3,897 matches
-
o clipă, Iar urma mea, Pătrunsă este și înfiptă. Am privit încă o dată ... Chitara! Care rezemată de perete, Ascunde atât de tăcută, Tot ce doar Dumnezeu, Vede, aude și simte, Adică, sufletul. Am privit încă o dată ... Nucul! Care ascunde emoții lăuntrice, Vibrează privirea Și mângâie sufletul, Care i-a dat viață, Plantându-l. Am privit încă o dată ... Ceasul! Care îmi repetă la nesfârșit, Că timpul nu are corespondent, Și că viața, trebuie trăită, Frumos. DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică: Privire / Dan
PRIVIRE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378179_a_379508]
-
educați de părinți înstăriți, cu școli înalte. Răspunsul nu trebuie căutat departe, bunătatea sufletească, educația aleasă primind-o de la acea măicuță evlavioasă, lovită de nedreptăți, dar care-și purta cu demnitate catrința, cămașa națională, credința ei fiind implantată în universul lăuntric al fiului. Când ne întâlneam zilnic parcă nu observam, nu acordam atenție aleselor sale calități omenești, rafinamentului sufletesc. Era ceva firesc, nu ne trecea prin gând să-i luăm în seamă virtuțile, acum ele revenind proeminent în memorie, vibrând, mai
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
ars rugul, printr-o flacără cu mult mai puternică, flacăra Pasiunii întru om și Dumnezeire, urcată până la treapta supremă: Amor intellectualis Dei, Iubirea Spirituală, de Dumnezeu, Cel în Trinitate întrupat -, Doamna Leni Pințea-Homeag și-a întărit, încet, dar sigur, resorturile lăuntrice, citind cu înfrigurare, studiind cu o dorință sălbatică de nestăvilit marile valori ale culturii românești și universale, clădindu-și nu numai o vastă cultură umanistă, ci și un soclu extrem de puternic din asimilarea duhului capodoperelor marilor gânditori. Dacă ar fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul) Acesate viziuni îl urmăresc și în descrierea vieții interioare: sufletul e plin de peșteri adânci, orice zgomot exterior e „un pas, o șoaptă, un suspin”, destinul înaintează prin hrube lăuntrice, jilave, întortochiate, excaladând mormane de blocuri răsturnate, printr-un peisaj ciclopic: „E un dedal de săli, de gropi și coridoare, Ce urcă, se sucesc și se coboară, Cu ioezere de ape în vâltoare, Cu năruiri de bolți ce te doboară
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
cea mai sublimă activitate a minții umane; constituie atingerea frumuseții și delicateții.” ( W. Somerset Maugham) Poeta Aura Popa ne vindecă rănile interioare, atingând frumusețea și delicatețea prin versul său deosebit. Originalitatea cu care creează o muzică divină în sferele noastre lăuntrice este dovada că stăpânește cuvântul într-o manieră cum puțini știu să o facă. Este o poetă care se dedică iubirii, care se dăruiește cu ardoare cuvântului, dansând pe o scenă de emoții și vise care capătă profunzimi aparte. Aura
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Fericirea se învață, se menține, se educa ca să producă și la alții fericire. Ea se învață și se oferă prin lucruri simple, chiar insignifiante. „Starea de fericire înseamnă puterea de a învinge duritatea adversităților, întâmplărilor exterioare defavorabile, înseamnă înlăturarea conflictelor lăuntrice, a tensiunilor” - Ion Biberi, Eros, ed. Albatros, pag.156 Ajungem tot acolo, de a vorbi de fericirea ce-și trage obârșia din faptul comunicării, cea mai deplină fericire, după cum am mai zis.. http://confluente.ro/Ne fericirea lui adam îi valerian mihoc 1359816022.html Că fericirea a
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
de suspin, prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă mai rătăcim privirea spre un foc lăuntric, ce pâlpâia cândva în trecut. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Doar pentru o clipă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
adevăr fundamental și anume lupta pentru o adevărată mântuire este o eliberare de sub domnia răului materialic, față de duhurile rele, practic eliberarea oamenilor de sub teroarea istoriei.Pentru el libertatea nu avea o dimensiune politică și socială ci una spirituală “un țipăt lăuntric de eliberare către Dumnezeu. “ Gestul lui Valeriu Gafencu de a salva viața pastorului Richard Wurmbrand, aflat în închisoare, pe motivul propăvăduirii comunismului în timpul lui Carol al II-lea, dăruindu-i medicamentele primite de la mama sa, îl ridică pe Sfântul Închisorilor
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]
-
