1,187 matches
-
Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor sub semnul acestei fragilități a ființei sale - în acest colț de Americă, tancul care i-a lichidat camarazii este, în fine, distrus, iar conversația dintre cei doi ofițeri, englez și german, are aerul de naturalețe nobilă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este, în fine, distrus, iar conversația dintre cei doi ofițeri, englez și german, are aerul de naturalețe nobilă desprins din La grande illusion a lui Renoir. Moartea dezertorului este umanizată de această lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons acordă visului patina de intertextualitate rafinată pe care Pratt o cultivă borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște și dragostea pentru Soledad
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
generalul german von Lettow refuză să accepte înfrângerea, călătorind prin Africa cu o armată ce pare să fie o colecție de spirite imposibil de învins. Totul este învăluit în aura tenebroasă a aventurii. Crucișătorul german Königsberg zace inert într-o lagună, sabordat de germani, dar focul luptelor nu pare să se stingă. Tenton și MacGregor, ofițerii pe care O’Hara îi întâlnește în colonia de la Gombo, alături de Ann și de Daniel Doria, au misiunea de a descifra enigma oamenilor-leopard ce apar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Solomon este piatra prețioasă care zace ascunsă sub ascunzișul tombal al Veneției. Trepidant și fastuos, textul lui Pratt nu este altceva decât o succesiune de măști care își relevă identitatea ascunsă - smaraldul atrage pe toți cei care locuiesc în orașul lagunelor, iar demența aristocraților ce lâncezesc în palatele lor este ecoul îndepărtat al istoriei comorii ce urcă până la varegi și bizantini. Fabula venețiană poate fi citită în dubla cheie pe care o propun variațiunile postmoderne ale lui Eco : ca un joc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumea de dincolo. Cu zâmbetul ei cu care traversase neschimbată anii și secolele, Bouche Dorée îl întâmpinase pe Corto în fața casei ei. Mai somptuoasă și mai parfumată decât și-o amintea Corto, mai carnivoră decât orice plantă ce crește în lagunele viselor, vrăjitoarea braziliană îl regăsea pe fiul țigăncii din Gibraltar cu naturalețea visătoare cu care regăsești pe fiul rătăcitor ce a ales să se reîntoarcă acasă. Știam ca ai să revii aici... poate că sufletul tău nu ține de lumea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau unite prin niște punți de lemn. Casele toate aveau o ușă care dădea spre apă, și caii lor erau în formă de bărci, lungi și înguste, ce stăteau drept chiar dacă gondolierul vâslea cu o singură vâslă. Apa pe fundul lagunelor, mai ales până la venirea mareei, era mică și mirosea veșnic a alge putrezite și a pește mort, ca să nu mai vorbim de armata de țânțari. Pământurile pentru viță-de-vie și grădinărit erau puține; apa bună de băut nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
salvate din calea invadatorilor, acești oameni făcuseră din mare pământul din care își trăgeau profitul. Era o mare cu pești mici care miroseau a mâl, dar lor le plăceau, deoarece erau grași și hrănitori. Era suficient să blochezi porțiuni de lagună și să aștepți ca soarele să sece apa; rezultatul? Sare cât cuprinde aproape gratis. Făceau negoț cu pește sărat. Angajaseră meșteri lemnari și călăfătuitori în multe locuri, cumpărau lemn pe coastele istriene și dalmate și construiau acele bărci lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi‑a replicat Rosamund. Bănuiesc că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar eu am fost mai mult prin Porto Rico. Hardughii de localuri cu jocuri de noroc, o imensă lagună puturoasă, Întunecoasă și vâscoasă... puzderii de băștinași cu mutre prospere. Și europeni care vin buluc cu avioane charter. Și care se Întorc acasă cu senzația că americanii au dat totul peste cap și că Fidel Castro merită sprijinul capetelor inteligente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
