sufletească. Și dorințele lor cândva ascunse în străfundul sufletului, acum
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
place cum ai făcut curat aici ?! - De ce nu ?!... - Uite de ce ! Se apleacă nea Marin asupra locului proaspăt șmotruit și trage o dungă pe mozaic, apăsând puternic cu degetul arătător. Pe locul unde a apăsat mozaicul se vede curat, pe de lături apa a prins contur. Apa nu este câtuși de puțin curată și nici nu are cum să fie altfel. Ar fi trebuit ca Albert să dea șmotrul, după fiecare oprație, la curățătoria chimică. Știe asta, doar a șmotruit, în armată
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
însoțind ironia, sfârșind într-un zâmbet larg, vesel, în consonanță cu ceea ce mintea ei tocmai descoperă: „Păi ăstea măritate și-o trag aproape zilnic cu bărbatul pe care îl au și mai știu eu destule care mai scapă pe de lături pe când eu, eu duc mai mult lipsă! ”. Albert nu o mai ascultă, rămas în contemplare. Visează. Tenul alb al femeii, silueta suplă ca de manechin, părul aspru și rebel, vopsit blond, ochii verzi și buzele evidențiate de rujul roșu aprins
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Ni i-a lăsat marele cărturar moștenire. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
bunică-mea Hobzoaica o chema tot Teșcuț (Floarea) înainte de căsătorie, fiind soră cu Pâclă. Teșcuțoaia, mama lor, ajunsese celebră în sat și chiar în Loviște pentru faptul că, fiind o femeie zdravănă și iute la mânie, nu se da în lături de a se lua la bătaie chiar cu unii bărbați. Curajul ei nebunesc ar fi putut să-i fie fatal în toamna anului 1916, când, pornită fiind în refugiu spre Curtea de Argeș, a pălmuit un ofițer neamț, care voia să-i
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
înființa acest părculeț, lăsând lucrurile așa cum erau de zeci de ani, adică loc de depozitare a gunoaielor și pripas al câinilor vagabonzi și s-ar fi ocupat numai cu activitățile firești, adică de zbierat la gospodine să nu mai arunce lături în balcoanele de dedesubt, de bătut noaptea la uși pentru a anunța inundațiile, sau strângerea banilor pentru niște veșnice lucrări la acoperiș, plus întocmirea notelor informative despre toți chiriașii către „organe” față de care avea unele îndatoriri și obligații, că doar
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
țigănească, glumeau sătenii. Auzi că se mărită fata lui cutare! Eu, un fel de visător peste zări de nesomn, mă credeam un donjuan în căutarea fericirii. Caii cu căruța au dat buzna în curtea Căprioarei, împingând cele două porți în lături. Doamneee- iese Căprioara închinându-se- voi ați înnebunit, ați speriat satul, tata și mama au rămas muți când v-au văzut la poartă. Curte mică, strânsă, toamna fluturau frunzele pe sus luate de un vânt puternic, casa în vârful unui deal
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
pentru noi se ruga: “ De câte ori lovești în cineva, fie și cu vorba De câte ori judeci pe un frate, să știi, Că nu te poți ruga în mânăstire când vii, Rugăciunea ta nu-i primită, de Dumnezeu nu-i ascultată, Ci în lături este lepădată.“ Și mulțimile se înfrățeau cu cei prin timp certați, Erau din nou prieteni, deveneau frați. “Moartea năpraznică poate fi și ispășire “, spunea, “Omul se încarcă cu păcate,” părintele gândea, “până când Dumnezeu pune capăt, și neândoielnic se plătește fapta
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
a unuia dintre cei câțiva negustori este un unsuros „pungoci” plin cu bani, pe care îi va dona în numele cauzei, cerând în schimb o „fitanție”. „Dacă a venit vremea pe jertfă, apoi cât m-ajunge partea, nu mă dau în lături!” „Subtiscăliții patrioți, la un moment greu al nostru, pentru interesele patriei, am luat de la nenea Niță suma de 70 sfanți pe care i-o vom înapoia îndată ce vom izbuti să facem toate bune, ca să nu mai fie tiranie ... ” La vederea
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
muzica lui Matei Socor. Este vorba de imnul Republicii Populare Române, care a fost valabil timp de cinci ani, până în 1953: (...) Trăiască, trăiască Republică noastră/ În marș de năvalnic șuvoi/ muncitori și țărani și ostași/ zidim România Republicii noi./ În lături cu putredul vechi stăvilar/ E ceasul de sfântă' ncordare/ Unirea și pacea și munca-i stegar/ Republicii noi Populare. În anul 1953, Imnul de Stat al Republicii Populare Române a fost schimbat. Trupele sovietice de ocupație încă nu părăsiseră teritoriul
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
asupra florilor, a câmpului cu întinderi de porumb cu știuleții plini de promisiuni, și-aruncă privirea destul de adânc asupra cărților, mângâie cu privirea frumusețile ieșite în cale sau pe cele căutate, mănâncă fără să numere caloriile, nu se dă în lături nici de la un păhăruț de coniac sau de la ceșcuța cu cafea, face daruri din prea plinul inimii, sare în ajutorul celor aflați în nevoie, nu-și uită obligațiile sociale, nici pe cele culturale, nici prietenii în compania cărora se simte
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
ducem traiul pe tavan? Dar ce spun eu, că totul e în van Și-mi vine să-ți răstorn în cap tigaia! Zi mă’ ceva să nu te strâng de gât Cum i-a turnat Xantipa lui Socrate Căldarea cu lături pe jumătate Și el i-a mulțumit. Atât! Referință Bibliografică: Mai zi ceva / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MAI ZI CEVA de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352157_a_353486]
-
altă culoare. Nu mai sunt roșii. Ele au căpătat izul pornografiei și al prostului gust cu nume de kitsch, de cea mai joasă speță, maculând paginile unor cărți care ar fi putut fi onorabile. Scriitori maturi ori tineri își deversează lăturile trupești și sufletești în pagina albă, cu gândul obscur de a produce oarece senzații tari cititorilor. Dar nu reușesc decât niște jalnice kitsch-uri obscene și de cele mai multe ori scabroase care nu le fac cinste. Orice scriitor ar trebui să
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
periculos pentru interesele Moscovei și guvernelor satelite, ci căpăta tot mai mult prestigiu în emigrația română care se putea mișca liber și respingea comunismul pe față. Pentru a fi anihilat trebuia compromis, fapt pentru care s-au vărsat tone de lături asupra lui tocmai pentru că, altfel, nu-i puteau fi îndepărtați credincioșii. Ca și tatăl său în țară, el se dovedea un factor coagulant de rezistență românească, devenind chiar mai eficace decât guvernele din exil, salvând de infiltrare parohiile existente și
SPRE A ÎNDEPĂRTA O NEDREPTATE CARE PERSISTĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356320_a_357649]
-
înjurat cu voce tare și a lovit cu un băț mare crengile ce-i blocau accesul spre o cărare. În acel moment, toți copacii s-au plecat în calea sa și apoi au prins viață pentru a se da în lături. S-a creat un spațiu gol care se lumina din ce în ce mai puternic. Pe jos era iarbă deasă, verde. Atât de deasă și de verde, că nu se mai vedea pământul. Și flori. Multe flori. De toate formele și culorile. Flori de
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]