765 matches
-
află de la Sfântul Petru că nu e rost de petrecere, fiindcă nu este nici tutun, nici vodcă, nici lăutari și nici femei, de aceea se duce la iad. Aici petrece zgomotos, speriindu-i pe diavoli, care scapă de el dând larmă de război cu o darabană făcută după ideea Talpei Iadului. Închid poarta iadului în urma lui, astfel că Ivan se îndreaptă din nou spre rai. La intrare întâlnește Moartea, pe care o închide în turbincă, spunându-i că se duce să
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
care vine pe nesimțite să se așeze la masa mea are o figură oarecare, din cele care nu se întipăresc în memorie. Niciun semn particular, niciun însoțitor pe post de bodyguard, și n-a fost anunțat de niciun fel de larmă, obișnuită prin aceste părți ale lumii, la sosirea vreunui "caid". Cel de la masa mea vorbește o engleză mai bună ca a mea. În fiecare din întâlnirile mele cu vreun membru al Partidului lui Dumnezeu sunt luat prin surprindere nu atât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
voce pițigăiată. La tribună nu-și dădea osteneala să-și cîștige auditoriul prin farmec și înflorituri oratorice ca Briand, dimpotrivă, un fel de sfidare îl împingea să-și busculeze adversarul a priori. Îmi amintesc o ședință de la palatul Bourbon și larma cu care a fost întîmpinat începutul unui discurs al său: Pentru a fi limpede ce cred eu", profera el vacarm. Pentru a fi limpede ce cred eu", repeta el, impasibil, de mai multe ori la rînd, pînă cînd obstinația sa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
avea să vină, șobolanul devenea foarte agitat, nervos, făcea mișcări rapide, fugea prin galerie, din colț în colț, sosea până la picioarele minerilor, parcă pentru a-l trage de mână și a-i grăi: oprește-te, protejează-te! Când vedea asemenea larmă, firește, timpul și experiența muncii îl învățase, minerul se retrăgea , controla toată armătura galeriei, intervenea unde simțea pericolul și astfel „paza bună” făcea să treacă „primejdia r ea”. Nu numai șobolanul, ci și minerul ținea parte șobolanului, îl proteja. Munca
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-a se face că doarme D dărabă o bucată mai zdravănă dâlman movilă mică de pământ descotorosit desfăcut dibuit găsit, dat de urmă diplă vioară dires reparat divan tejghea de tâmplărie dreve borhot drigană bivoliță drot sârmă durdue tună, face larmă du-te n hoheri înjurătură amicală F fălci maxilare fărtui (a) a da de o parte fântâniță izvor fedeleș butoiaș din lemn cu care se lua apă la câmp feldără dublu decalitru, staulul de oi din șură fele vas de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un curs de misiuni la popor, văzându-l pe câmpul său de luptă și de dăruire, am avut față de el cele mai profunde senzații că vizitez un mare sfânt. Casa lui era invadată de copii desculți, slabi, neliniștiți, ștrengari; o larmă, o invazie cutremurătoare în fiecare zi, în toate săptămânile, în toate anotimpurile... și mame care cereau ajutoare, și bărbați la cerșit, și căsătorii de refăcut, și fii de sistematizat, și scandaluri de aplanat, și ruinări de salvat... și instituții de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă. Chestia care se târâse spre casă. Larma copiilor care se jucau undeva în vecini - strigătele lor de surpriză și dezamăgire asociate cu viața - m-au calmat pe moment, iar Xanax-ul mi-a sporit fluxul sanguin într-atât încât puteam inspira și expira fără să mă doară pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cântăreți, dar și de arhitecți ai Cetății, ai luminiiă“ (România literară, 22 iulie 1971) „Republică, bătrânii te așteaptă Cu mâinile îmbătrânind pe arme, Vroind coroana regilor s-o sfarme În lutu-mbogățit cu cripte, Țară! Republică, tu te-ai născut din larme, Din clocote și vâlvătăi de pară Și-a noastră ești în veci de veci, comoară, Statuia ta nu-i nimeni s-o darmeă“ („Partidului, patriei socialiste“, Scînteia, 30 decembrie 1973) „Partidul întâlnindu-l, spre alte lumi întregi, Eu mi-am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se transformă în contrariul lor..." O furie înăbușită o făcu pe Gabriela să se împotrivească. Replică adresându-se poate ei înseși: "Dar o idee în care nu crezi până la ascetism, ce preț mai are?" Vocea i-a fost acoperită de larma fetelor care se întorceau din expediție. Prăjina începu să bată iar înverșunată în pian și toată gașca se dezlănțui într-un dans sălbatic, sacrificial, pe care căderea serii, grăbită de cerul amenințător, o făcea halucinantă. O lumină vie invadă sala
