1,533 matches
-
Cauți calea spre lumină strângând în pumnii micuți viața. Printre degetele firave îți alunecă fire de trăire. Inima, pasăre disperată prinsă între zăbrele vinovăției, bate cu putere. Poarta iubirii, au legat-o cu lanț de păcate de care atârnă greu lacătul deșertăciunii. Cauți o firidă să-ți zidești sufletul. Îngerul plânge de neputință. Referință Bibliografică: Copil nedorit / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate
COPIL NEDORIT de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348518_a_349847]
-
Acasa > Orizont > Opinii > PARADOXURI...DE TOT RÂSUL (3) Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului I-a sărutat gaura cheii, întrucât fata își pusese, de ceva vreme, lacăt la gură. * Și-au declinat competențele în patul conjugal. * S-a ținut de păcate cu sfințenie. * Osânda ei era osânza. * A vrut să-i intre în grații, dar era o încuiată. * Cu o fustă scurtă, și-a făcut rost de
PARADOXURI...DE TOT RÂSUL (3) de JANET NICĂ în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348646_a_349975]
-
peste mine. Dar hai să ieșim din curte, să putem vorbi în liniște. Cotiră agale spre livadă și ajunseră la gard. Acolo broscuța dădu la o parte niște ierburi și descoperi o portiță cu două verigi de care atârna un lacăt mic, argintiu. Se aplecă în iarbă, luă o cheiță și lacătul se desprinse. — Așa! zise broscuța. Treci tu mai întâi, apoi trec și eu. Trebuie să încuiem portița pe partea cealaltă. E și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
în liniște. Cotiră agale spre livadă și ajunseră la gard. Acolo broscuța dădu la o parte niște ierburi și descoperi o portiță cu două verigi de care atârna un lacăt mic, argintiu. Se aplecă în iarbă, luă o cheiță și lacătul se desprinse. — Așa! zise broscuța. Treci tu mai întâi, apoi trec și eu. Trebuie să încuiem portița pe partea cealaltă. E și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem în iarbă. Tu să nu uiți unde o punem, ca să poți
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de care atârna un lacăt mic, argintiu. Se aplecă în iarbă, luă o cheiță și lacătul se desprinse. — Așa! zise broscuța. Treci tu mai întâi, apoi trec și eu. Trebuie să încuiem portița pe partea cealaltă. E și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem în iarbă. Tu să nu uiți unde o punem, ca să poți intra când te-ntorci. Octavia se strecură dincolo de gard (portița era mică-mică, tăiată cam până la jumătatea scândurilor), urmată de broscuță, care încuie portița și piti
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
noaptea, să văd curtea, dar nu mă prea trage inima. Mai mult îmi place la voi, e mai frumos, sunt multe flori, mai ales tufănici, care-mi sunt foarte dragi. De aceea am meșterit, ajutată de castorul Haralambie, portița și lacătul... Pe negândite au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
somn? — Tot, răspunse broscuța. De altfel, văd că moțăi. Trebuie să te culci. Și eu sunt obosită... Apropo, știi să te întorci singură, pe potecuțele pe care am venit? — Asta-i bună! Firește. — Te descurci și cu portița și cu lacătele? — Bineînțeles. — Ești sigură? — Absolut sigură. Nu-ți face griji. Atunci, noapte bună. — Noapte bună. Se despărțiră. După câțiva pași, când broscuța tocmai se pregătea să sară în apă, Octavia se opri: Când ne mai vedem? strigă ea. Nu știu, rosti
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
pat, Octavia își aminti brusc întâmplarea cu frumoasa Lina cea preschimbată în broască. Se îmbrăcă în grabă și, ieșind în ogradă, o porni în goană spre gardul de la capătul livezii, acolo unde știa că se află portița cu cele două lacăte argintii. Ajunse la gard, merse în josul și în susul lui, căută portița, o căută îndelung, cercetând scândură de scândură, o căută și în ziua aceea, și în zilele următoare, dar nu fu chip s-o găsească. (Din volumul Eugen Dorcescu, Basme
