475 matches
-
fată nu-și mai făcea apariția iar el, prins În vârtejul lucrărilor sale, aproape uitase. Se apropiau sărbătorile „Crăciunului”, iar de două zile vremea se Înrăutățise În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol pentru integritatea pietonilor ce se Încumetau să pornească la drum. La fiecare colț de stradă, se puteau vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va milostivi, topind’o. În noaptea respectivă, gerul era teribil tăind răsuflarea, iar după miezul nopții fiind urmat de un fel de lapoviță Însoțită de un vânt ce sufla din toate direcțiile făcând imposibilă orice mișcare În curtea Închisorii. În aceste vitrege condiții, arestații, pentru a nu se face șirul prea lung, fură așezați În linie pe rânduri de patru, urmând ca cei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate drumurile. Își aminti cum urla de jalnic vântul, peste orașul îngropat în nămeți. - Acum, iarna s-a mai potolit... deși, încă-i tot ”tare”, pentru început de martie! Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir! murmură Iorgu, uitându-se pe fereastra. Vântul adia în falduri perdeaua. Iarna de afară îl întâmpină rece, argintie, strălucitoare... Un vânt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dumnezeu. Sfânta Scriptură era pilda cea mai bogată... Creștinismul era întruchiparea lui Iisus Hristos... Istoria omenirii nu era decât istoria necurmatei creșteri a ideii de Dumnezeu. Iorgu se deșteptă din acele rătăciri, ca dintr-un vis urât și istovitor. Afară lapovița mărunt și des. Cocoșul din balconul vecinului, a vestit miezul nopții. Abia acum alunecă, ușor, într-un somn liniștit odihnitor, până dimineața... Inima îi bătea cu putere în piept, să i-l spargă. Cât de tare îl durea sufletul... cât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Sînt cu mașina, vă pot duce... Mulțumesc, dar... încearcă Mihai să refuze, impunîndu-și cu greu să fie calm. Ba da! se bucură studenta. Chiar mă gîndeam... roșește ea, arătînd spre ușa de intrare, dincolo de care se zărește cum vîntul învăluie lapovița. Partea a doua a concertului nu-l mai entuziasmează pe Mihai. Nu știe de ce dar ochii lui nu stau decît pe femeia de la pian, o doamnă la vreo 60 de ani, cu o ținută impozantă, luminată de reflector doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o conduce încă puțin, spre intrarea în bloc și-și ia rămas bun. E-abia zece. Pînă la tren, mai are trei ore, timp destul să poată ajunge la gară pe jos. Asta i-ar face plăcere, mai ales că lapovița deasă îi răcorește obrazul și pare să-i împrăștie durerea cuibărită din nou la ceafă. Niciodată nu s-a simțit mai inutil ca în seara aceasta, în prezența celor două femei!... Înțelege că bărbații nu mai au nici o șansă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, cu talpă din cauciuc. Probabil Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinci femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
accesibilă chiar și celor Încălțați cu pantofi de tip vechi, eu talpă din cauciuc. Probabil, Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acum ceva timp și s-a dus în Noua Zeelandă ca să se „regăsească“. Probabil încă se mai caută, pentru că nu am mai auzit nimic de ea de-atunci. Oricum, sper că se distrează. Doamne, uneori, când ploaia irlandeză se transformă în lapoviță și vântul bate necontenit, cred că mi-ar plăcea să mă alătur ei într-un climat cald. Dar evident că nu voi pleca nicăieri prea departe pentru un timp. Tim s-a logodit. Cu vecina lui, vă vine să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și peste tot nu se aude decât picuratul somnoros al streașinilor... nu pot citi, mă gândesc și gândurile-mi alunecă din ce în ce înapoi - la copilărie. Aceleași zile ale babei, tot așa de nestatornice și triste, pline de noroi, lapoviță și vânturi, le petreceam acolo departe - stând în casă cum stau acum. Dar atunci, cu fiece zi ce trecea, creștea bucuria în suflet că vine primăvara, soarele, iarba... și florile. Acum trec zile peste zile, ani peste ani, de douăzeci