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Toma Micheru și cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul său neobișnuit de violonist 82. Acum va surprinde și în proză Ipoteștii, atât de prezenți în poezie. Sătul, probabil, de larma orașului, reține esențialul: caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 83. Prin septembrie 1872, după ce a citit la cenaclul societății Junimea Înger și demon, precum și Floare albastră 84, se întoarce la Ipotești cu mândria că Societatea îi acordase un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
oglinda sa, izvorul,/ Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul 201. Dacă în legătură cu lacul imaginile țin mai degrabă de retină, atunci când este vorba de izvor, ele se adresează urechii: izvorul sare202, se bate-n pietricele 203; singuratice izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
izvor, ele se adresează urechii: izvorul sare202, se bate-n pietricele 203; singuratice izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
repede strălucire, toată casa și obiectele păreau a tresări, a avea viață, ceea ce constituie fantasticitatea luminei de fulger. Ea s-apropie de fereastă. Era o vreme cumplită afară. Nouri se grămădeau negri pe cer, rupți de fulger, marea făcea o larmă adâncă, asemenea mugirei depărtate a unor tauri, dar deodată ea văzu un foc aprins. "D-zeule, gândi ea spăimântată, Ieronim a aprins focul și în această noapte... Poate că pe un moment numai". Focul ardea din ce în ce mai mare și cu constanță. "Să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
facă mai departe de cap și ei ar șerge‑o. Cea mai mare satisfacție a lui Ravelstein era să primească informația fierbinte, din interior, de la sursă. Asemenea copilului din poemul lui Lawrence, cuibărit sub un „pian negru, mare, appassionato” “ În larma corzilor care vibrau”, În timp ce mama lui cânta. - Ei, să vă spun ultima bombă de la Departamentul Apărăriiă Cei mai mulți dintre noi știam că sursa lui principală era Philip Gorman. Tatăl acestuia, profesor universitar, obiectase drastic Împotriva seminariilor lui Ravelstein, la care lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca Ravelstein, nu‑l poți ceda morții. Saul Bellow, Ravelstein: ficțiune, memorie, istorie* Note pentru publicul românesc Sorin Antohi Prin prietenul meu Richard Stern, scriitor și profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale morții dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri de pămînt vibrînde. O Planetă cheamă pe-alta și-o stea întreabă de-alta: Ce flăcări sînt acestea, venind din Miazăzi? ce larma, ce vuiet înfricoșător De parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu auzirăți trîmbița Pesemne-a unei crunte bătălii?" În vreme ce vorbeau, văpăile se-apropie mugind grozav. 265 Ei văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen. 107 (III, 9) veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii: Vezi J. Böhme: figurile, fructele cerești, în perpetua schimbare. 108 (III, 16) Rege-al necazului: De remarcat jocul de sensuri prin originea cuvîntului: lat. turbare = a tulbură; turba = mulțime, ceața (de oameni); larma (acesta din urmă apare frecvent în scrierile lui J. Böhme). 109 (III, 21) Sămînță să pe fibre așezînd-o, ce în curînd va încolți: Este vorba de semințele pe care Vala-Natura (arhetipala) le sădește în matricea spațiului (Enitharmon) care este format
