840 matches
-
constituie din punct de vedere genealogic arhetipul pornind de la care au fost realizate și celelalte documente. În același timp însă, am consultat și cele două traduceri latine P și V, din dorința de a căuta sensul - pe care uneori exprimarea lapidară a lui Ignațiu nu-l lămurește - în diversitatea formulărilor din celelalte versiuni. De fapt, chiar și acest detaliu „tehnic” ne confirmă faptul că Exercițiile spirituale se cer într-adevăr explorate, dar nu numai și nici măcar întâi de toate ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aici începe acea magistrală secvență care mi-a păstrat întregul film proaspăt în memorie de-a lungul anilor - Michele se apleacă și aruncă în Alberto cu un bulgăre de pământ; logodnica sa îl imită imediat, și apoi toți ceilalți. Această lapidare (dacă se poate spune astfel) iertătoare, cu bulgări moi, nevătămători, de pământ, smulși din țarina impregnată de ploile primăverii, pedepsire simbolică și absolvire mângâietoare a vinovatului totodată, împăcarea cu glia și cu oamenii, înțelegerea adâncă a sufletului uman și încrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație infinit repetitivă. Împietrea, se transforma într-un sfinx care emitea, totuși, la răstimpuri, apăsat, o singură replică, lapidară. Într-o seară, la Mogoșoaia, faimoasa citadelă a scriitorilor cucerită, după cutremurul din 1977, de regimul ceaușist, lui Marin Preda îi cășunase, nu se știe de ce, pe Slavici. Bine i-au făcut autoritățile române de după primul război mondial că l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-un război“ - „Esențialul este spiritul de jertfă“, luptătorul naționalist fiind chiar mai mult decât atât: „erou, preot, ascet, ostaș“ laolaltă. „Oameni tragici și sintetici“, acești naționaliști, „demiurgii lumii noi“, mânați de parola mussoliniană vivere pericolosamente, citată ca „cea mai lapidară concretizare a vitalității creatoare“, exaltă „valoarea etică a forței“. Încercând să-și înaripeze cuvintele ca și Eminescu, profetul său pe care-l ascultă cu pietate și fervoare, Vasile Marin îi avertizează pe adversarii naționalismului: „să ia aminte rahiticii intelectului strânși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se știu), în timp ce scrisul a luat-o pe calea progresiei geometrice, diferența fiind sesizabilă. De reținut adevărul calculat al viziunii matematice. 3 Ce ți-e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe trudă. E ca-ntr-o desfășurare aforistică, fraze scurte, expresive și pregnante, formulări esențiale, înțelepte. Stilul plastic, conținutul ingenios și laconic. Fiecare răspuns este o cugetare în formă condensată, ca rezultat al experienței de viață dintr-o perspectivă filozofică. Lapidar, nuanțat, paradoxal, orice adaos este de prisos. Răspunsuri aproape canonice. 29 Suntem vulnerabili? Dacă am fi doar fizic și într-un singur loc trupesc, ca și Ahile, ca și Siegfried, am fi aproape nemuritori. Așa, acceptăm de bună voie trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
limba poate să sugă laptele maicii sale latine și că în sfârșit literatura nu poate să se nască decât prin litere, iar din slove nu poate ieși decât slovnire.“ (Curierul românesc, 1829, nr. 17) Secvența pe care am subliniat-o, lapidară și memorabilă, reia cu neînsemnate variații fraza reprodusă în prefața lui Heliade. După 1830, când în existența Principatelor Române se deschide o eră de schimbări radicale, implicând și revizuirea statutului lor european, argumentelor în favoarea alfabetului latin li se adaugă o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
greu de dat un pronostic în legătură cu posibilele evoluții pe plan european. Ecuația are prea multe necunoscute. De aceea, înclin să-i dau dreptate fostului lider chinez Ciu Enlai, care, întrebat fiind ce părere are despre revoluția Franceză din 1789, răspundea lapidar: Este prea devreme pentru a ne pronunța. Din cauza incertitudinilor menționate, probabil că am avut mai multe nedumeriri și întrebări, decât răspunsuri. Mă împac cu gândul că nu mă întreb doar eu. Venind cu o astfel de abordare, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestație, în bună măsură subconștientă. Foarte des, chiar cel mai adesea, în timp ce sunt ocupat cu altceva, sau cu nimic (ocupat cu nimic), sau în conversație, îmi vin fulgurant în minte formulări lapidare, de gânduri ce-mi par vrednice de reținut, dar, contând pe memorie, nu le notez (de obicei nici n-ar fi posibil pe moment) și le uit. Nu le regret. Îmi pare prezumțioasă avariția de a nu pierde nimic din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
