822 matches
-
că aciastă cetate s-au făcut cu tărgoveștenii și zic, că la zidirea cetății au fost un Manole văt(af) și, surpându-se zidul, și-ar fi zidit muerea lui în zid, ca să stea în zid” (40, p. 308). Chiar dacă lapidară, această informație conține elemente importante pentru istoricul problemei : - motivul epic „surparea zidurilor” ; - cea mai veche atestare documentară a motivului „zidirea soției meșterului în vederea terminării construcției” ; - atestarea pentru prima dată a numelui „vătafului” Manole într-un astfel de context ; - probează circulația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
meșterului ? Să fie vorba de o reminiscență atrofiată a „jertfei de sânge” pe care o cere construcția ? Sau de o pedeapsă pe care o ispășește meșterul pentru că a încălcat unele canoane rituale de construcție ? Textul legendei românești este mult prea lapidar pentru a putea da un răspuns în acest sens. O privire comparativă asupra altor legende din spațiul european s-ar putea dovedi fructuoasă. Un basm german, Gâsca de aur (cules de frații Grimm), conține multe motive comune sau similare cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doilea motiv al lipsei de interes este acela că scrierea respectivă nu prezintă presupusele calități de mare vrăjitor și de stăpân al demonilor, atribuite de regulă lui Solomon în textele apocrife. în Hronograful lui Moxa, domnia regelui Solomon este prezentată lapidar, într-o singură frază anostă : „Solomon era de 12 a(n)i, când stătu împărat ; și făcu beseareca Sionului și împărăți 40 de ai” (90, p. 354). Cu totul altfel se prezintă situația cu cronografele traduse „după grecie pă limba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și "imaterialul" (Lyotard), agrement. Efectul jogging (sau contralovitura retrogradă) în formă de graffiti și tagging vom reveni odată cu mediologia artei la întoarcerea la Pompei și a semnelor catacombelor printre noi. Să convenim că banda magnetică nu se potrivește cu stilul lapidar, nici cu emfaza autorității; nici roca argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a unui fenomen particular. Erou: persoană care oferă un model de comportament legitimat de organizație. Metaforă: cuvânt utilizat pentru a oferi o viziune sau pentru a întări o valoare veche sau nouă. Slogan: formulă verbală pregnantă și concludentă, care exprimă lapidar un țel al organizației. Tabu: interdicție rituală de limbaj sau fenomen de evitare a referirii la un anumit cuvânt ori eveniment din viața organizației Caracteristicile de o mare varietate ale culturii organizaționale au impus crearea unor modele și introducerea unor
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de calificări și de talente de tot felul. Totuși, în general, diversele încercări de definire pun în evidență, în mod intenționat sau doar ca pe o simplă consecință, imposibilitatea de a pune laolaltă toate sensurile termenului elită, într-o formulă lapidară care să le exprime pe toate. Dubla concepție paretiană Vilfredo Pareto (1848-1923) este unul dintre sociologii care au evidențiat în modul cel mai clar imposibilitatea de a face o alegere între utilizarea la singular sau la plural a termenului elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu-și pune probleme de artă: arta cea mare a acestui poet e de a spune adevărul cel mai omenesc în forma cea mai lapidară. Materia lui verbală e rezistentă ca piatra sau ca arama. Acesta masivă carte are o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unul de construcție. Dar spiritului geometric îi este absolut indispensabil simțul nuanțelor. Ungheanu îl stăpânește perfect, dar fără a face inventarul tuturor nuanțelor, merge direct la cele esențiale, la cele mai revelatorii, pe care le formulează ritos, definitiv, deducând apoi lapidar și fără circumlocuțiuni tot ce decurge din datele constatate. Nu se pronunță însă decât în deplină cunoaștere a „dosarului” sau, cum spune, „cu toate piesele pe masă” și cu criteriile, reperele și „jurisprudența” bine stabilite. Simțul acesta al preciziei în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Un scriitor care, mulțumită ignoranței altora, reușește să treacă drept intelectual și ale cărui ignarități reușesc să treacă neobservate mulțumită faptului că intelectualii nu-l citesc s-a pronunțat nu de mult și asupra culturii medievale. Judecata lui e formulată lapidar, cu acea fermă siguranță pe care de regulă o dă competența și mai ales contrariul ei; iată: “în evul întunecat s-au scris versuri, dar n-a existat poetică și de aceea evul a și fost întunecat”. De unde a scos
