780 matches
-
rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși devine laitmotiv, surdinizând și „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul și alura reculeasă, tandrețea, ce-și asociază vestigii de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspirația e circumscrisă sferei tradiționale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
printre mulțimi izbânda vremii noastre / săpând în piatră nume și lepădând veșminte / cu ochi aprinși de steaua orelor albastre” (Printre mulțimi). Lumea lui C. apusese, iar tentativa eșuată de a se adapta alteia este evidentă când, în același volum, reapar laitmotivele liricii sale anterioare: singurătatea, sentimentul iminent al morții și, mai ales, spaima că ar putea fi trădat de cuvinte. Într-un remarcabil poem dedicat „zeului” său tutelar - Lucian Blaga - o spune explicit: „Cuvintele-au amuțit lângă frunte, / nu ca negrele
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
dezirabilă, inevitabilă din punct de vedere moral și politic, dar pe de altă parte administrația Bush merită criticată nu pentru intervenție, ci pentru subestimarea forțelor care trebuiau dispuse În teritoriu?”. Faptul că au fost prea puține forțe a constituit un laitmotiv al articolului lui Freedman. O sută treizeci de mii de americani, care reprezintă baza, trupele militare și civilii aferenți, sunt prea puțini. Răspunsul lui Wolfowitz a fost: „Am dat fără nici un fel de reticență exact ceea ce a cerut comandamentul militar
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care sunt animate unele personaje feminine enigmatice, ca Tuța din povestirea omonimă. De aici, echivocul, îmbinarea realului cu fantasticul, ce amintește de Hanul lui Mânjoală a lui I. L. Caragiale, și alternanța spirit primitiv-rafinament. Picioarele „desculțe” constituie un simbol și un laitmotiv al povestirilor, punând încă o dată în lumină opoziția. Elogiul femeii fascinante, stăpânite de eros, ce deține parcă o putere de seducție vrăjitorească, este însuși elogiul feminității. A. se înfățișează, de asemeni, ca un excelent pictor de medii, al unei lumi
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în principal, originea în dualitatea contradictorie materie-conștiință, laitmotiv al cărții. Condiția materială a existenței e resimțită ca un „prizonierat”, ca o „eroare” sau o „mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
cu aplauze devine, prin comentarea situațiilor metaforizante și prin frecvența enunțurilor reflexive în general, și un roman-eseu. În subtext, un roman polemic. Nedeclarat și, aproape sigur, neintenționat, meditația pe tema fugii devine o replică la o idee ce traversează ca laitmotiv proza narativă postbelică a lui Mircea Eliade. Tema fundamentală a eposului eliadesc este căutarea libertății, și din toate experiențele personajelor angajate în această căutare rezultă că adevărata libertate nu poate fi decât interioară. Doar pe aceasta n-o poate răpi
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
schițe și povestiri, adunate în special în volumele Cartea poreclelor (1957), Nopți udeștene (1960), Inimi fierbinți (1963), un fel de anexă la Cordun, completând și nuanțând imaginea acelei lumi. Într-un fel sau altul, locurile natale, propria copilărie constituie un laitmotiv, dar și o inepuizabilă sursă de inspirație, de date concrete, personaje și limbaj. Jurnalul de la Udești al lui C., apărut postum cu titlul Cartea de piatră (1981), este o mărturie patetică a atașamentului față de casa părintească, de viața rurală. În
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
spiritului, decrepitudinea biologică, solitudinea, infernul „omului de prisos”, condamnarea artistului la perpetuă sărăcie sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică, se exprimă deseori în vers abrupt, alb, cu lexic dur, laitmotive fiind „groapa”, „dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