cei din afară ai lui Dumnezeu și ai Neamului nostru biruitor mistic-martir, pentru: credința și dragostea de Neam, de țară și de Dumnezeu! Mihail Eminescu a fost și este o sumă a valorilor spirituale ale Neamului dacoromân. El este taina lăuntrică a Omului așezată pe pieptul veșniciei Neamului. Doina trăirii sale este asumarea destinului Neamului primordial pelasgo-dacoromân în comuniune cu Hristosul Daciei Mari, cu sublima atitudine a Ortodoxiei hristic-universale. În permanenta convorbire cu sufletul său ales, el a binecuvântat cu Dumnezeu
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
Eminescu, la Bacovia, Montale, Virgil Mazilescu și Marino Piazzolla. Este experiența durerii ca acces la cunoaștere prin intermediul protestului împotriva durerii însăși; durere și izolare; poezia ca depășire a impasului închiderii în sine; durerea ca act gnoseologic și cercetare a vieții lăuntrice. Frisonul suferinței și al morții este implicit, ubicuu și transmisibil între cer, pămînt și ape, cuvintele, ființa, elementele naturii fiind amprentate de cenușa și hidoșenia mărginirii: La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare / întrebându-se ce este vîntul
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
ales fără vise". Nu putem a nu remarca și un impuls violent al acestei proze, o energie care în definitiv îi asigură combustibilul temperamental, decupînd cu îndrăzneală forme surprinzătoare,inadecvări brutal plastice care însă îndeobște se dizolvă în umor. Limita lăuntrică a contestării o reprezintă comuniunea cu lucrurile umile: "Vive le Roi! Exclam extrem de fericită la vederea foarfecelui mic de plastic. Cu ajutorul lui înțep cu furie pernița albă de damasc, apretată cu grijă. Operația cere timp și răbdare, dar pînă la
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
în cazul organismelor programate genetic, bătrînețea aduce cu sine o sleire treptată a energiei interioare, tot așa filozofia a atins limita maximă a extenuării. Ceasul ei biologic a bătut, apoptoza s-a declanșat și a urmat moartea fiziologică prin secătuire lăuntrică. În mod paradoxal, simptomele acestei secătuiri sunt de găsit tocmai la cei care nu vor s-o accepte. Cu alte cuvinte, de declinul filozofiei poți să-ți dai seama după efortul pe care îl depun filozofii ca să te convingă că
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
personaj "nemernic" (în sensul religios al cuvântului, adică singur și nenorocit) din Război și pace de Tolstoi (trad. de Ion Frunzetti și N. Parocescu). Rugăciunea lui Socrate "Iubite Pan și voi, zeități de aici, câte sunteți, faceți să dobândesc frumusețe lăuntrică. Iar dinafara mea să fie toate prietene celor din mine" (Platon, Phaidros, trad. de Gabriel Liiceanu). Socrate mai cere să-l socotească bogat pe omul înțelept, să aibă numai atâta avere cât e potrivit unui om cumpătat, iar Phaidros se
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
Adevărul adus la Lumină în orice situație, l-au proiectat în fața studenților ca pe o personalitate și un model de care și astăzi absolvenții instituției noastre își amintesc cu o bucurie și admirație nedisimulate. Această prețuire rezultă din numeroasele resurse lăuntrice ale Maestrului, în principal fiind vorba de păstrarea lucidității, a sobrietății și a „facerii de bine” în orice moment al tumultului vieții și din puternica stăpânire și deplinul autocontrol pe care-l manifesta în orice situație cotidiană sau artistică. Îndeplinind
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
viziunea sa asupra muzicii, maestrul Crăciun a stabilit puncte cardinale în privința conceptului interpretativ, fiind adeptul unei permanente și fecunde argumentări a celor mai mici detalii din partitura muzicală, în același timp orientând conștiința muzicianului spre perspective interpretative bogate în reverberații lăuntrice, afirmând - mereu - că „noțiunea - în prima și ultima ei instanță - are o intimă legătură cu afectivitatea”. Contribuția maestrului Petre Crăciun la statuarea unui învățământ universitar modern nu s-a rezumat numai la orizontul teoretic, ci și la abordarea unui repertoriu
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
care a promovat-o, punând-o în valoare prin prime audiții. Privită în ansamblu, întreaga viață a maestrului Crăciun - cea profesională și privată - a fost una pilduitoare, de dăruire pentru cauza muzicii, în toate ipostazele în care aceasta reflectă trăirea lăuntrică sau „ceea ce eu simt, ce am filtrat dincolo de ceea ce gândesc”. La comemorarea unui an de la plecare sa dintre noi, să ne reamintim câteva „ziceri” ale maestrului Petre Crăciun, consemnate - în mod fericit - de-a lungul formării colectivului didactic al specializării