această limbă ?”. Răspund eu: „La citit Shakespeare !”. Țuțea : „Un bar-baar !”. Dar alte dăți l-am auzit vorbind extraordinar despre Hamlet sau Macbeth. Vorbirea lui Țuțea nu era deloc laconică, ba chiar te putea face să pierzi noțiunea timpului, dar era lapidară, în sensul că îți dădea sentimentul de a asista la săparea în piatră a unui text irevocabil. În vara lui 1970 m-am dus la Academie să asist la o sesiune consacrată lui Blaga : era întâia oară de la instalarea regimului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poemul Cu vremea și ochii tăi. Volumul Tobele fragede (1978) continuă aceeași linie, M. perseverând la nivelul inovației stilistice: discurs fragmentar, un amalgam de imagini, metafore, registre, tonalități diferite - uneori un melanj de versuri și proză -, ritm sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
din vestita lui conversație, care lăsase atâtea amintiri contemporanilor Doamnei de Staël. Barante, care a participat mult la aceste conversații și care, cu o bunăvoință și o bunătate pe care Constant nu le avea, amintea, stând de vorbă, de amărăciunea lapidară a redactărilor sale, mi-a vorbit adesea de farmecul atrăgător și picant al relației intelectuale cu el, cu douăzeci de ani în urmă. Când l-am cunoscut, îmbătrânit, blazat, Constant se repeta fără plăcere, nu-și mai dădea osteneala de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
O făclie de Paște, într-un elocvent rapel epistemic : „Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Palu dis- mul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne... Dar cazul de reversie ! Darwin... Haeckel... Lom- broso..”. Aceeași lapidară listare a noxelor modernității, a acutelor progresului, cuvinte- cheie dintr-o dezbatere de interes larg în epocă. Toate aceste noxe pot fi capitalizate într-una singură : degenerescența. Toate țin de o serie de tensiuni care aduc modificări nu numai în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și, parțial, cea din volumele Roman perpetuu (1928) și Dumnezeu (1936) este legată direct de experiența războiului. Zguduit de proporțiile tragediei, autorul consemnează fapte și impresii ce provoacă perturbări grave în conștiințe, mergând până la psihoză și delir. Roman perpetuu ilustrează lapidar ideea repetabilității existențelor individuale, determinate de condiții imuabile. Personajele nu pot deveni „eroi”, creatori de acțiune și destin, ci doar victime, figurând în desfășurări impuse din afară. În romanul Ghiocul (1934), ideea de predestinare e sugerată încă din titlu. Preotul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
util instrument de lucru, binevenit și absolut necesar”. Pentru a afla de ce documentul Îi captase În așa de mare măsură atenția și mai ales de ce a rămas cu impresia pozitivă că „Este bine gîndit și Întocmit cu formulări limpezi și lapidare” trebuie să-l parcurgem În câteva rânduri. Iată, deci, ce „observații și propuneri” avusese Petru Necula: „La pct. 2 (Lucrări cuprinse În planul editorial). Pentru lucrările de istorie, biologie, agricultură, lingvistică, etc. prevăzute a fi lecturate În județe, editorii să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
greu și numai pe baza unor aprobări speciale să intrăm În fondul arhivistic al cenzurii comuniste: „Ritmurile Întrecerii”; „Autodepășirea - o imperioasă necesitate socială”. Într-o manieră cu totul personală, a caracterizat și rubrica permanentă a ziarului numită „Adnotări”: „...ce tratează lapidar, cu sens vestejitor (subl.ns.) și prinzînd ca-ntr-un insectar cazuri negative: delapidarea, abandonarea unui copil, un pierde vară, etc.”. Cum spiritul de economisire a orice se manifestase Încă din zorii comunismului din țara noastră, nici În anii ’70
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
culturale și naționale spre a se ajunge scopul de a aduna fonduri... „care nici când nu vor fi prea mari pentru a servi multiplelor trebuințe ce incumbă unei societăți cu caracter cultural și umanitar, cum este societatea noastră...”, cum foarte lapidar spune d-na Veturia Candrea într-o cuvântare a sa. Vigilența prezidentei nu pierde din vedere nici o ocaziune de a se manifesta, de a organiza conveniri sociale, serbări culturale, unde femeia română se manifestă ca un factor conducător; ceaiuri dansante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