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Popularitatea imensă a multor artiști români are o perioadă de radiație de obicei după ce ei nu mai sunt. Și chiar și cu acest preț, pe mulți mari artiști români îi refuză și posteritatea, deși măcar ea nu are pecete pe lacăt, iar cine-o vizitează din timpul vieții îi poate fi stăpână după. Dar cine aruncă pe oamenii de valoare afară din posteritate? Întocmai cei ce pregătesc locul pentru ei! Iată, avem azi un acordeonist care ar putea fi un Galliano
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SUB LACĂT Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului ***** Eu nici nu mai știu cum mă cheamă Iubirea ta mi-a smuls orice urmă de identitate Mă învălui în privirea ta ca și
SUB LACĂT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348090_a_349419]
-
oglindă te văd pe tine Simțurile mele toate au fost măsluite Ai intrat peste tot M-ai asediat M-ai ocupat Și mă întrebi de ce sunt tristă Cum aș putea fi altfel dacă sunt O cetate cucerită. Referință Bibliografică: Sub lacăt / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUB LACĂT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348090_a_349419]
-
sau baie. Nici aici în aceasta zonă lățimea suprafeței de nisip nu era mai mare de zece-cincisprezece metri. Din curte cobora o scară cu treptele săpate în piatră până la nivelul mării, care se terminau cu o poartă ferecată cu un lacăt. Făcea dovada că pe acolo cobora regina Maria sau oaspeții acesteia la Castel, pentru a face plajă sau baie în mare. Acum zona de plajă era redată publicului larg, nu mai făcea parte din patrimoniul Castelului. La terminarea vizitării obiectivului
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
în stat”. Era de neconceput ca libertatea românilor, drepturile și siguranța lor să fie repartizate peste drepturile omului, cu neputința salvării. Era de neconceput ca ordinea națională să devină proporționată nu de legi care o apără ci de legi cu lacăte și cu mai multe chei dintre care, rând pe rând, una descuie și alta încuie. Era de neconceput ca România să atingă paroxismul unui stat de tip polițienesc în care cetățenii să fie hărțuiți, împresurați de anchetatori care să se
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
cenzuri Iar totul devenea din ce, în ce, mai tragic! Se învârteau prin noi și morile de vânt..., Nu mai puteam opri nicicum risipa Plângea până și cel mai simplu gând Și noi, ne resemnam..., și nu făceam nimica Un lacăt revoltat a spart încuietoarea Prin florile de măr, am evadat...în soare În urmă au rămas și cufăr și odaia, Și-n resturi mărginite, mai lăcrimează ploaia... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
Toate Articolele Autorului Regretele târzii sculptate în... cristal Plâng lacrima iubirii dintr-un timp astral Amintiri ce dor, mă mistuie într-una Privesc spre... infinit și martoră e luna. Mi-aș striga durerea, s-audă fiecare, Dar, o-nchid sub lacăt, spre-a ei consternare. Cu-n geamăt îmi îmbrac mantia durerii Ceasul vreau să-mi bată, clipa... ușurării. Gândul zbuciumat, durerea-l atinge. El luptă cu tristețea, ce parcă-și înfinge Colții ascuțiți, adânc în trupul meu. Inima îmi plânge
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > HORIA ZILIERU - LELIA MOSSORA, - SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” Autor: Horia Zilieru Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului 1. „Muzica sângelui ne cheamă din nou/s-o cânt, s-o cântăm pe corzi de neant”. Aceste două stihuri din „Atingere de
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
seamă, își are “secretul” invitației sincere la o lectură discretă, știind că deasupra capului stă sabia verbului. Sau, cum ne învață Vicente Huidobro: „adjectivul, care nu dă viață, omoară”. Horia ZILIERU 2012 Referință Bibliografică: Horia ZILIERU - LELIA MOSSORA, - SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” / Horia Zilieru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 482, Anul II, 26 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Horia Zilieru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
