767 matches
-
în Lexicon: p. 54 102). În sfârșit, nu puțină trudă l-a costat pe Maior „cercarea rădăcinii cuvintelor ca să se vadă a fire asemenea altor cuvinte în limba italienească, spaniolească și frâncească, sau din aceste (limbi) luate”. Pentru a descoperi latinitatea limbii române, spune Maior, este suficient să înlături de pe ea haina alfabetului slav care îi maschează și denaturează originea. Operația simplă de recuperare a etimologiei limbii române prin scrisul latin este însoțită de distingerea a două limbi latine. Una este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din Moesia Superior, români prin baza lor nativă de articulare a sunetelor, au românizat, preluând latina, șí latura semantică a acesteia, impunând astfel cuvintelor o nouă etimologie care ascunde în sine tot ce etimologia fonetică a savantului, preocupat numai de latinitatea cuvântului, nu poate explica. Se face astfel loc, prin etichetarea ca română a laturii semantice, pentru tot ce există în română și nu se explică prin latină. În această privință Philippide se deosebește de Hasdeu, care proceda invers, urmărind să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
romanizarea s-a redus la indoeuropenizare, care de asemenea a dat rezultate diferite. Albaneza este o limbă i.-e. adusă în pragul romanizării, limbile slave și limbile baltice, toate evoluate local, s-au format ca limbi i.-e. sub influența latinității, limba maghiară aduce în contemporaneitate probe certe din formula aglutinantă a limbii autohtonilor. În continuarea estică a spațiului indoeuropenizat își perpetuează existența aglutinantă limbile și dialectele ugro-finice, mongolo-turco-tătare etc. Ca peste tot în evoluția limbii, sistematizarea fonetică și structurarea gramaticală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de un fir de păr că limba albaneză n-a fost complet romanizată”, spunând că „tendința este de la Gustav Meyer încoace de a tot constata material lexical autohton în limba albaneză, iar nu latinesc” (II, 763). Revolta lui Philippide împotriva latinității limbii albaneze decurge din credința lui că „în cea mai mare parte neamurile care ocupau în vechime actualul teritoriu albanez se aflau pe teritoriul grecizat al peninsulei balcanice”. Iar dacă lucrurile stau așa „cum se face atunci că albanejii au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dialectelor ei (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân) a fost inventată „româna comună” care trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria. Pentru atenuarea contradicției dintre proporțiile spațiului latinizat inițial și zona restrânsă în care latina vulgară a trecut la româna comună autorul introduce „păstrarea unui element latin, fără îndoială destul de important, în Dacia și Moesia” (p. 189). Denaturarea istoriei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a vorbit limba latină” (p. 17). Etimologia tradițională pune preț pe dimensiunile primare ale cuceririlor romane întrucât pe spațiile cucerite inițial ar mai fi rămas un strat de populație latină, timp de 3, 4 sau mai multe secole, cât grosul latinității s-a retras într-o zonă restrânsă ca să poată reveni apoi ca români și să alcătuiască dialectele limbii române pe vechile teritorii ale limbii latine. Schema latinitate > romanitate inventată de lingvistica neogramatică pentru istoria dialectelor limbii române este anulată prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de populație latină, timp de 3, 4 sau mai multe secole, cât grosul latinității s-a retras într-o zonă restrânsă ca să poată reveni apoi ca români și să alcătuiască dialectele limbii române pe vechile teritorii ale limbii latine. Schema latinitate > romanitate inventată de lingvistica neogramatică pentru istoria dialectelor limbii române este anulată prin lărgirea până la globalizare a viziunii asupra istoriei limbii. Însuși coordonatorul ILR II se arată nemulțumit de felul cum această lucrare reflectă fenomenul cercetat, afirmând că formula adoptată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
toți cei care simt și trăiesc limba română ca expresie definitorie a neamului, indiferent de nivelul de cultură și de pregătire, pornind de la convingerea comună nedezmințită că românii au apărut în urma cuceririi de către romani a strămoșilor autohtoni, percep substratul, alături de latinitate, drept componentă esențială a spiritului românesc. Teoria tradițională s-a constituit și se menține constant în opoziție față de simțirea populară. Bazată pe ideea arborelui genealogic, pe transhumanță, nomadism și năvăliri barbare, etimologia tradițională a cantonat gândirea istorică în latinitate, lăsând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alături de latinitate, drept componentă esențială a spiritului românesc. Teoria tradițională s-a constituit și se menține constant în opoziție față de simțirea populară. Bazată pe ideea arborelui genealogic, pe transhumanță, nomadism și năvăliri barbare, etimologia tradițională a cantonat gândirea istorică în latinitate, lăsând doar limbii albaneze șansa de a oferi câteva date vagi despre limba unui imperiu căruia Roma îi plătea cândva tribut. Totodată această etimologie a anulat latina vie care a contribuit, pe substraturi zonale specifice dar unite prin continuitate globală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este autorul unei lucrări voluminoase intitulate Dacia preistorică, în care ultimul capitol poartă titlul „Limba pelasgă”. Printre contradicțiile și inconsecvențele acestui capitol se conturează o schemă prin care autorul intenționează să demonstreze că limba română este, contrar celor care afirmă latinitatea ei, continuatoarea nemijlocită a substratului tracic. 1. Punctul de plecare îl reprezintă tradiția conform căreia până la întemeierea Babilonului „a existat numai o singură limbă uzuală peste întreg pământul”, până când „o parte din generațiunile lui Noe” se hotărî să construiască o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