să cunoască o importanță mondială: Jean Calvin. În timp ce Martin Luther se concentrase asupra problematicii Legii și Evangheliei, Calvin își începe Catehismul său din 1542 cu întrebarea: "Care este principalul scop al vieții la principale fin de la vie humaine?", Răspunsul este lapidar: "C'est de connaître Dieu a-l cunoaște pe Dumnezeu". Și continuă: de ce? Deoarece ne-a creat și ne-a adus pe lume pentru ca El să fie glorificat în noi". Sensul și scopul vieții umane este deci gloria lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult mai potrivită o teologie a tăcerii. Dacă l-aș cunoaște aș fi El", spune un proverb ebraic. Iar unii teologi evrei, care în fața suferinței imense a Holocaustului preferă să renunțe la a-l justifica pe Dumnezeu, citează doar fraza lapidară ce urmează relatării morții celor doi fii ai lui Aron, uciși de focul divin: "Aron tăcea" (Lev., 10, 3). Nici unul din marile spirite ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici Karl
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Poveșticât și în „Amintiri Jean Boutiăre se entuziazmează în fața expresivității zicerilor populare, a formulelor narative specifice basmului românesc, preluate și îmbogățite de marele povestitor. Poveștile populare din toate țările ne interesează mai ales prin peripețiile extraordinare istorisite; fie că sunt lapidare sau prolixe ărareori se mențin la mijlocul just), ele nu zugrăvesc personajele, fantastice sau nu, animalele sau monștrii pe care-i aduc în scenă, decât prin formulele stereotipe, în număr destul de restrâns, care nu evocă nimic precis imaginației noastre; ignoră noțiunile
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
corpului nu era, așadar, În nenumăratele-i ocurențe, (numai) o simplă figură de stil sau un ornament retoric. Ea era, În cel mai Înalt grad, modalitatea privilegiată de cunoaștere a unei lumi, a cărei unitate fundamentală nu se putea „livra”, lapidar, cogniției decât În acest chip. Din perspectiva la care ne-am referit aici - aceea a corpului ca metaforă În gândirea teologico-politică medievală - acest lucru se Întrevede limpede și În textele pe care le-am analizat. Indiferent că pledează pentru suveranitatea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
distrugerile, mizeria și disperarea maselor, ce speranță mai poate nutri omenirea împinsă la anaghie? O personalitate pe care meritele au purtat-o din postul de ministru al Afacerilor Externe mexicane la președinția UNESCO, domnul Torres Bodet, a constatat în termeni lapidari că: "Războaiele se nasc în mintea oamenilor, iar pacea este, înainte de toate, ca și războiul, o stare de conștiință. Ar fi inutil ca diplomatul să încerce a modela în lutul pieritor al convențiilor chipul înțelegerii dacă învățătorul ar continua să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
moderne”, În vremea tânărului Balzac sau Stendhal, când era privit și tratat ca gen minor, trivial, apărând În fascicule sau În revistele ilustrate de mare tiraj, pentru consumul „bonelor”, a măruntelor, provincialelor intelectuale, „servitoare ale spiritului”; succesul lor exprimându-se lapidar În cifre contabile. Oare absența poeziei, a titlurilor de poezie - ale poeților În viață, mai ales! - din cataloagele marilor edituri occidentale, ca și incultura crasă poetică a „intelectualilor” (medici, ingineri, arhitecți, funcționari mai mult sau mai puțin Înalți din mândrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că el crede că va merge la București la decernarea premiilor însoțindu-l pe colegul meu. Toți profesorii sunt nedumeriți de șansele atribuite colegului și de scepticismul manifestat față de mine... Început de mai 1937. Pe adresa școlii noastre sosește o lapidară telegramă: „De la școala Dvs. a fost premiat elevul M.A. din cl. a VIII-a. Să se prezinte la decernarea premiilor în ziua X”. Același profesor, care n a crezut în mine, mă anunță că vom revedea Bucureștii. Nici că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dar primarul insistă și astfel ajung la lumina slabă, unde se ținea o ședință legionară. Tăcere deplină la sosirea noastră. Primarul cere soției să-mi aducă cele două scrisori, în posesia cărora intru în 2-3 minute. Cu mulțumiri și un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]