genul suferințelor metafizice. Cu ani În urmă, când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinsei, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor, și un peștișor sări afară, urmărind, poate, o muscă, sau ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă urmele lăsate în nămol. Fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu nici o alta. De ce acest mister? De ce să vină noaptea, să se așeze ca să-l privească, să mănânce ceva și să plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un fel de a-i impune condiția de oaspete. Trăia în lagună, pentru că așa voiau ei. Puteau să-l izgonească în orice clipă. Puteau chiar să-i ia viața, fără să dea socoteală nimănui. Veneau adesea să-i amintească, iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care se avântaseră să-l atace. Ultimii metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese în fața ușii începură să împrăștie insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl privi pe când se îndepărta cu pași mari, cu cartea într-o mână și cu peștele în cealaltă. Văzu cum fumul se întețea pe coș și îl auzi fluierând o veche melodie cubaneză. Mai rămase câteva clipe să privească liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. Îi voi urmări până în fundul iadului... Sergent! Strânge oamenii. Mergem după ei. Sergentul se aplecă, adună un pumn de cartușe de mitralieră și i le arătă din palmă. — Sunt de-ale noastre, șopti el. Se înnopta când părăsi marea lagună, pătrunzând în încâlcitul labirint de canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
manaca; de la chiquichique la cumaré. De ce își dăduseră întâlnire aici, de-a lungul timpului, caimani și anaconde? De ce veneau broaștele țestoase să-și depună ouăle aici, pe plajă, preferând apele dense și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o pradă în stare să ofere o piele de peste o sută de pesos. Dacă depășea treizeci de centimetri, animalul era imens și dacă ar încerca să-l rănească, ar fi sfârșit el însuși, însoțit de harpon și ambarcațiune, pe fundul lagunei. Lanterna licări de două ori și se stinse lin. Ar fi fost în zadar să încerce să o reaprindă; nu mai era nimic de făcut decât să aștepte, să se obișnuiască din nou cu întunericul și să spere că animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe teritoriul yubani-lor. Cel care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întoarceți pe canal și să vă abateți din drum când o să dați peste două insulițe gemene. O luați pe gura din stânga... — O săptămână pierdută! se văicări negrul, numitul Rafalo. O săptămână! Și ploile sunt aici, după colț... Cristo, cârmaciul, privi laguna cu un ochi critic. — Nu te plânge, mormăi el. Poate că-i mai bine așa. Ăsta pare un loc bun să rămânem - îl privi stăruitor. Nu sunt diamante în râurile astea? — Diamante? — Da. Diamante. Nu mai faceți pe niznaiul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
n-avem? Numitul Rafalo ridică din umeri: — Nu știu. Domnule! Prietenul meu vrea să știe de ce nu v-au ucis yubani-i. — Întrebați-i mai bine pe yubani. Bun răspunsul! râse Rafalo. Foarte bun răspunsul... Ai auzit, Lucas? Ia barca, traversează laguna, găsește tabăra și întreabă-i pe yubani de ce nu l-au ucis pe american și cât o să mai dureze până o să ne lichideze pe noi. — Du-te naibii! zise el, întorcându-se spre bărbat. O iau puțin cu chirie... Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Lucas se apropiase peste măsură de mult. Fața lui aproape că îl atingea. Îi vorbea rar, dar tonul lui era rece. — Asta e ceva de care nu sunt sigur, spuse el. Nu cred că sunteți nebun. E posibil ca în lagună și în râușoarele astea să se ascundă o bogăție în diamante. — V-am spus că aici nu sunt diamante. Puteți controla coliba. Trăiesc din pescuit, din anumite piei și din vânătoarea de fluturi. — Vânătoare de fluturi? se miră Cristo. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fluturi! protestă Lucas. Acum, importantă este indianca... ridică ușor glasul. Doar nu vreți să dați de belea din pricina unei yubani, nu-i așa? N-o să stricăm prietenia pentru „asta“... Se întoarse să o arate cu degetul pe indiancă, dar malul lagunei se vedea pustiu. Rămase cu brațul în sus, uimit, și căută de jur-împrejur. — Unde s-a băgat? întrebă el. Făcu un gest spre o umbră care fugea prin hățișuri, pe malul lagunei. — Acolo. Ați reușit s-o speriați și fuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o arate cu degetul pe indiancă, dar malul lagunei se vedea pustiu. Rămase cu brațul în sus, uimit, și căută de jur-împrejur. — Unde s-a băgat? întrebă el. Făcu un gest spre o umbră care fugea prin hățișuri, pe malul lagunei. — Acolo. Ați reușit s-o speriați și fuge acum la tabăra yubani. Fratele ei e mare șef de trib, minți el. În curând, o să fie aici cu războinicii lui... Lucas se schimbă la față, rămase fără glas și se bâlbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rotească încet și cârmaciul acceleră la maximum, îndreptându-se spre locul de vărsare a râușorului, pe unde veniseră. Papagalii și stârcii se ridicară în zbor. Familiile de maimuțe care se întorseseră se îndepărtară din nou, zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și privirea lui se opri, cu neplăcere, pe pata de ulei ce rămăsese pe suprafața apei, lângă mal. — Duceți-vă dracului! mormăi el. Se întoarse încet la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]