avea să-i marcheze destinul) l-a atins din greșeală pe braț. Doctorul Phil ridică privirea. Ochii lui armenești cu prezbitism Îi Întâlniră pe cei de vârstă mijlocie, apalași. Poposiră un timp, apoi se Îndepărtară. Aveam doar cinci minute și laitmotivele vieții mele - Întâmplarea și sexul - se făceau deja anunțate. Sora Rosalee roși. ― Superbă, spuse doctorul Philobosian, referindu-se la mine, dar uitându-se la asistenta lui. O fetiță superbă și sănătoasă. Pe strada Seminole sărbătorirea nașterii mele a fost temperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a protagonsistului, ce ignoră utilitatea adjuvanților și îi tratează cu indiferență („Doamne ferește de omul nebun, că tarei de jălit, sărmanul!”), el asimilează si amplifică valențele, iar prin conștientizarea minusurilor sale, reușește să le compenseze. În acest sens, se poate identifica laitmotivul „Râzi, tu, râzi, Harap-Alb”, definindu-i pe uriași drept prooroci, cu rol de a sprijini formarea tânărului, conștienți de funcția lor în cadrul ansamblului probelor inițiatice. Ordinea în care își fac apariția cele cinci personaje himerice este și cea în care
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de o diversiune. Cei care urmau să participe la atac nu puteau fugi. S-au strîns în camera lui Murai și, dintr-odată li s-a spus: «Astăzi vom discuta despre... Ordinele vin de sus.» Era ca un fel de laitmotiv în Aum. Făptașii au fost aleși dintre cei mai devotați sectei. Li s-a spus: «Ați fost aleși în mod special». Au creat un cadru din care nu era cale de întorcere, au apelat la simțul datoriei. Încrederea în Aum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Obsesia unei moarte, Bunica se pregătește să moară. Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu. În romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, obsesia tanatică e un laitmotiv la modul explicit. "Întotdeauna - menționează naratorul - i-am vorbit Ioanei despre moarte", " Ideea morții a devenit la mine un tic". Pentru Sandu întreaga viziune a existenței e, în termeni heideggerieni, un "Sein zum Tode". Sadic, masochist ori sadomasochist, cum a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu simbolismul acvatic universal răspândit. Nimic nu lipsește: Noe și Potopul au drept corespondent, în numeroase tradiții, cataclismul care a nimicit "omenirea" ("societatea"), cu excepția unui singur om care va deveni Strămoșul mitic al unei noi omeniri. "Apele Morții" sânt un laitmotiv în mitologiile paleo-orientale, asiatice și oceaniene. Apa "ucide" prin excelență, dizolvă, abolește orice formă, și de aceea este bogată în "germeni", creatoare. Simbolismul goliciunii baptismale nu este nici el privilegiul tradiției iudeo-creștine. Goliciunea rituală înseamnă integritate și plenitudine: "Paradisul" implică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o bucată care știe că-mi place cu deosebire. Muzica corpului ei m-a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui declarație publică de până acum despre întreaga poveste, a răspuns: „Mi-a plăcut de ea, nu?“, înainte de a fi tras de mama lui în taxiul tatălui care aștepta. Fraza e acum faimoasă. Înțeleg că a devenit un fel de laitmotiv comic în media. Pentru Sheba, de fapt, e o mare umilință. Când a citit prima dată ce zice Connolly, i s-a părut că el minimaliza cu bună știință relația lor - că își trăda adevăratele sentimente pentru a face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ne regruparăm fără o înțelegere, pe patul îngust, înfoiat cu trei perne mari, ornamentale. Deasupra lor, pe perete, crucifixul. Începuse între noi o vorbărie despre câte de rău, fusese sau avea să fie, credeam ambii, el stăruind rugămintea, ca un laitmotiv, de a mai reveni în comună, măcar câteva zile pe an, să nu-i dau uitării. După ce ne ridicarăm și ne amestecarăm din nou petrecerii, aceeași rugăminte o auzii, din partea doamnei Agripina și a altor două doamne, una fiind soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de tenis și și-a croncănit pe îndelete bucuria pentru umilința pe care o înghițisem. Bănuiam că mă privise din holul de sticlă, după ce mă urmărise până la teren. — Ciorapi negri, a spus el. Arătai ca dracu’. Era tema lui preferată. Laitmotivul discursului era că îi distrusesem viața. Îl păcălisem și îl fentasem de multe ori. Nu mai puteam face nimic pentru el. Singurul lucru care l-ar fi remontat ar fi fost propria mea distrugere. N-am mai spus nimic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
