658 matches
-
digitalice sau chinidină. Adrenalina produce vasoconstricție cutanată, la nivelul pielii, mucoaselor, organelor splanhnice și rinichilor, în schimb vasodilatație la nivelul ficatului, creierului, mușchilor striați, plămânilor și coronarelor, determinând stimularea activității inimii și creșterea presiunii arteriale și ameliorând bronhoconstricția și edemul laringian. Date fiind aceste efecte se folosește în tratamentul tratamentul șocului anafilactic și al astmului bronșic. Efedrina, alcaloid cu efecte simpaticomimetice utilizat pe cale orală în tratamentul hipotensiunii cronice și al celei ortostatice, intra în componența unor produse pentru slăbit, în același
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
Manifestările clinice sunt consecința hiperexcitabilității neuromusculare ce determina hipertonicitate musculară. În formele severe de hipocalcemie apare tetania, afecțiune al cărei semn clinic principal este spasmul carpopedal (contracturi ale musculaturii distale). Netratată, spasmofilia poate fi fatală, deoarece se pot produce spasme laringiene, esofagiene, ale arterelor mici (spasmele coronariene pot avea drept consecință ischemia miocardică), aritmii cardiace și chiar moarte subită de cauză cardiacă. Hipofosfatemia, afecțiune asociată hipocalcemiei în condiții de hipovitaminoza D, este însoțită de tulburări în sfera eritronului, ale metabolismului energetic
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
proteice la nivel ribozomal și moartea celulei afectate de toxină. Tablou clinic Incubația este de 2-10 zile. Debutul este insidios, cu manifestări generale: febră moderată, progresivă, astenie, greață, vărsături. Alte manifestări de debut sunt specifice porții de intrare: faringiană, nazală, laringiană, conjunctivală, cutanată, ano-genitală. Pseudomembranele sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică Reprezintă cea mai frecventă formă de boală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
stare, pseudomembranele se extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alterare senzorială. Difteria laringiană (crupul difteric) Crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestându-se mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările respiratorii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Complicațiile toxice cardio-vasculare sunt: miocardita precoce, miocardita tardivă, tulburările de ritm cardiac și moartea subită. Complicațiile toxice nervoase apar din săptămâna a doua de boală și evoluează într-o anumită ordine. Paralizia vălului palatin este urmată de paralizia musculaturii faringiene, laringiene și a mușchilor respiratori. Nevritele periferice se manifestă tardiv, în săptămânile 7-10, cele mai frecvente fiind paraliziile de nervi cubital și sciatic popliteu extern și nevritele senzitive. Alte complicații sunt manifestările toxice renale, hemoragiile, suprainfecțiile bacteriene (septicemii, bronhopneumonii, otite). Diagnostic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Epidemiologice: persoană neimunizată, contact cu bolnav de difterie Clinice: prezența pseudomembranelor și a stării de toxemie De laborator: Nespecifice: leucocitoza cu neutrofilie, creșterea VSH Bacteriologice: identificarea bacilului difteric. Diagnosticul de laborator începe cu recoltarea exudatului de la baza leziunilor pseudomembranoase (faringiene, laringiene, nazale, cutanate) din care se efectuează frotiuri colorate și culturi (mediu neselectiv geloza sânge, mediu de îmbogățire cu telurit OCST, medii selective Loffler, Tinsdale). Evidențierea bacililor gram pozitivi cu morfologie caracteristică bacililor difterici permite orientarea rapidă a diagnosticului și justifică
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
diferențial al anginei difterice se face cu anginele streptococice, mononucleoza infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și în cazurile suspecte. Serul antidifteric (antitoxina difterică) se administrează cât mai precoce, intravenos, în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
caracteristice sunt disfonia și tusea lătrătoare. La copilul mare și la adult, febra este moderată sau poate lipsi. La copilul mic, din cauza suprafeței mici a orificiului glotic, inflamațiile de la acest nivel pot avea consecințe severe asupra funcției respiratorii. Extinderea inflamației laringiene determină aspectul de crup (laringo-traheobronșită obstructivă), manifestată prin: febră, disfonie, tuse lătrătoare, stridor inspirator, tiraj suprasternal și intercostal, cornaj, dispnee. Dacă nu se intervine prompt, evoluția poate conduce rapid la hipoxie, cu cianoză, bradicardie și chiar deces prin asfixie. Traheo-bronșita
