654 matches
-
înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat dovedește ceva important și durabil. N-au reușit să neegalizeze! Nu, n-au reușit, profesore, să știi, n-au reușit. Dovada a fost brutală și regretabilă, recunosc. O dovadă, totuși, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zilele acestea de mers la Roma, drumul dus-Întors la aeroport... Știi bine, draga mea, că nu vreau să te obosești cu... — Nu e vorba de mine, sunt obișnuită să fac față dacă e nevoie... Tu ești Însă cel care se lamentează că nu are spor, că mereu Își Întrerupe lucrul tocmai atunci când... Tu te vei plânge peste o lună că n-ai să poți preda la termen. Deși nu răspunzi, așa cum mă și așteptam, Îți cunosc obiceiul de a evita discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat ea zâmbind cât putea de frumos și de curajos. Apoi s-a dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Acum vreo patru luni, Susan a adus-o cu ea și pe Julia și-așa am ajuns să fim trei. Eu am inventat conceptul și numele clubului, s-a mândrit Julia. Înainte de asta, nu eram decât trei femei care se lamentau fără nici un scop. —Scop? Alison era uluită. — Deci clubul are un scop? — Nu realmente, a răspuns Fiona cu un rictus. În fond, întâlnirile astea sunt o formă de terapie, șansa noastră de a ne discuta problemele pe care ni le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mâhnire. Uneori ți se pare că e prea mult. Dar eu măcar am știut că nu trebuie să-i fiu mamă și lui Jake, pentru că el are o mamă, așa că am putut să plâng pe umărul lui David, să mă lamentez din cauza problemelor create de Belinda. Pentru că ea trăiește, e bine mersi și ne înnebunește pe toți. Nick s-a încruntat puțin. Nu înțeleg ce vrei să spui. Susan voia să plece într-o excursie cu bicicleta fiindcă nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iar suferințele poporului - cu acelea ale lui Husein, fiul Imamului Ali, a cărui pătimire reprezintă echivalentul musulman cel mai apropiat Patimilor lui Christos. În grădinile legației, bocitoare profesioniste, roze-khwan, povesteau auditoriului despre suferințele lui Hussein. Oamenii plângeau, se flagelau, se lamentau fără reținere În legătură cu Hussein, cu ei Înșiși, cu Persia, pierdută Într-o lume ostilă, azvârlită, secol după secol, Într-o decădere fără sfârșit. Prietenii lui Fazel se țineau la distanță de aceste manifestări, Djamaledin Îi Învățase să nu se Încreadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fii atent! strigă Davey indignat. Ridică Action Man și gesticulează cu ea. —Ai putea scoate... Ochii tuturor cu asta, adaugă în cor toți cei din birou. Nu e decât o glumă obișnuită. —Ai folosit cuvântul care începe cu „t“, se lamentează Finn. Și știi că nu trebuie să folosești cuvântul ăsta, omule! La naiba, este singura regulă în acest birou de rahat și singurul lucru pe care-l spun celor care dau interviuri pentru angajare. În ceea ce mă privește, puteți veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de dependență sunt diverse, dar simptomele sunt aceleași pentru toți. Vrei să vii cu mine mâine? Îl privesc mirată. Îmi displace apropierea între suferința mea amoroasă, de altfel naturală și foarte de înțeles, și problemele unor bețivi triști care se lamentează în fața unor sticle goale. — Ai putea s-o faci măcar pentru mine? încearcă Davey să mă convingă. Nu mai vii după aceea, dacă nu-ți place. Nu știam că pot veni și alții, încerc eu să mă apăr, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
