4,795 matches
-
un gest de salut. Mi-era teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce el, cufundat în scaun, se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unde se întîlnesc cele două părți ale lanțului de aur, apoi, cu o mișcare bruscă, semn al unei hotărîri de moment, întinde mîna să-l oprească pe Mihai, să-i spună ceva, dar el dispare deja după colțul stivei cu lăzi de ulei. Cînd îl ajunge, prezența celor două vînzătoare în apropiere, venite cu un coș de nuiele să transporte pungi cu făină, o împiedică să mai spună ceva. Douăsprezece sticle cu vodcă rusească confirmă ea femeii de la casă, cînd Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prinde în vîrful degetelor, cu delicatețe, paharul. Interesant că se poate locui într-o asemenea încăpere răspunde ea. Nu toți pot să-și construiască vile cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zgomot, deranjate de Mircea Emil, care a venit să-și ia o saltea. Căldura sobei se simte puternic prin perete, așa că el, rămas un timp cu spatele lipit de porțiunea fierbinte, renunță la intenția cu care a venit, trage două lăzi mai mari, aruncă o saltea peste ele, și se întinde, adormind imediat, surîzînd, cu obrajii furnicîndu-l puternic acolo unde a fost sărutat. În sala restaurantului, singurii care se mai agită, fericiți, sînt copiii; aleargă unul după altul în jurul mesei, rîzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește ea aprinzînd lumina, repezindu-se spre cel acoperit cu pătura și-l lovește din plin cu lemnul în timp ce găinile, speriate, se tîrăsc, așa legate de picioare, sub lăzi. Mircea Emil sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha, rîde el încet, înțelegînd că a fost confundat am zis eu că tremură carnea pe tine, și-ncă ce carne... Lasă-mă! se zbate femeia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ponoasele nu-mi convine spune Mihai menținîndu-și tonul. De data asta chiar că ești porc! Ieși? întreabă Cristina calm, dar nu mai așteaptă răspunsul lui Mihai că trece pe lîngă el, cu capul sus, pierzîndu-se după stivele cu saci și lăzi. Un fior de dezgust îl străbate pe Mihai din creștet pînă în tălpi, simțindu-l cum pune stăpînire pe el, ca o senzație permanentă, amplificîndu-se pe măsură ce, ajuns afară, în albul dominant, sub adierea vîntului, se depărtează tot mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici una dintre părți nu avea să o pună la îndoială. Cel puțin, nu în momentul acela. — Aaau, băga-mi-aș, spuse Wiggins - era clar că nu pățise nimic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, îi căzuse în cap o ladă cu lapte praf pe când făcea de gardă la un depozit militar din Acton. Singurul efect notabil a fost că n-a mai tras din țigară vreo treizeci de secunde: bărbații din familia lui aveau capetele tari. Când își revenise suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre care se deschid ușile și ferestrele fiecărei camere. Construirea unei astfel de clădiri este destul de complicată, este proiectată astfel încât poate adăposti întreaga familie împreună cu toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă. Dincolo de ziduri însă, dau peste o priveliște care îmi taie respirația. Răspândiți pe dealurile din jur, în haine de oraș sau în splendide costume naționale scoase din lada de-acasă, veniți cu rulota sau pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucurat când o barză ciudățică s-a oprit la mama în burtă și s-a pus pe clocit. Atunci am aflat că tata își dorea nespus o mașină. Cred că nu un Fiat 800. Presupun că o Skoda sau o Lada. Mai important e însă că, după ce barza și-a dus treaba la bun sfârșit, copilașul care a ieșit din ou a întrecut toți parametrii tehnici ai unui Rolls-Royce sau ai unui Maseratti. Recent, coborând noi (autorii acestei cărți) pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de ciocolată, prăjituri sau fursecuri sub propriul lor acoperiș. Mircea Chiril, neatent la înflorirea generației ’27 și la înmugurirea crizei economice din ’30, intra în odaia mătușii imediat după plecarea ei în oraș, se strecura sub pat, după draperii, în lada pentru așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și foarte rar uit ceva ce-am citit, așa că la acea dată stocasem deja un număr impresionant de amintiri. Creierul meu era ca un depozit uriaș - te puteai pierde În el, puteai pierde șirul timpului trăgînd cu ochiul În diverse lăzi și cutii, rătăcind, adîncit pînă la genunchi, În praf, fără să găsești drumul către ieșire zile Întregi. La un moment dat, puțin după ce am Început să locuiesc cu Jerry, Începusem să mă joc cu trecutul, să-l ajustez ici-colo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Maja acolo peste vreo două zile. - La opt și douăzeci. Pe la șapte trebuie să fiu la aeroport. Era aproape șase. - Te duc eu la aeroport? - Dacă vrei... - Da, sigur, nici o problemă. - Mersi mult. Am mai luat o bere dintr-o ladă frigorifică de sub masă. - Și ia zi, bă, albumul ăsta nou al vostru cum e? - Păi, o să-l auzi. - Nu, cum e, adică în ce stil? Cam ca Grotesque sau ați mai evoluat și voi puțin? - Nu, nu-i ca Grotesque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
este silită să vândă o parte dintre ele. M-am ridicat de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o parte dintre ele. M-am ridicat de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră, un radio stricat. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră, un radio stricat. Iar într-un colț, un frigider. Nu era băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de scris, hârtie igienică, baterii de un volt jumate, pastă de dinți, piersici la conservă, cărți. Diamante zdrobite de sticlă securizată erau peste tot în jurul platformelor transportoare de mașini răsturnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de scris, hârtie igienică, baterii de un volt jumate, pastă de dinți, piersici la conservă, cărți. Diamante zdrobite de sticlă securizată erau peste tot în jurul platformelor transportoare de mașini răsturnate într-o rână, cu mașinile nou-nouțe dinăuntru complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai mult, cele zece mii de șireturi sau cele o mie de borcane de țelină. Cele cinci sute de curele de ventilator de aceeași mărime, care nu ne trebuiau, dar pe care le puteam vinde, sau bateriile de un volt jumate. Lada de margarină pentru prăjituri pe care n-o puteam consuma înainte să râncezească sau cele trei sute de tuburi de spray fixativ. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, și toate firele de fier i se ridică din fusta strâmtă de mătase galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile năruite, unde, eventual, s-ar putea face un depozit pentru zile negre, vorbea, mințea, și nu mințea, fiind întotdeauna nerușinat pentru că îi era greață de munca lui și totuși zîmbea zi și noapte, pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în cînd de luminile palide ale unei realități și mai palide. Se simțea în același timp împins și atras de întunecimea care îl înconjura părîndu-i-se că întrevede contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]