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca fenomen global nu s-a statornicit un asemenea loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ai umanității de-a lungul vremii pe cărările Întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează, se știe, Într-o formulare lapidară și plastică, adevăruri stabile, general-umane, adică adânci cugetări și Îndelungate experiențe de viață ale popoarelor, care au proprietatea de a oglindi „eternul omenesc”. Prin această Însușire/caracteristică de a concretiza În formule verbale expresive puterea de observație, istețimea și Înțelepciunea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o deosebită importanță, fiind prima investigație făcută de un istoric În arhivele structurilor poliției politice comuniste[...]. Prin volumul lui Marius Oprea este cîștigată prima luptă din bătălia cu adevărul” despre o instituție-cheie a regimului represiv. Prima secțiune a volumului, intitulată lapidar și sugestiv „Securiștii”, cuprinde 40 de documente, de Întinderi diferite. Din primele aflăm că „Sabia ascuțită a Partidului”, cum se autodefinea Înlocuitoarea vechii Siguranțe În 1951, avea niște efective tot mai mari (pp. 63-67), plătite cu salarii astronomice (pp. 80-82
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Întâlnirea cu focul. Tema morții, prezentă și anterior, este contextualizată aici prin experiența războiului. „Mai mult poet decât ostaș” (Cântec la Odesa), cel ce scrie în carnetul său de front practică un lirism sobru, condensat. Poemele se structurează în notații lapidare, consemnând momente și stări de tensiune și spaimă: „Din vâltoarea marelui măcel/ Zvârle moartea grauri de oțel./ Proiectilele rup ceru-n bot/ (De n-aș muri cu poezii cu tot” (Atac în zori). Târziu, după mai bine de două decenii
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
slovesnosti”, 1908), Romanskii mitropolit Makarii i novootkrâtaia ego slaviano-moldavskaia letopis 1541-1551 gg. („Jurnal Ministerstva Narodnogo Prosveșceniia”, 1909), Die ältesten slavischen Chroniken moldauischen Ursprungs. Eine Untersuchung über die Redaktionen und Kritik der Texte („Archiv für slavische Philologie”, 1909). Inspirându-se din lapidara caracterizare a lui Neagoe Basarab făcută de B.P. Hasdeu, I. a consacrat o amplă analiză Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, publicate în 1904, în versiunea originală slavonă, de P.A. Lavrov. Studiul se intitulează Valahskii Mark Avrelii i
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
ilustrat prin construcții grafice rezultate din combinarea cuvintelor în felurite figuri, de genul celor din Caligramele lui Guillaume Apollinaire. Într-un articol din „Punct”, poetul propunea drept nume pentru noua direcție, pe care voia s-o traseze, termenul „sintetism”. Rezumată lapidar în titlul revistei, ideea de sinteză era formulată explicit în articolul Glasuri: „Poezia, plastica, drama și mai ales arhitectura, toate converg într-un acord abstract pe același drum arcuit ca o coardă: sinteza.” Termenul e arborat programatic și în articolul-manifest
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
La originea eseurilor cuprinse în volum se află preocuparea de a ridica detaliul care frapează (prin insolit sau insistență) la demnitatea unui element semnificativ”, afirmă autorul. Sunt de remarcat aici orizontul lecturii, apelul la artele plastice contemporane, stilul echilibrat și lapidar. Volumul de proză scurtă umoristică Ținuta obligatorie! (1986) rostește cu umor unele adevăruri, neconforme cu atitudinea comună față de năravuri și moravuri frecvente. Stilul are vioiciune, fraza este alertă, verva și umorul sunt de bună calitate. Sfârșit de vară pe râu
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
1690, într-un comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
observării critice și a formulării ei. El este unic la noi prin capacitatea de a cuprinde în fraza cea mai economic restrânsă personalități oricât de arborescente. Prin limpezime, proprietate și concizie latină, chiar când scrisul lui, de obicei dens și lapidar, i se eliberează în lărgimi și boltituri sintactice, ca în ultima perioadă de activitate, marele critic a dat stilului studiilor literare, între Maiorescu și Călinescu, o altă vârstă a maturității lui. VLADIMIR STREINU Revizuirea nu-i deci expresia unei elasticități
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație. Apărute târziu și puțin cunoscute, cele două jurnale se înscriu în prim-planul valoric al diaristicii românești. O bogată corespondență le completează: scrisori către și de la, între alții, G. Baiculescu, Geo Bogza, Al. Boldur, G.