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ironice, și de o claritate scăpărătoare. Am plecat de la el cu sentimentul că nu mai eram singur în București. Înainte să plec se uitase discret la pantofii mei a căror talpă se desfăcuse. Eram veșnic cu picioarele ude, călcând prin lapoviță, dar eram învățat, când eram mic puteam să mă joc cu alți copii ore întregi prin zăpadă, desculț fără să-mi înghețe picioarele. "Îți trebuie, mi-a spus ca și când eu n-aș fi știut, iar dacă știam nu trebuia să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui era grămădită o adâncă mâhnire. Stătu mult într-un colț, privind spre fată-sa, care plângea cu fața-n jos, la marginea divanului. VIItc "VII" Veni vremea rea: o săptămână de ploaie mocnită. Pe urmă ploaia se schimba în lapoviță, și un vânt aspru porni la începutul lui noiemvrie. Zile mohorâte, zile lungi. Fata lui Sanis, în ceasuri chinuite, nu-și mai găsea astâmpăr. Pe mică pe ceas se scula de la locul ei, de lângă fereastră, și ieșea afară. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-au amestecat fulgi de lapoviță; astfel că s-a așezat cap de iarnă. Până la coada iernii era îndelungat timp. Însă Nicula ieșise din ticăloșia lui și își regăsise puterea. Știa că are ce face și mai ales se bucura că va putea să-și răscumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta câtva timp, ca să ne amintească existența lui și să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea, îi place să bea mult și asta o supără. În timp ce vorbea, din când în când trecea pe chipul ei o undă de vioiciune și bucurie și foița de pergament se așeza la loc și arăta superbă. Apoi a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în casă și să-mi faci tu mie una ca asta... Részeges disznó... Să pleci de-aicea... Și să-ți iei și puturoșii tăi de bani, nu mă cumperi tu pe mine...“ Andrei a ieșit în noaptea murdară, frigul și lapovița l-au izbit în față, și-a ridicat gulerul pardesiului, înaintând repede pe străzile înguste, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite pe care le uita pe măsură ce le lăsa în urmă, ca în ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
protecție și o mască pentru filtrarea aerului. Sigura parte de piele care i se vedea era fruntea, care nu se potrivea sub gluga cu elastic a salopetei de lucru. Semăna cu un personaj din Dosarele X și transpira ca naiba. Lapovița care cădea din cerul plumburiu nu se deosebea de sudoarea care i se scurgea pe spate până În chiloți. Numai că În nici un caz n-avea de gând să-și dea jos salopeta aia afuristă de cauciuc! Încruntându-se, ridică lopata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
părea că și nenorocita de zi de mâine. Luând cu lopata animale moarte. Nenorocitul căruia Îi aparținea locul acela stătea la ușa unuia dintre adăposturi, cel pe care-l goliseră cu o zi Înainte. Nici el nu părea să observe lapovița, ci doar stătea acolo, cu un pulover jegos pe el, privind nefericit cum colecția lui de om bolnav Îi era luată. Matthew văzuse de dimineață ziarul tatălui său. Niște părinți din Garthdee Îl bătuseră de-l luase naiba pe tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
părinți din Garthdee Îl bătuseră de-l luase naiba pe tip, pentru că pierdea vremea prin apropierea școlii la care mergeau copiii lor. Fața omului era un amestec de vânătăi mov-verzui. Merita, al naibii, se gândi Matthew, În timp ce se chinuia prin lapoviță cu altă lopată plină de cadavre puterzinde. Aproape ajunseseră la jumătatea mormanului din clădirea aceea. Unul jumătate gata, mai aveau unul jumătate. Apoi urma un duș lung, abonamentul la fotbal și-o băută până-și vărsa mațele. Avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un țipăt ascuțit. Aruncă lopata plină de mortăciuni și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece. Sunase la fiecare autoritate medicală din țară, cerând detalii despre orice fetiță care fusese tratată de TBC În ultimii patru ani. La fel ca inspectorul Insch, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
capul, se uită cum e vremea, după care și-l băgă la loc. Treizeci de secunde mai târziu, Winchester, alsacianul cel mare care voise cu disperare să ia o halcă din Logan cu o zi Înainte, fu aruncat afară În lapoviță fără nici o ceremonie. Câinele Încercă să intre la loc, fu pocnit cu bastonul lui Doug, apoi rămase la ușă, În timp ce acesta i se trânti În nas. Rămase acolo o clipă, cu lapovița udându-i blana cenușie, privind spre magazin, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu o zi Înainte, fu aruncat afară În lapoviță fără nici o ceremonie. Câinele Încercă să intre la loc, fu pocnit cu bastonul lui Doug, apoi rămase la ușă, În timp ce acesta i se trânti În nas. Rămase acolo o clipă, cu lapovița udându-i blana cenușie, privind spre magazin, apoi sări la vale pe scările de beton În parcare. Dădu roată de câteva ori: adulmecă stâlpii de iluminat, balustrada de metal, făcând pipi pe unele din ele, ignorându-le pe altele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și lătră din toate puterile către ușa din față de la Turf ’n Track, până când Doug Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară verde ruginiu trecu Încet pe lângă geam, făcu dreapta printre grupul de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]