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cataral, stadiul convulsiv și convalescența. Stadiul cataral durează în primele 12 săptămâni și se manifestă prin rinită, laringită, bronșită, conjunctivită. Inițial tusea este necaracteristică. Stadiul convulsiv durează 2-4 săptămâni și se caracterizează prin accese de tuse paroxistică declanșate de excitații laringiene sau bronșice, auditive, olfactive, etc. Stadiile accesului paroxistic de tuse sunt: aura (manifestată prin neliniște), inspirul profund, brusc, urmat de 5-10 secuse expiratorii scurte, spastice, pauza expiratorie, apoi inspirul adânc, prelungit sonor (repriza), asemănat răgetului de măgar și secusele expiratorii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fie prin dilatarea inelului aortic, fie prin interesarea valvulară luetică. 3. anevrismele crosei aortice sunt acompaniate de manifestări pulmonare secundare compresiei traheobronșice (dispnee, wheezing, tuse rebelă, atelectazii pulmonare variate), cavei superioare (circulație colateral sau edem în pelerină) sau a nervului laringian recurent stâng (voce bitonală). Uneori, pulsațiile vizibile în furculița suprasternală ridică suspiciunea unui anevrism de crosă aortică. 4. anevrismele aortei descendente sunt situate distal față de emergența arterei subclaviculară stânga; datorită localizării în mediastinul posterior, ele sunt însoțite de simptome și
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
posterior, ele sunt însoțite de simptome și semne revelatoare cointeresării organelor din această zonă. Astfel, compresia esofagului determină disfagie, compresia canalului toracic determină edeme ale membrelor inferioare și membrului superior stâng (sindromul Menetrier). Uneori, anevrismul poate comprima structuri nervoase - nervii laringian recurent, frenic și vag stâng, cu simptomatologie caracteristică sau erodează structurile osoase (arcurile costale posterioare și corpurile vertebrale) producând dureri intense, persistente, uneori pulsatile [10]. EXAMINĂRI PARACLINICE ȘI DE LABORATOR 1. Examenul radiologic toracic pune în evidență lărgirea siluetei mediastinale
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
variațiile de poziție ale organelor fonatorii în timp ce sunetul emis pare invariabil auditorului (214; p.685-698). Din practica noastră logopedică reiese că emisia consonantică este afectată diferențiat în funcție de forma de manifestare a dezechilibrului funcțional dintre rezonatori, suflu nasal, deperdiția nasală, suflu laringian, nasonare, nasalizare, „coup de glotte” și care nu definesc pe plan fonetic același lucru. Ele coexistă în sindromul rhinolalic cu fenomene dislalice diverse și impun o atentă diferențiere în scop terapeutic. Din activitatea îndelungată de urmărire și cercetare a vorbirii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și transmise la nervul cohlear prin urechea medie (152; p.447). La acest nivel, organul lui Corti traduce în influx nervos diferitele caracteristici ale mesajului (schema 1). plan psihointelectual realizarea limbajului cortex motor căi motrice efectori periferici suflu pulmonar vibrații laringiene cavități supraglotice înțelegerea limbajului senzații auditive cortex auditiv căi auditive ureche autocontrol auditiv cuvânt emis modelul anturajului Influxurile nervoase încărcate cu informații se integrează în sistemul nervos și parcurg căile auditive până la cortex. Conștientizarea sunetului se produce. Această senzație evocă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
arătat existența unei sincinezii între expirație și fonație, în inspir funcția neuro-musculară a corzilor vocale fiind inhibată. Kurt a demonstrat existența unui sistem bulbar de reglare fono-respiratorie în cadrul căruia se produc două fenomene: a) o reglare bulbară a reflexelor motorii laringiene fonogene urmând diversele faze ale ventilației; b) o pregătire laringiană de origine bulbară a declanșării funcției neuro-musculare a corzilor vocale. 1. În inspir sistemul reticulo-bulbo-pontin este inhibat până la talamus datorită activării centrilor inspiratori sau a nucleului muscular tiro-aritenoidian posterior. Nucleii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
funcția neuro-musculară a corzilor vocale fiind inhibată. Kurt a demonstrat existența unui sistem bulbar de reglare fono-respiratorie în cadrul căruia se produc două fenomene: a) o reglare bulbară a reflexelor motorii laringiene fonogene urmând diversele faze ale ventilației; b) o pregătire laringiană de origine bulbară a declanșării funcției neuro-musculare a corzilor vocale. 1. În inspir sistemul reticulo-bulbo-pontin este inhibat până la talamus datorită activării centrilor inspiratori sau a nucleului muscular tiro-aritenoidian posterior. Nucleii recurențiali ai acestui mușchi se găsesc în nucleul ambiguu aproape de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la nivelul laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu ample argumente la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
înțelege fără dificultăți pentru ce înălțimea vocii sau frecvența sunetului fundamental este necesar egală cu frecvența salvelor recurențiale care cad pe mușchiul tiroaritenoidian intern, cum au arătat de fapt și experiențele lui André Moulonguet în 1953” (86; p.80). Sunetul laringian își continuă drumul prin cavitățile supraglotice unde se petrec o serie de fenomene fizice și fiziologice prin care se îmbogățesc cu anumite particularități fonetice și lingvistice „variațiile periodice de presiune ale aerului în cavitățile supraglotice cu participarea mecanismului linguo-palatal, constituind