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pasaj relevant din Paradisul pierdut al lui Milton, Cartea I (Moloh este primul într-o serie similară celei prezentate de Blake): "Întîi fu Moloh, un groaznic rege,/ Mînjit cu sînge de umane jertfe/ Și lacrima sărmanilor părinți,/ Măcar ca-n larma de țimbal și tobe,/ Nu-și auzeau copiii cînd, prin foc,/ treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de tip vampir) care ispitește pe tineri și pe copii pentru a le suge sîngele (gr. lámia = femeie mîncătoare de oameni). Cuvîntul "Lamia" este versiunea sugerată de Margoliouth, probabil cea mai plauzibilă; au mai fost sugerate următoarele citiri: "llama" și "Larma". Povestea Lamiei apare la Philostrat și a fost relatata din nou de Robert Burton și de Keats (1820), acesta din urmă transformînd-o într-o femeie-șarpe. 295 (VIII, 442) Leul, Tigrul, calul și cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia, Satirul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zilele școlii, îl pomenim pe el sau pe altul dintre “meșterii cei mari de vorbe și de visuri”, simțim câte un abur sfios care adie dinspre trecut. Și o umbră blajina, cu surâs din alte vremi, trece nevăzut, neauzit, printre larma copiilor, pe holuri, prin clase, printre ferestre, pe lângă icoane. Numai vreo rază rătăcita din amurg îi iese în cale și-l recunoaște, murmurându-i moldovenește, cu glasul ei de miere: “Să ne trăiești, MariaTa”... Mihai Sadoveranu tace. Și zâmbește. Locul
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
primul: "Băiam vro opt inși, afund, în sânul pământului. Și-ntr-o după-amiază ne pomenim, cum izbeam cu ciocanele, că înaintea noastră, în stâncă, încep deodată să bată din ciocane o mulțime de băieși. [...] Și făceau un vuiet ș-o larmă, și se auzeau bolovanii prăbușindu-se, de gândeam că are să se surpe tot muntele. Atunci, îngroziți, asudați de frică, plecarăm în grabă să ieșim. Și, cum fugeam, auzirăm deodată un glas strigând aspru și răgușit: "Hocmane! Hocmane!"". Ducându-se în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mișcare de panoramare rezumativă, naratorul ne introduce secvența măcelului paralel al slugilor boierești, desfășurat în curte. Totuși, aici există supraviețuitori cu inițiativă și cu un admirabil spirit de echipă: "Puțini care scăpară cu viață, apucând a sări peste ziduri, dasă larmă pe la casele boierilor și, invitând pre alte slugi și oameni boierești, burzuluiseră norodul și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu protivire". Desigur, Lăpușneanu nu poate ignora asaltul concentrat, astfel că-și trimite armașul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aici; flăcăul aude "un nechezat de cal, un ropot de copite și un țipăt de femeie", ultima asaltată de o ursoaică. Micul episod cinegetic nu este lipsit nici el de suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență de spirit și reușește să răpună fiara: el "făcu vânt copilei în scorbura de var [...], așteptă dihania până se apropie bine și-o trăsni de-i risipi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dau senzația că așteaptă permanent ceva. Schimbul de replici este asemănător cuplului Smith din Cântăreața cheală a lui Ionescu: " De unde vii? / - De la Birou. / - Ai un birou? / - Toată lumea are un birou. / Ai dreptate. Așadar, ieși de la birou? / - Strada e plină de larmă"347. Monologurile expun teatral, precum niște indicații scenice, lumea în care se mișcă protagoniștii anonimi. Marele anonim din opera Monicăi Lovinescu este ea însăși, deoarece acordă României rolul protagonistului. Capitolul IV Discursul memorialistic IV.1. Jurnalul Aproape șaizeci de ani
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Deja discursul "politicaly corecteness"-ului e zgâlțâit din toate încheieturile. Dacă mai oferim și câteva pasaje prin care Steinhardt conturează imaginea țiganului, atunci deja putem cataloga discursul ca fiind rasist: "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceava... fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier... au un dar neîntrecut de a terfeli totul: mincinoși... Leneși, urăsc pe cine le cere un efort... Spurcăciunea. Dracul sordid... Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]