disperat. Fac o față lungă către Finn, mă ridic și merg să mă așez pe unul dintre scaunele de piele din hol. Prevăd că voi avea parte de o convorbire interminabilă. —Daisy? —N-am să-l mai văd niciodată! se lamentează ea. —Ești sigură? Ce s-a întâmplat? Mă prefac curioasă, deși prevăzusem totul cu o seară înainte. Am petrecut de minune ieri... a fost așa drăguț și mi-a vorbit foarte frumos... oh, dacă l-ai fi auzit, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aceea ne face Daisy o adaptare pentru dependența noastră. —Trebuie să recunosc că îmi place ideea de a urma o schemă. E bine să avem ceva concret în vedere. Nu ne folosește la nimic să venim aici și să ne lamentăm, intervine Charlotte. Dar nu facem asta, Charlotte, se supără Finn. Vorbim cu sinceritate despre sentimentele noastre. Poate că dacă și tu ai fi încercat să îți dai seama ce simți cu adevărat, n-ai fi ținut un discurs despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de lucruri. Pare că vor o relație, dar, când într-adevăr se întâmplă ceva serios, intră în panică. Se mai întâmplă. Aș fi vrut doar să fie cinstit și să-mi spună adevărul, în loc să-mi servească tâmpeniile alea mistice, mă lamentez eu. A participat la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, ar trebui să se priceapă să-și exprime sentimentele și să fie sincer în aceste privințe... Bolborosesc, sorbind cu paiul ultimele picături din pahar. Daisy e pe fază și merge în bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunteți sensibile și pline de spirit de observație, nu? Credeți că bărbații sunt doar niște sălbatici care locuiesc în peșteră! — Aș vrea eu, afirm cu tupeu. Mi-e greață de bărbații moderni care-și petrec timpul admirându-și buricul și lamentându-se ce copilărie grea au avut ei - a! și care sunt și varză la fotbal mecanic. —Gata! zice Finn, te-am prins. Două din trei și, dacă te bat, ca premiu vreau să-ți dau în cap cu bâta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în Urbea Cașalotică - se lamentează toată viața după burgurile cu arhitectură imperială pe care au fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a comparatistului Ovidiu Drimba: unde ai văzut tu în Ardeal să se arunce lumea pe jos în biserică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înghițiți de către Europa, cu atît această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins apogeul. Valul său a luat pe sus pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lucruri despre mințile umplute de lumină și aveau la îndemână un limbaj pentru a vorbi despre asta: psalmii, tradițiile de spiritualitate. Dar toate acestea nu aveau nimic de a face cu cineva care a înviat din morți. Deseori unii se lamentează spunând că felul acesta de discuții se preocupă prea mult de „evenimente”, în timp ce în limbajul religios predomină metafora și credința. E foarte adevărat că limbajul religios se folosește în mod necesar metaforă, iar credința este un element central. Însă ideea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ar fi dumirit dacă visează sau trăiește această scenă aievea. ― Dar ce-am spus, Dumnezeul meu, ce-am spus? izbucni ea în cele din urmă. ― Vorbeai de un viol, lămurii eu, încercînd să mă stăpânesc. ― Dar de ce nu înțelegi? se lamentă ea, plângând. Te-ai dezgustat de mine într-atît, încît nu vrei nici să mă înțelegi. Nu te gândești deloc la mine. Mi-ai spus odată că, dacă aș fi fost violată și zvârlită afară din casă, tu m-ai iubi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hol. Emma intră după el. Tom nu era, de fapt, prieten cu Gregory Osmore, dar se cunoscuseră dintotdeauna și, în Ennistone, acest lucru contează foarte mult. Îl întâlnise de curând pe Greg la o petrecere în Londra, și-l auzise lamentându-se că trebuie să-și lase casa nesupravegheată în timp ce el și Judy vor petrece o lună în America, într-o călătorie de afaceri. Spargerile și vandalismele, pe vremuri cu totul necunoscute în Ennistone, erau acum în plină floare. Tom a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mine, ci doar ca să pot oferi o inevitabilă explicație. Lumea din Ennistone se întreba unde se volatilizase Stella, unde dispăruse în chip atât de misterios. Ei bine, Stella venise la mine acasă. În acea zi, de care Gabriel se lamentase atâta, când Stella părăsise locuința lui Brian, nu plecase nici la Londra și nici nu se îmbarcase pentru Tokio. Pur și simplu, luase una dintre umbrelele lui Gabriel (ploua cu găleata) și, astfel, ascunzându-și sub umbrelă frumosul ei cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu am nici cort și nici sac de dormit, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă resemnez și să rămân aici. La singurul bar și restaurant din sat apar și cei doi canadieni și cele două tinere franțuzoaice, lamentându-se că s-au săturat să respire aer fierbinte și că s-au copt de căldură. Le aprob tacit, căci și eu sunt la fel ca și ele. Mă cazez la hanul pentru pelerini gestionat de primărie, la fel și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
