5,902 matches
-
în perioada respectivă. Pe ansamblu, cea mai mare parte a carierei (36 de ani, inclusiv cei 3 ani lucrați pe spații din America Latină, din totalul de 38) a fost dedicată domeniului cultural și de imagine și a cuprins practic toate laturile acestei activități, cu deosebire știința și învățământul, producerea și difuzarea de carte și alte bunuri culturale prin misiunile diplomatice ale României peste hotare, audiovizualul, negocierea și semnarea de acorduri și programe de colaborare culturală. Imediat după evenimentele din decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de sănătate, și acolo unde pleznește vă mai iese câte un corn! Masca: Păi, tocmai această scindare, explozie a făcut posibilă eliminarea presiunilor și energiilor perverse induse de soția noastră. Acum, Philip e mult mai liniștit. Și pe toate aceste laturi contradictorii ale firii ce se luptă în fiecare dintre noi Philip a reușit, în cele din urmă, să le separe. Avocatul acuzării: Eu sunt în continuare de acord cu propunerea domnului judecător. Sunt de părere să vorbească numai Masca. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate imperturbabil plaja în lung și în lat, cu ochii încercănați, făcându-și remarcată prezența la mari distanțe, prin mugete înfiorătoare. Simte de pe acum că îl cuprinde oboseala, că zilele lui sunt numărate, că în curând va sosi unul dintre "looser-i", mai bine hrănit și mai puternic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răspund totuși că bunicii i s-a făcut frig. "I-ai dat toate hainele de pomană?" Răspund că da. Nu a mai rămas sigur nimic de dat?" "Nu", răspund. Și plec mai departe. Am străbătut cimitirul în lung și în lat, nimeni nu-mi poate da un chibrit. Nu mai știu să mă întorc la mormântul bunicii, rătăcesc fără noimă, nu mai știu dacă în căutare de chibrituri sau doar caut locul unde mă așteaptă mama. E o căldură insuportabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe internet de Maurizio, prin intervenția unui înger. De câteva ori a luat laptopul și s-a angajat într-o conversație electronică cu iubitul ei prezumtiv, impostor și transoceanic. Pe celelalte laturi ale mesei, stau bărbații: sicraN, ce crâmpoțește nervos pergamentul unde stă înscris Okurina, bătrânul al cărui străbunic dispare printr-o fereastră desenată pe cer deasupra liniei orizontului, tânărul ce a fost îndrăgostit de o fotografie, bărbatul vizitat de îngeri, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în altă parte. Aveam sentimentul că mă întorsesem acasă într-un moment pe care nu-l recunoșteam în lanțul existenței. Și că eu am construit acel segment dintr-o frustrare. Dacă puteam să fac acest lucru, înseamnă că, de-a latul vremurilor și de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mine. Și, într-adevăr, aveam numărul, cantitatea și culoarea ideilor expuse de el. Prezentarea fiind făcută, n-aveam decât să mă-ntrupez. Nu mai era nevoie. Felul în care mă desfășurasem de-a lungul vieții, tot ce planificasem pe toate laturile existenței în dramatismul și absurdul ei m-au deziluzionat dar m-au și încărcat cu lumina pe care ți-o oferă ambiguul, nesiguranța, inexplicabilul intuit dar neexprimat. Eram așadar real și palpabil, semn că nimic nu scapă celui ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse, dîndu-se repede bătut, hotărîndu-se s-o ia cît mai repede pe scări în sus pe bîjbîite. O să pierzi ceva mai mult timp, dar în felul ăsta ești mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
negru sub unghie? Jur pe ce am mai sfînt, dom’ Roja, răspunde Gulie, mare pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în contact, ce mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dac... UE, în pofida variet...ții sale de performant... și instituțional... (ț...rile nordice fiind în fruntea ierarhiei mondiale, așa cum arăt... diverși indici sintetici ai competitivit...ții), isi proiecteaz... în lume un „model social”, are sens s... se chestioneze viabilitatea unor laturi ale sale pe termen mai lung; îmb...trânirea populației și concurența fâț... de ț...rile cu salarii foarte mici și care absorb intens tehnologii moderne pot epuiza resursele unor sisteme. De aici, rezult... nevoia de schimb...ri, care, f...r
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
instructajul ale cărui cuvinte, fetele și cumătra Aglaia le cunoșteau pe de rost: Atenție, ochii la mine! Pășiți fără să faceți valuri! Nu vă fie frică! N-o luați Înainte! Hai, la locurile vostre! Câte două la fiecare par din laturile volocului. Intrară În apă, lin și cu mare sfială, cu dorință de a prinde pește dar și cuprinse de o teamă greu de stăpânit: Duhu’ bălții, cel care aduce nenorociri fetelor tinere multe s-au plâns părinților că au rămas
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
anul la școală și ai să Înveți tu! Mă-nveți mata cum s-Învaț?! Victor preocupat să nu strice chiupul mare, tocmai acum când era spre final zise, așa ca să scape de copil: Pe tine te cheamă Va, și dând cu latul palmei la o parte flecii netezi o suprafață micuță de laiță, din dreapta sa și cu fichejul (scula plată și rotunjită cu care se finisează oalele din lut) desenă cu linii simple un V și un A zicând: Ăsta-i numele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Toate afișele puse ziua erau rupte noaptea. S-a organizat o pîndă și făptașul a fost prins. Este anchetat, înjurat, insultat. De ce, mă, dobitocule? Mă, dacă mai faci, te snopim în bătaie. Îhî. Mitică este iarăși prins, bătut măr, lăsat lat la pămînt. Dar năravul nu dispare. Cu sîrg, afișează materialele lui Zamfir și le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a mers singur și cînd a ajuns la Hîrtoape nu vede nici urmă de mașină cu "cracii în sus". O fi luat-o vreun tractor, era destul timp. Nu era o speranță în capul lui Gheorghe că-l va găsi "lat" pe Ilie, dar,... cum să spun, măcar oleacă șifonat. Sau chiar oleacă mai mult. Cînd a intrat în casa lui Neculai, prietenul de la destinație, Ilie era deja roșu bine la față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm) și mă las dus într-un loc necunoscut mie și cred că și domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și la ieșirea din satul Poieni o apucă spre stînga pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce aluneca printre degete, ce se evapora de pe epiderma sufletului precum un strat de rouă gelatinoasă, ce se scutura polen de pe gene dimineața; timpul, întrupare într-un contur de ceas fără cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un dar de la Dumnezeu. Un așternut curat peste o saltea plină cu paie; trei fete de-a latul patului, la margine, tanti Varvara. O laiță cât o bancă într-o sală de așteptare; în cerdac, moș Grigore se odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se prinde, dacă mă repet. "Unde-i metafora, soldat? Asta să i-o trimiți lu mă-ta, nevastă-mea este profesoară, bă, nu textilistă!" Mediocritate Prostie Îndobitocire. Câteva santinele patrulau cu stângul pe tobă de-a lungul și de-a latul memoriei; prostia dormea în post, rezemată de patul puștii; caporalul de schimb, cu două felinare aprinse (pe când soarele hodinea leneș deasupra bisericii evanghelice) a trecut prin dreptul foișorului; prostia, după ce l-a somat regulamentar, i-a cerut răspicat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat din nou în picioare, și-a suprapus tălpile cizmelor în semne, același spațiu al nimănui definea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]