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
Și putregai de stele împrăștiam pe ape...”. Filtrată „prin sitele muzicale ale simbolismului” (Dragoș Vrânceanu), peste decenii poezia de dragoste a lui S. - Ora târzie (1972), Poeme intime (1980) - se definește prin discreția confesiunii, ce va fi turnată în forme lapidare și armonioase, precum sonetul și elegia. Drumuri spre legendă (1947) pune un accent în plus pe rememorarea copilăriei dure, nu lipsită totuși de un farmec special, reînviat nostalgic: „Mă văd copil prin praful ce poleiește zarea/ Și lângă-mbrățișarea atâtor
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
carpe diem. Dar trădarea iubitei, izbucnirea războiului, distrugerea „casei cu nalbă”, din care nu îi va rămâne decât un crucifix, îl silesc să conchidă că suferința nu este „negația vieții”, ci chiar adevăratul conținut și sens al ei. Stilul alert, lapidar, doar sugerează anumite lucruri, fără a se recurge la descriere și la narațiunea propriu-zisă. Respins de unii comentatori ca fiind o povestire sincopată a unor lucruri comune, lipsit de substanță epică și grevat de un exces de reflexivitate, romanul a
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
vesti sătenilor prezența cătanelor, iar aceștia reușesc să le pună pe fugă (Clopotarul din Rovine). Un aer tragic-elegiac învăluie aceste mici narațiuni, din care speranța dreptății dispare, eroii Transilvaniei murind „pentr-un hoț de împărat”. Atent la amănunte, S. schițează lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
în Sfatul Țării, profesor la Universitatea din Iași, Gheorghe Năstase, la preoții Const. Tomescu, Const. Popovici, Ioan Andronic, Știuca, la prof. L. T. Boga, la cărturarul bucovinean Lecca Morariu, la primarul Chișinăului, Anibal Dobjanschi etc. Chiar unele informații izolate și lapidare incită curiozitatea istoricilor. În ziua de 27 iunie 1940, de pildă, cronicarul consemnează: În beci și subsolul casei avocatului Teodor Păduraru am dat de toată arhiva și biblioteca învățatului Ioan N. Halippa, care mai trăiește în Rusia Sovietică". De aici
Memorialistică basarabeană by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Journalistic/17159_a_18484]
-
Victorin nu este, după părerea noastră, decât o supoziție nefondată). Într‑adevăr, ultimele capitole ale scrierii (8‑9) relatează întoarcerea profetului la Ierusalim, restaurarea cultului în templu, moartea sa, urmată de o înviere spectaculoasă și, în fine, martiriul său (prin lapidare), la capătul activității de profețire a venirii lui Cristos. Iată episodul care l‑ar fi putut influența pe Victorin în alegerea mărturiilor eshatologice: După ce Ieremia a rostit aceste cuvinte, stând în fața altarului împreună cu Baruh și Abimelec, s‑a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei zile, sufletul i s‑a întors în trup și el a glăsuit în mijlocul tuturor (9, 7‑13). Foarte probabil, Victorin cunoștea această tradiție care prezintă episodul învierii profetului și pe care a valorificat‑o în manieră proprie. Moartea prin lapidare era în perfectă consonanță, dat fiind că cei doi martori eshatologici din capitolul 11 al Apocalipsei au avut aceeași soartă. Exegetul descoperă, se pare, în Paral. Ier., un scenariu analog celui de la sfârșitul veacurilor (aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]