însă este un medic român stomatolog și este și un mic grup de muncitori slovaci ce lucrează la prelucrarea cărnii, căci francezii, tineri sau în vârstă, nu vor această muncă, părându- li-se prea grea pentru ei; iar apoi, se lamentează că nu au locuri de muncă. Construcția aceasta unde dorm a fost până la revoluția franceză un convent de surori, dedicat sf. Iosif, ceea ce se vede pe ștampila ce mi-o pun în pașaportul meu, ca și deasupra intrării, unde este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
numai dacă este conformă. Expertul care știe totul despre tot (i.e. nimic despre nimic) are succes. Exotericul este regula; deși el nu e mare lucru dacă nu e fondat pe un substrat ezoteric. Știm acest lucru. Inutil să ne mai lamentăm. Căci dincolo de un astfel de spectacol histrionic, dincolo de conformismul intelectual despre care L.-F. Céline spunea cu luciditate că este "sloganizat, blablatizat, gargară", se prefigurează exigența și practica unei gândiri meditative. Împotriva unei vorbării utilitare sau abstracte, ceea ce este totuna
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu contează, în timp ce comunitatea este valorizată. Să lăsăm critica facilă și stigmatizantă a comunitarismului fetelor bătrâne înspăimântate despre care vorbeam. Ele acoperă pagini întregi în aceste buletine parohiale care au urmat presei libere și curajoase. Să le lăsăm să se lamenteze! Avem lucruri mai bune de făcut: să reflectăm la noile și, printr-o serie de aspecte, vechile forme ale unui mod de a-fi-împreună care se înnoiește. Să reflectăm la imoralismul etic în eterna sa revenire! Capitolul 3 Înțelepciunea sălbatică Multa
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite nu mai sunt excepții anomice. Ele tind să devină chiar regularitatea canonică a manifestărilor artistice. Și asta pentru că sunt congruente cu imaginarul nocturn constitutiv spiritului timpului contemporan. Poate că nu trebuie să ne lamentăm prea ușor. Figurile caricaturale despre care am vorbit pot fi considerate ca o formă de detașare. Pierdere a eului mărunt într-un Sine mai vast: acela al comunității. Pierdere a eului în Celălalt care poate fi considerată ca o adevărată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai ales atunci când are de a face cu autoritatea. Comportamentul agresiv, în diferitele sale forme, este o modalitate de apărare la care apelează cu convingere. Obișnuiește să „tărăgăneze” lucrurile pe care le are de îndeplinit, preferă un comportament mâhnit, se lamentează că nu este înțeles și opune rezistență față de indicațiile celorlalți. Pe plan religios, se află câteodată în conflict cu Biserica și cu credința. Se simte maltratat sau persecutat de „autoritatea” ecleziastică. Pe Dumnezeu și-l reprezintă fatalist, mereu supărat pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin înalte clădiri budapestane, în preajma Senei supărate etc., pe lângă peisaje dezamăgitoare, îi desfășoară în față și foițe căzute din paradis, care sprijină un Vis construit / pentru-a schimba lumea. Și, totuși, trăind într-un univers prozaic, sufocant, eul nu se lamentează, având drept subiect sinele, artiștii, în general, și nici cel puțin poezia, dimpotrivă, atitudinea indiferentă a celorlalți semeni o percepe ca benefică, fortifiantă: De aceea îți port recunoștință, / mulțime nepăsătoare, care te risipești generoasă / pe străzi (...), fiindcă indiferența aceasta e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]