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
determine mecanismele complexe de producere a vocei. Autorii demonstrează asemănarea conductului faringo-bucal cu un pavilion de exteriorizare a sunetelor din fizica acustică (fig.1). Acest pavilion are posibilitate să-și modifice forma în funcție de sunetul emis. Modificările de configurație schimbă furnitura laringiană conform teoriei pavilioanelor, a lui Yves Rocard în cavitatea căreia orice pavilion în cursul funcționării sale reflectă asupra sursei care îl pune în funcție, un ansamblu de impedanțe pe care le opune propagării undelor în interiorul lui (152; p.12-39). Sursa
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care asigură închiderea și deschiderea ritmică între rezonatorii bucal și nasal. Lungimea și mobilitatea sa, trebuie să-i permită mișcări, de care depinde emisia corectă a fonemelor, cu caracteristici orale, a celor cu caracteristici nasale, precum și a vocalelor (cu caracteristici laringiene). 1.3.4. Prin contactul succesiv al vârfului sau numai a unei suprafețe mai mari sau mai mici a limbii cu diferite regiuni ale bolții palatine se produce articularea fonetică. Ea depinde de poziția elementelor articulatoare în emisia sunetelor, formând
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mici a limbii cu diferite regiuni ale bolții palatine se produce articularea fonetică. Ea depinde de poziția elementelor articulatoare în emisia sunetelor, formând tubul fonetic cu volum și formă specifică. Producerea articulării necesită din punct de vedere fonetic, modificarea sunetului laringian, în cavitatea orală, sub formă de suflu sau explozie. Fiecare limbă utilizează un sumar material sonor care este relativ ușor învățat. Dificultățile încep odată cu utilizarea acestui material sonor în funcție de deprinderile articulatorii ritmice, melodice și lingvistice individuale. Astfel vocalele sunt anterioare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mediului familial. Cu aceeași formă clinică a malformației congenitale, subiectul A.T. în vârstă de 9 ani prezintă o dislalie intensă, în care unele consoane sunt înlocuite cu suflu nasal, diminuate din cauza acestuia sau înlocuite cu „h” ca un șuierat laringian, consoanele „m, n, l, h” fiind pronunțate corect fără să găsim o constantă de suplinire a celorlalte posibilități de articulare. Suflul nasal înregistrează o pierdere mare de aer cu inspir mic. Aceeași necorespondență dintre forma defectului și tulburarea rhino-dislalică se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
totale. Așa de exemplu, vorbirea subiectului C.E. în vârstă de 9 ani cu despicătură bilaterală completă operată la 2 ani, se caracterizează printr-un fonetism neinteligibil, cu absența a patrusprezece consoane, puternic suflu nasal, nasonare și defecte anexe grave = tulburări laringiene, faringiene și respiratorii. Cu asemenea formă de despicătură, subiectul M.D. în vârstă de 9 ani, operat tot la 2 ani, prezintă vorbire în limite normale, fără caracteristici de insuficiență velară. Subiectul T.V. cu despicătură bilaterală totală operată la 2 ani
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
tulburările de vorbire includ: 1) pierdere de aer nasal; 2) timbru nasal; 3) grimasă nasală; 4) sforăit naso-faringian; 5) stop glotic; 6) tulburări faringiene în pronunțarea consoanelor fricative; 7) dislalie = substituiri, eliziuni, etc.; s, z, ș, f, v, sunt suflate laringian sau faringian; s este sunetul cel mai frecvent produs pe această cale. Se folosesc mai des două poziții de pronunție a consoanei s: este articulat cu limba ușor proeminând, sau cu limba trasă înapoi și sunetul pare să fie produs
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limba trasă înapoi și sunetul pare să fie produs de către vibrațiile care au loc între dosul limbii și peretele faringian. În primul caz seamănă cu sunetul h și se întâlnește mai des decât cel din a doua variantă. Această substituție laringiană a s-ului pare cel mai greu de reeducat și tinde să persiste cel mai mult în vorbirea curentă. La această grupă următoarele greșeli de articulație sunt printre cele mai comune: t - folosit pentru c; d - folosit pentru j și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de creastă alveolară determină articularea bilabială a consoanelor f, v; omisiunea consoanelor s, t, z, j, ș, precum și închiderea unor vocale va accentua nasonarea. De asemenea laringele este învinovățit de monotonie funcțională, asurzirea vocalelor și a consoanelor sonore, absența vibrațiilor laringiene, spasmul glotic, suflu răgușit, mișcări dezordonate și asincronice în vorbire, direct răspunzătoare de o varietate extrem de largă a fonemelor dislalice care complică rhinolalia specifică despicăturii congenitale velo-palatine. Asinergia de contracție linguo-velară poate produce un zgomot glotic pe care francezii îl
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]