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
pentru că, în finalul muncii sale interpretative, el manevrează și concepte și idei filosofice și judecăți. - Rolul dirijorului în actul interpretativ este de a trezi interes, de a converti semnele partiturii în sonorități, de a modela sufletele interpreților după imaginile sale lăuntrice. - Dirijorul îi face pe ceilalți să făptuiască realul său sufletesc. - Când totul este clar gândit, este ușor de spus formației ce intenții ai. - Să clarificăm noțiunile noastre și conținutul spuselor noastre. - Pune la capăt tot ceea ce știi ! - Muzica nu se
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
realist-socialistă. În ce mă privește, simpla acumulare culturală și viața mea de toate zilele mă împinseseră să adopt, fără sfidare, o atitudine de indiferență față de regim și de "îndrumările" lui estetice. Mama veghea la păstrarea unei limite în tendința mea lăuntrică, juvenil "anarhizantă", față cu puterea, și-mi repeta un îndemn-rugăciune: Pune, Doamne, strajă gurii mele!" Generația Șaizeci (și nu numai ea) a trăit, până prin 1965/1966, sub semnul unui alexandrinism impus. În poezia helenă alexandrină, subtilitatea și strălucirea nu pot
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
2003), dar întrebările grave atemporale ale condiției umane îl apropie de Tarkovski, de Bergman sau de Werner Herzog. Filmul lui Lungin reușește să păstreze nealterate mireasma și sensul teologiei răsăritene, a ortodoxismului, a unei spiritualități trecute prin experiența marilor sfîșieri lăuntrice. Personajele nu sînt, ci devin necontenit în acest film, iar acesta nu închide nimic, spunînd atît de mult astfel încît totul să rămînă de spus.
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Eliade le vede în morga socială, în menajarea propriilor slăbiciuni, în spiritul de divertisment, în bagatela filozofică și în gazetăria facilă, în snobismul artistic și în cultul confortului -, de acest pericol nu se poate scăpa decît practicînd ascetismul spiritual: ascuțirea lăuntrică, intensitatea, necruțarea de sine, predilecția pentru experiențele aspre. Celor care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
degustător al prozei proustiene dacă păstrezi aderențe ferme cu realitatea exterioară. Sau, mai pe șleau, nu poți să-l intuiești pe franțuz dacă nu-i semeni. De aceea, împătimiții de Proust se racolează din rîndul intelectualilor absorbiți de propriul univers lăuntric. Ce e în mine e mai aievea decît ce-i în afara mea, iar sursa adevărului și a frumuseții tot în mine e de găsit. Iar dacă în plus mai resimt realitatea ca pe o agresiune necontenită, atunci nu am cum
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
psihic pus sub lupă. Printr-un proces de reflectare se scot la iveală și clipele de șovăială ale unei bestii, stările de slăbiciune și de rătăcire. Pe fragmente, reacțiile seamănă cu purtări omenești comune, dau senzația unei umanizări. Descoperi leziuni lăuntrice și autoreconstituiri cu o logică aparte, care solicită înțelegerea, poate chiar și o doză de solidaritate și fraternizare. Încercarea de a pricepe dedesubturile presupune să înaintezi temerar pe o muchie de cuțit. E un preț plătit pentru efortul de a
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
asta treptat, că e vinovat de moartea fratelui său. Ca să se scuture de coșmar, se forțează să se consacre altor detalii ale traiului. Cu precădere aceste aspecte neutre sunt prezentate pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în lăuntrica sfâșiere căreia Faulkner îi refuză accesul în prim plan. E un subtil procedeu de compoziție, o deturnare a atenției. La Breban descoperim o suprapunere similară, aici însă coincidența de straturi ascunde o altă semnificație. Un june de familie bună, înstărit
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În toate segmentele narațiunii se perindă eroi care se zbat să dibuie sensul unor apeluri lăuntrice. Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct în pragul fierberii. Lovesc mereu în pereți imaginari spre a verifica posibilitatea de străpungere și de descăr-care a unui cumul de energie. Spre o supapă de ieșire se îndreaptă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiindcă, atunci când mă îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un roman sumbru despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune capăt, despre om ca ființă înzestrată cu inteligență pe măsura cruzimii sale. Virtuozitatea narativă și construcția romanului
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]