Ponte Rialto, cel mai mare pod peste Canal Grande. În Florența, peste Arno, Ponte Vecchio are o mulțime de magazine de bijuterii. Tot acolo există un obicei străvechi - la mijlocul podului, în jurul statuii lui Benvenuto Cellini, să prinzi de pod un lacăt încuiat, ca simbol al dragostei eterne. În fiecare săptămână, municipalitatea e obligată să taie kilograme de lacăte. În Roma se găsește unul din cele mai frumoase poduri din lume - cel care, peste Tibru, duce la castelul San Angelo. Proiectat de
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
mulțime de magazine de bijuterii. Tot acolo există un obicei străvechi - la mijlocul podului, în jurul statuii lui Benvenuto Cellini, să prinzi de pod un lacăt încuiat, ca simbol al dragostei eterne. În fiecare săptămână, municipalitatea e obligată să taie kilograme de lacăte. În Roma se găsește unul din cele mai frumoase poduri din lume - cel care, peste Tibru, duce la castelul San Angelo. Proiectat de Bernini, are pe cele două balustrade statui superbe. Fiecare din zonele italiene are specialitățile ei. În nord
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
I. HORIA ZILIERU - LELIA MOSSORA, - SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE”, de Horia Zilieru, publicat în Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012. 1. „Muzica sângelui ne cheamă din nou/s-o cânt, s-o cântăm pe corzi de neant”. Aceste două stihuri din „Atingere de înger” ar putea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362074_a_363403]
-
Publicat în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ești raiul meu femeie și Dumnezeu o știe, Doar el a pus în tine ațița gingășie; El te-a ales altar să fii plăcerii, Ești cheia fericirii și lacătul durerii Ți-e trupul tău pe viață dăltuit Potir să-i fie bărbatului iubit, Te-a înzestrat cu darul frumuseții Și sfanțul hâr, de-a fi sămânță vieții. Alese însușiri ți-a dăruit podoaba Bărbatului iubit să-i fii o
EŞTI RAIUL MEU FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365879_a_367208]
-
Goethe, Eminescu.” „Într-un fel-zice el- Eminescu e sfântul preacurat al ghersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o știe oricine citește: cu părere de rău că lacătul limbilor nu poate să fie descuiat cu cheile străine.” Arghezi avea același cult al refinării versului ca și Eminescu. El a înțeles ca nimeni altul înnoirea de substanță pe care arta lui Eminescu a produs-o în câmpul culturii, al
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
necuprins / demonice umbre / imperiul și-au întins / și doar luna nebuna / cuprinsă de zbucium / dansa / întruna / întruna ... ” E o luptă continuă pentru că se nasc în același timp: „iubirea / dar și minciuna / ura / și trădarea / și visul - orbit de spaimă - / sub lacăte s-a zăvorât” (În anotimpul flăcărilor). Ca orice artist, Valentina Becart are o menire: „cioplesc cuvinte / din trupul gândului /... // (...) cioplesc cuvinte / privind de-a lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
de-al lor. El unul, subordonat plutonierului-adjutant Pascal, nu numai că distribuie carburanți și lubrefianți dar are acces și la magazia cu echipament aflată tot în gestiunea plutonierului. Periodic, acesta îl solicită să pună ordine în magazie. Încuie ușa cu lacătul și își vede de treburi. Plutonierul are încredere în Bert dar nu strică niciodată o măsură de prevedere în plus. A încercat să-și echipeze subordonatul cu ținută nouă dar acesta l-a refuzat ; dacă tot nu-i plac hainele
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
nu își schimbă blana ci... o altă pălărie ! Domnișoara Doctor E frumoasă și deșteaptă, are totul cu măsură. Sănătoasă și deci aptă... Tratament?! O-nțepătură ! Crezul ei Susținea atât de mult că-i virgină și pioasă. Bată-te de mincinoasă, „lacătul” e spart demult ! Femeie „credincioasă” Vai ! Se roagă și se-nchină la icoane cu ardoare ! Însă are-o mică vină că pe dracu' e călare ! Presa noastră... Întâmplare c-un țânțar, fapt banal și deloc rar. Dar Ziaru-i tot ziar
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]