801 matches
-
Da’ azi mi s-a părut că e destul de bun. Al doilea soldat: Da’ cu gașca lui ce s-a Întâmplat? Primul soldat: A, s-au făcut nevăzuți. Doar femeile au rămas lângă el. Al doilea soldat: Niște băieți cam lași. Când l-au văzut acolo n-au mai vrut să aibă de-a face cu toată povestea. Primul soldat: Da’ femeile au rămas. Al doilea soldat: Da, au rămas, sigur. Primul soldat: M-ai văzut când am băgat sulița În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mele imprecații, mă voi întoarce, pretextând acasă, ca să nu fiu ridicol, că sunt bolnav, în definitiv, cu toată fruntea mea încruntată, cu toți mușchii mei celebri, care mă fac să mă pot lupta cu ușurință cu trei oameni deodată, sunt laș, mic, nesigur de ce fac și de ce simt, și mai ales necăjit. În ziua de toamnă, barca unde-mi scriu aceste note chinuite plutește lin pe Sena, vântul abia bate, soarele se aruncă furios în apă - o ultimă bucurie înainte de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al Facultății de Drept din Coimbra care atacase monarhia în ziarul Ultimatum și fusese achitat. Cu totul deosebit de Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mi-e teamă că mi-am petrecut timpul adresându-mi mici apeluri spitalicești, compătimitoare, pentru faptul că eram nevoit să-mi înfrânez accesele de tuse. Tot timpul cât m-am aflat în acea încăpere, am fost stăpânit de impresia clară, lașă, că sunt pe punctul de a izbucni într-o hemoragie sau, în cel mai bun caz, de a-mi fractura o coastă, în ciuda corsetului de benzi adezive care mă încătușa. La patru și douăzeci - sau, ca să vorbesc pe șleau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la el cu Înaltă considerație drept Piepernotter-Morgan. La St. George, duminica, zeul brokerilor putea răsufla cu ușurință oarece vreme În orașul rebel. În gândul lui, domnul Sammler avea nervi pe America albă protestantă pentru că nu menținea ordine mai bine. Predare lașă. Nu o clasă conducătoare puternică. Nerăbdătoare Într-un mod umilitor, tainic să coboare și să se se amestece cu toate mulțimile minoritare și să țipe Împotriva ei Înseși. Și clerul? Făceau din săbii pluguri? Nu, mai degrabă făceau din zgarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-mă o dată Fragil lăstar sub frunze muribunde, Azi aș fugi de frig și nu știu unde M-aș mai simți cum m-am simțit odată, Când glasul tău îmi mângâia auzul Și îmbrăcată doar într-o cămașă Te întindeai, ca o felină lașă, Să îți dezmierd umărul drept, obrazul... Tu îmi mușcai un deget, senzuală, Privindu-mă șăgalnic pe sub gene, Eu mâzgăleam pe sânii tăi desene În jos... adânc și pe... diagonală... Îngroapă-mă și naște-mă din tine, Noi nu ne-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mulțumeam să citesc Toamna Patriarhului și să văd cum crește coiul dictaturii în diverse tovarășe și tovarăși din acea specie. Nu doar pe Ceaușescu voiam să îl ucid, ci și toate aceste lașități ale mele, pe mine cea neputincioasă și lașă. Mi-era silă de mine care o făceam pe nufărașul elitist și strâmbam din nas. Dacă eram femeie de-adevăratelea, săream la capra aia și-i smulgeam părul din cap. Mircea, o colegă de-a mea și-a tamponat mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În aceea zi, eu, împreună cu alți câțiva colegi revoluționari, am ocupat sediul puterii locale și am înființat primul comitet revoluționar de salvare națională”. Mihaela, draga mea, am o părere foarte proastă despre istorici (în România socialistă au fost cea mai lașă breaslă intelectuală), dar acest păcat nu-l pot pune pe seama lor. Falsificarea istoriei e începută de cei care participă la realizarea ei de pe margine și vor să apară mai în centru; abia apoi e continuată și desăvârșită de interpretările delirante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încărcătura unei alte lumi decât aceea aflată la vedere. „Da, te iubesc, nu te uita că dansez, așa e obiceiul; văd că taci, nu îndrăznești să vorbești; niciodată n-ai vorbit.” „E lume, vezi bine, nu suntem singuri”, spusei. „Ești laș, îmi răspunse, știi foarte bine că nu ne aude nimeni. Voi ieși în cerdac”. În adevăr, după o jumătate de oră, spre mirarea mea, plecă în cerdac împreună cu sora ei. N-o să-mi explic niciodată această minune. Ieșii și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cei mai apropiați ai tăi. Ce regim e acesta? Ce țară? Ce lume? Ce dorință de înșelare, ce spaimă ne vânzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e altceva. Spui că ești pur, dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gândește-te... În curând am să-ți arăt ce înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu înțeleg ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apăr pe mine, și dacă nu ar fi Lurr - mângâie câinele, care se întinsese din nou la picioarele sale -, nu cred că aș avea curajul să străbat pădurile astea. Un om ca mine nu poate apăra un fugar, înțelegi? — Ești laș? — Poate. Era obișnuit să i se spună că e laș; nu era ca Antonius Primus, fratele său cel curajos, care disprețuia primejdiile cel puțin la fel de mult ca Julius Civilis. Antonius era neînfricat în bătălie, imbatabil în luptele corp la corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fie puse în practică numai dacă și celălalt face la fel... Ești credincios celui care ți-e credincios. Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că, la Roma, Otho pusese mâna pe putere în chip laș? întrebară ambasadorii. Nu știa oare că oprima cu cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră pe Julius Civilis să se alăture lui Vitellius, împăratul drept și generos, care era gata să intervină pentru a readuce pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că nu fusese judecat pe loc și că ajunsese la Ludi, unde, încă de la primul antrenament, se dovedise incapabil să învețe vreo mișcare de atac sau de apărare. Găseau că e cu totul nepotrivit pentru luptă, dar nu putea fi laș, din moment ce încercase să-l ucidă pe cel mai puternic om din Imperiu, pe Aulus Vitellius, care se comporta ca un monarh absolut și tiran. Îl considerau pe Valerius un erou ciudat, care nu se temuse că va fi ucis când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum nu-i vreme de jocuri. Ai uitat de trădarea lui Caecina? Ai uitat că Ravenna a fost cucerită de Cornelius Fuscus? — Eu mă bucur să-l știu pe Caecina în lanțuri, luat prizonier de oamenii săi. Comandanții or fi lași, dar soldații mă iubesc și-mi sunt credincioși. Asta n-ar trebui să mă bucure? Cât despre Cornelius Fuscus, o să aibă grijă Valens de el. — Răzvrătiții luptă la Bedriacum sub comanda lui Antonius Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei care dădeau înapoi... Se năpusti spre un signifer care fugea, cuprins de panică la vederea armatei dușmane, cu signum-ul ridicat; urmărind steagul colorat, centuria lui întorsese spatele dușmanului. Antonius luă lancea unuia dintre expediti și-l străpunse pe signifer-ul laș, apoi luă signum-ul și-l întoarse spre vitellieni. Îi încurajă pe soldați, și în scurtă vreme rândurile erau din nou compacte, perfect aliniate. În fruntea oamenilor săi, Antonius începu să lupte, omorându-i pe cei care-i stăteau în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius, aruncându-i lui Titus o privire muribundă. Fiecare legiune ia în primire o bucată din valul de apărare și câte o poartă. Să se ia la întrecere, să arate care e cea mai curajoasă și care e cea mai lașă... Soldații să încerce să le-o ia înainte celorlalți și să fie primii care cuceresc... Trecu în fruntea oamenilor săi. Se apropiară de oraș, care se ridica strălucitor în soare. Legiunile lui Antonius Primus înaintau cu mașinile de război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obligându-l să ridice capul, pentru ca toți să-l recunoască pe împărat în bărbatul acela căruia i se luaseră toate însemnele puterii. Vitellius fu dus la Gemoniae, la capătul scării ce cobora de pe Capitolium. Mulțimea îl insulta, furioasă pe împăratul laș care, după ce fusese învins, nu avusese tăria să moară onorabil, punându-și singur capăt zilelor. Oamenii îi reproșară lui Vitellius faptul că se îmbuiba mereu și că risipise o mulțime de sesterți în banchete, că dăduse foc Capitolium-ului și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de capul nostru de atâta timp. Uite că e și cineva care s-a săturat. Gata. Ieși. Din câte știu, tiranii sunt niște lași în adâncul ființei lor. Frica e un tiran, dar ceva îmi spune că frica nu e lașă. Ba îmi vine să cred că frica e cât se poate de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă va propti în mijlocul străzii printre gunoaie și boschetari și-mi va arăta cine e șeful... S-ar putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un aer ce plânge - Și lasă amurgul pe ele culori: De sineală, de aur, de sânge. Pulvis Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie. Și tu ne faci pe toți nebuni. În fața ta sunt cel mai laș. Imensitate, veșnicie, - Iubesc o fată din oraș... Învață-mă filosofie. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir. Cu ce supremă ironie Arăți în fund un cimitir. Cuptor Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ți
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de tare, cu atât de multă putere asupra mea, care să mă determine să nu mai beau. Nu prea văd ce ar fi trebuit să facă, cum ar fi trebuit să o facă, dar mă amăgesc cu o astfel de lașă aruncare de vină pe altcineva. Nu-i nimeni vinovat. Nici măcar eu. Partea mea de vină a fost la început, demult, când am băut, conștient, primele pahare știind că nu aveam pentru ce să depășesc limita normală, când am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În prag pentru a o contempla și, pentru o clipă, mi s-a părut că văd În ea reflexul Nuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu văluri de ceață albă. VÎntul Înghețat Își deschidea drum prin hainele mele, măturînd rana care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor În zorii prăfoși, o umbră printre altele, deschizînd brazde În mătreața Domnului. 2 Pe cînd mă apropiam de intersecția cu strada Balmes am băgat de seamă că o mașină mă urmărea, Înaintînd pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mână măiastră . Uriașul a intrat în acest edificiu trecând printr-o ușă de aur și Rogero l-a urmat; dar privind în juru-i nu i-a mai văzut nici pe uriaș și nici pe Bradamanta. A ieșit din încăpere strigând lașului său adversar să se întoarcă și să se măsoare cu el; nu a prinit însă nici un răspuns și nu a mai văzut pe numeni. În zadarnica-i căutare el s-a întâlnit, fără să-i recunoască însă, cu Ferrau, Florismart
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mână măiastră . Uriașul a intrat în acest edificiu trecând printr-o ușă de aur și Rogero l-a urmat; dar privind în juru-i nu i-a mai văzut nici pe uriaș și nici pe Bradamanta. A ieșit din încăpere strigând lașului său adversar să se întoarcă și să se măsoare cu el; nu a prinit însă nici un răspuns și nu a mai văzut pe numeni. În zadarnica-i căutare el s-a întâlnit, fără să-i recunoască însă, cu Ferrau, Florismart
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de gânduri Ca vântul sunt, ca valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai de temut, decât o mâna lașă Și mai perfid, decât un păcătos... Iubiții mei dușmani dintotdeauna, Aș fi un mort, de voi n-ați exista Și printre vii, ca în mormânt aș sta Și fals, dezacordat, mi-ar plânge struna... La rândul vostru, dacă eu n-
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]