758 matches
-
înaintate pentru apărarea localităților de dindărătul lor. Numai cetatea Tzepaena, contra căreia înaintară în primăvara următoare (1257) strategii împărătești Strategopulos și Tornikes, rezistă cu succes atacurilor lor și, fiindcă trupa năvălitoare de romei se sperie de marele zgomot și amăgitoarea larmă războinică ridicată într-adins de cei împresurați și fugi mișelește din câmp, lăsând în urmă tot materialul de război și de asediu împreună cu caii, lucrul se schimbă așa încît ciobanii și porcarii români, cărora le lipsiseră și arme și cai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gătit [= când au terminat] au ieșit pe horn afară [...], cu limba de meliță în mână, până la un tău mare. Și acolo loajnicele se băteau ca soldații, își împărțeau locu’, ca fiecare [să știe] până une să umble și făceau o larmă nespus de mare” ; sau : „Ungându-se noaptea cu un fel de unsoare, [strigoii vii] ies din locuințele lor la câmp și adună de pe acolo din produsele câmpului” ; sau : „Pe la miezul nopții [de Sf. Andrei], a văzut cum femeia s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
operator psi. Alaana clipi des când intră în încăpere și sondă cu disperare în jur. Percepea însă doar mințile celorlalți colegi. Resimțea prezența clonelor, dar, fiindcă erau atât de mulți operatori și cu toții erau agitați, în mintea ei se înghesuiau larme asurzitoare. - Cred că mă cunoașteți deja, spuse calm Oksana privind feroce la operatori. Alaana se concentra asupra fizionomiei femeii, încercînd să pătrundă dincolo de ochii ei reci. Zadarnic. - Daaaa, rosti Tader, lungind răspunsul și fîcîndu-l să sune precum vorba unui copil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
săi, Xtyn strigă puternic. - Fraților, merg împreună cu cei care vor dori să mi se alăture să-i ajutăm pe prietenii noștri din tribul Bratti, care sunt atacați de lentile și de florile cântătoare. Vocea ly a tribului se umplu de larmă, semn că propunerea lui stârnise multe comentarii, pe care oamenii se temuseră să le rostească cu voce tare. - Vă amintiți ce v-am spus când l-am omorât pe predecesorul meu? Ei bine, a venit vremea să arătăm că putem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iar durerea surdă și necontenită care i se cuibărise demult în pântece căpăta un înțeles mai omenesc. Era un bătrân care murea o dată cu lumea lui. Nu se grăbi să ajungă în sala mare a psiacului. Pe coridoare se auzea încă larma luptelor, strigătele demente ale operatorilor răniți și, din când în când, urechile sale prindeau și zgomotul specific pe care-l făceau lamele de accun rotite cu viteză mare. Bătrânul împărat își stăpâni cu greu dorința de a privi înapoi, spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a unor contemporani din vecinătatea imediată, analfabeți de cele mai multe ori dar înțelepți fără a fi citit niciun rând din Seneca ori din Plutarh. Acești oameni fără titluri nobiliare, acești anonimi apăruți în mod discret și dispăruți cu și mai puțină larmă, iată modelul acestui personaj ciudat care nu-și zice filosof dar, prin aceasta definește filosofia tocmai ca pe o activitate care-și bate joc de filosofie. De ce să mai meditezi la Viețile oamenilor de seamă dacă ajungi la concluzia că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în zdrențe” (Artiști). Goale ca „niște șopârle”, paparudele cheamă cu dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre iarmaroc și iată, la orizont, orașul cu „larma vieții zbuciumate”. Partituri de un decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
vase mici și având parte de un vânt favorabil. Istovit de călătorie, legănat de somn și de balansul lin al vasului, m-am lăsat cuprins de cele mai Încântătoare reverii asupra viitorului, când, aproape de miezul nopții, am fost trezit de larma echipajului și a pasagerilor. O furtună Înspăimântătoare din nord se dezlănțuise asupra noastră luându-ne pe nepregătite, astfel Încât echipajul nici nu mai avu timp să strângă pânzele, ce au fost sfâșiate În bucăți În doar câteva minute și care continuau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În jurul clasicismului nu erau noi, le susținuseră anterior mulți alții, străini ori autohtoni, printre care și Titu Maiorescu. Mentorul Junimii, față de care tatăl lui N. manifesta respect și afecțiune, nu era însă invocat ca autoritate, tânărul înțelegând să înlăture fără larmă atât exagerările (credința în superioritatea anticilor în raport cu „modernii”), cât și jumătățile de măsură (în susținerea caracterului național al artei). În consecință, după el studiile clasice au o mare „utilitate” pentru români nu doar în ordinea formării morale, ci și în
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