verde și strălucitor ca un imn. Profesorul ține o gazetă nedeschisă în poală, cu un zâmbet școlăresc pe chip. — Am pornit, nu, Bridgeman? Am pornit până la urmă! Asta este tot ce spune între Victoria și Dover, repetând-o ca un laitmotiv la diferite întervale, de-a lungul întregii călătorii. Am pornit, Bridgeman! Am pornit. De fiecare dată când repetă asta, își freacă mâinile. În cele din urmă, Jonathan simte că este cazul să spună și el ceva: — Păreți mulțumit că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor și ajunseseră pe pământ cândva, la începuturi, odată cu prima ninsoare. Le rostea cu ochii închiși, cu capul înclinat. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
identitar : „memoria instituționalizată ajunge întotdeauna pe făgașul identității”, spunea un specialist în memorie socială. Dar care este actualmente acest „discurs identitar” sau măcar care sînt variantele sale mai coerente și consecvente ? Este greu de spus, dar pot fi identificate cîteva laitmotive în politicile curente de numire, în „viața socială a cuvintelor” sub care ne reprezentăm pe noi înșine. Unul dintre cele mai puternice astfel de cuvinte a fost tranziția, prin care ne-am perceput cu entuziasm ca o societate pe cale să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
venit odată cu o bătrânețe - mai mult declarată decât reală (am descrescut m-am împuținat) -, să remarce implicarea sa necondiționată în acțiunea utopică de ameliorare a lumii: stau de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Poe, Don Quijote / Cavalerul Tristei Figuri, prințul Mâșkin etc., în compania cărora își creează poemele, aprinse solilocvii, protejându-și astfel integritatea visului, fiindcă Nimeni nu pleacă prea departe de sine. Existența nutrită de vis și dedicată acestuia sporește însă sentimentul însingurării, laitmotiv la nivelul întregului volum, care-și găsește una dintre cele mai elocvente expresii în Evanghelia după Corbu, o elegie a singurătății, a neliniștii, a neîmplinirii, venind din convingerea supremației zădărniciei: trece totul în contul meu Doamne / cine știe dacă vei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă a vieții, poetul meditează tot mai mult asupra zădărniciei, neantul devenind, în felul acesta, în ultima parte a cărții, un laitmotiv (Potir de neant, Restul e neant), de unde și titlul ales volumului, în alcătuirea căruia neantul poate fi atât interlocutorul, cât și referentul comunicării, pe care, în maniera caracteristică, vizibilă frecvent aici, apelând la epitetul multiplu sau la un potop de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a reiterării, prin asemenea acte ale vieții sale, a destinului christic. De altfel, inima, Isus, Dumnezeu și poezia sunt punctele cardinale spre care se îndreaptă glasul, gândul, privirea poetului aproape continuu, încât, alături de actul crucificării, acestea sunt, la nivelul volumului, laitmotive: două femei în vârstă mi-au observat palmele străpunse / (...) / abia atunci mi-am simțit cununa de spini. Poetul dezvăluie o geneză proprie, sui-generis - prima dată am scrâșnit din dinți / apoi am strâns pumnii / în cea de-a treia zi am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Lolită a cireșelor, ale cărei date îmbină vegetalul cu sfințenia, încât imaginarul poetic creat de Virgil Diaconu e de o senzualitate mereu proaspătă, de nestăpânit: vrea o vacanță pe plaja cu lună a trupului tău; contemplă picioarele lungi de piersică (laitmotiv la nivelul întregului ciclu) sau simte că picioarele tale îmi alergau prin creier / și strugurii tăi îmi cătau setea. Femeia sa e arhetipală, poetul e un nou Pygmalion, creator al unei noi Galatei, care devine, pentru el axis mundi. Dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]