neostoită voință de putere etc. -, publiciștii și publicațiile de prestigiu și calitate, dându-ne uneori speranțe în capacitatea „celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar, peste o zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-ar fi ambarcațiunile și cazanele care trădează baleniera, ai jura că te afli pe vreun vas comercial care navighează în tăcere, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la război, sîntem la rîndul nostru asurziți de zumzetul lui; doar cînd ne depărtăm de el auzim miile de glasuri pe care le acoperă. Căci așa se întîmplă în toate fabricile de pe pămînt. Cuvintele care nu se pot auzi prin larma fuselor ce se răsucesc, se aud limpede afară prin ferestrele deschise. în felul acesta au putut fi surprinse și multe ticăloșii. Vai, muritorilor! luați seama, căci în larma asurzitoare făcută de marele război de țesut al universului, pînă și gîndurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în toate fabricile de pe pămînt. Cuvintele care nu se pot auzi prin larma fuselor ce se răsucesc, se aud limpede afară prin ferestrele deschise. în felul acesta au putut fi surprinse și multe ticăloșii. Vai, muritorilor! luați seama, căci în larma asurzitoare făcută de marele război de țesut al universului, pînă și gîndurile voastre cele mai subtile pot fi auzite de departe! Așadar, giganticul schelet alb și adorat zăcea - ca un colos leneș - în mijlocul războiului de țesut al acelei verzi și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se închină focului - ca un vasal credincios, cel mai uriaș și mai baronial dintre vasalii soarelui! O, de-ar putea ochii aceștia ai mei să se-nfrupte îndelung cu asemenea priveliști pline de har! Iată-mă în largul oceanului, dincolo de larma suferinței și a fericirii omenești, pe aceste ape virgine și nepărtinitoare, în care nu există nici tradiții, nici stînci în care să fie înscrisă Legea și unde, din vremuri imemoriale, valurile se rostogolesc fără a rosti sau a auzi vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apendice ideologic În forme mai accesibile - trebuiau să-și aibă căi rapide și multe de pătrundere În mase. Așa se explică Înmulțirea bibliotecilor, ateneelor populare, căminelor culturale, echipelor artistice de amatori, lărgirea rețelei de radioficare, tiraje mamut, diareea de spectacole, larma muzicală permanentă. Formele În sine și Înmulțirea lor nu erau deloc rele; deprimant este conținutul cu care erau umplute, pe care trebuiau să-l asimileze, să-l răspândească și, pe această bază, În același canon, să devină ele Însele creative
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sonor sub picioare, ca o lespede mare așezată peste vid. Sosesc garnituri de tren, își descarcă încărcătura de trupuri lipicioase de sânge, de noroi, de păduchi. Brațele sunt amorțite sub greutatea tuturor acelor bărbați ce trebuie transportați, întorși, ridicați. În larma țipetelor, nu se mai deslușește care e gura ce strigă după ajutor. Durerea face ca toate privirile să fie asemănătoare. Asta se petrece într-o țară ale cărei capitale se află amândouă în stare de asediu, a cărei armată e
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un dans mlădios, / o eschivă de membre, o eschivă de inimi, / o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o, / capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat, / cele ce n-au purtat niciodată o mască, / încet în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aminte marșurile pentru foame, toți oamenii au mers În stradă, un milion de oameni, unul după unul, unul după unul, să mergă să spună la domnul Henry Ford să deschidă fabrica. Atunci Într-o noapte am avut pe alee o larmă, a fost Îngrozitor. Oamenii au omorât pe șobolani, pleosc, pleosc, pleosc, cu bâtele, ca să meargă să-i mănânce pe șobolani. O, Doamne! Și Lefty nu a lucrat la fabrică atunci. El avea numai, știi, bodega, unde oamenii au venit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. Șapte ani de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
viață, Iar ceața s-a dosit în vale Și mândra îmi venea în cale. S-aude susur de izvoare Iar mai în sus, în depărtare, Au început s-apară viorele Și eu ascult cu drag un cânt de păsărele. E larmă și zgomot în sat, Țăranii se duc la arat. Șuier de vânt bate în zori Și mângâie câmpul cu flori. Totul în jur e frumos Și parcă aud un cântec duios, Care în geam îmi va bate În oră târzie
Prim?vara by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83207_a_84532]
-
curajoși cosmonauți ori - de ce nu? - medici cu mâini pricepute și minte ageră. Văzând că poznașii lui n-au de gând să se ntoarcă acasă și, mai ales, pentru că furtuna amenința să vină, bunicul a pornit într-acolo unde se auzea larma cea mai mare. Alături de el, plecaseră nenumărați alți bunici, bunicuțe, părinți ori frați mai mari. Plini de voioșie și de hincuri, toată lumea începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
toată lumea începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți. Numai pentru scurt răstimp, firește. Căci dimineața, când razele soarelui vor râde iarăși pe colnice... Deodată, ca la un semn nevăzut, larma amuți. Nu departe se auzea ceva ciudat, la început slab, slab de tot. Însă, cu cât înaintau, zgomotele deveneau din ce în ce mai clare. Bunicul aprinsese lanterna. Îi îndreptă lumina către locul cu pricina. „Miiiaaauuu!” Toată lumea putu vedea, pe o cărăruie, patru pisoiași
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și colo, tot se mai aude câte-un ciripit. „La masă nu se vorbește!” par a-l certa ceilalți pe guraliv. „Așa este! zice Sorina. Și bunicii, și părinții ne-au spus lucrul acesta!” „Gata, am terminat de mâncat!” reîncepe larma din cuib. „Să vă fie de bine!” le urează Sorina. „Mulțumim!” răspund puii înclinându-și căpșoarele, așa cum i-au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]