numite elementele ei organice, structurale” (p. 94). Construcția logică a lui Scraba, găunoasă cum este ea, a fost, în condițiile nivelului scăzut de cunoaștere a originii limbajului și a evoluției limbilor, o soluție de scoatere a limbii române din copleșitoarea latinitate și de ducere a originii ei în zona vagă a începuturilor alături de alte limbi de mare vechime. Tot ce a realizat Scraba ca lexicograf și ca filozof este invocat să arate că „limba românească este o limbă veche, primară, fapt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu înseamnă că este inferioară limbilor antice. Este de remarcat și de apreciat deschiderea largă asupra trecutului limbii române, luate nu ca mijloc de comunicare, ci ca material lingvistic. Această deschidere a fost realizată prin retragerea la locul ei a latinității și prin recuperarea elementului autohton, ceea ce reprezintă un pas important făcut de gândirea istorică românească neoficială. Dar Scraba nu a putut depăși tradiția neogramatică în privința adevăratei istorii a limbii române, care începe odată cu simbioza traco-latină, ce s-a înfăptuit pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină”. Nu putem ști în ce măsură comparația cu franceza certifică latinitatea limbii franceze față de naturalețea, ca să spunem așa, a limbii române. Imitarea sunetelor din natură este oricând, nu doar la începuturi, o sursă de creație lingvistică. Important este să realizăm că la începuturile lui homo sapiens exclamațiile și sunetele din natură
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai ales orientale, răsăritene, oricât ar fi fost ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ion Cotigă din comuna Săcele, învață a citi și a-și da seama de nedreptatea istorică săvârșită față de poporul nostru. Istoria Românilor și Istoria Romanilor pe care le citi din doască-n doască îi oțeliră sufletul, îi deschiseră orizonturi asupra latinității neamului și-i înobilară ființa pentru sfânta cauză națională. În timpul războiului de Independență din 1877, își realizează dorința de a sluji sub arme pentru Vodă-Carol I, înrolându-se ca voluntar în armata națională. Și astfel Badea Cârțan face armata mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din 12 octombrie 1899 consemnează de asemenea : «Congresul Orientaliștilor. Coroana de Bronz a Românilor. Delegația e foarte numeroasă... cei mai mulți aparțin societății înalte, dar între ei e un om vrednic de amintit și de admirat, pătruns de un adânc simț al latinității. Nu-i decât un cioban din Carpați, se numește Cârțan. A-nvățat să citească numai pentru a cunoaște istoria Romei, l-a citit pe Tit Liviu și e entuziasmat pentru țara noastră. Sărmanul de el, atunci când a aflat că V.
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
toată Bucovina, pentru instruirea tineretului, atât sub raport religios, cât și "în științele îndeobște necesare", fapt ce constituia "dorința cea mai arzătoare a compatrioților" săi, chiar și a celor din Moldova, ce și-ar trimite copiii la studiu aici150. Subliniind latinitatea limbii române, Vasile Balș considera că predarea limbii latine tineretului ar fi cu atât mai necesară cu cât, chiar în Moldova, s-ar fi scris până la Conciliul de la Florența din 1439, chiar și cu alfabetul latin, după cum o dovedeau unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
conștiinței naționale în formare, care avea drept scop dobândirea egalității în drepturi politice a națiunii române cu celelalte minorități ale principatului, iar pe de altă parte depășirea stării de înapoiere spirituală a românilor. Corifeii mișcării culturale ardelene au preluat teza latinității poporului român de la umaniștii secolului al XVII-lea, pe care apoi au amplificat-o în spirit iluminist, astfel încât ideologii acestei mișcări s-au manifestat și ca adevărați educatori, atât pe tărâmul teoriei pedagogice, cât și pe cel al practicii educative
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sau Samuil Micu. Opera care l-a consacrat, Istoria pentru începutul românilor în Daciia (1812), a fost elaborată în scopul conștientizării tuturor românilor asupra originii și vechimii lor ca neam. Petru Maior, înregimentat în mișcarea culturală ardeleană în direcția demonstrării latinității poporului și limbii române, considera că limba română poate fi evaluată drept ,,mama limbii celor latinești”. Sursa sa de inspirație o identifica întotdeauna în folclorul românesc, din care își formula argumente în cărțile sale adresate părinților și preoților în vederea îndrumării
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
continent. Elementul cultural creștin a fost mai trainic decât cel rasial sau geografic și afilierea unor români la Roma catolică a modernizat mijloacele rezistenței culturale și etnice mai Întâi prin Școala Ardeleană, consecință imediată a legăturii lor latine. Dealtfel ideea latinității la români reprezintă substanța orientării spre occident ca singura alternativă de a ieși de sub oblăduirile Înrobitoare imperiale. După Înlăturarea domniilor fanariote numai În perioada 1821-1828, cum spunea Alecu Russo „mai mult a trăit țara decât cele de pe urmă două veacuri
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
În orientul Mijlociu, Asia, Africa. Desigur, În paralel se pot Întocmi liste tot atât de cuprinzătoare de neîmpliniri și erori. Răsturnarea sistemului În 1989 s-a datorat refuzului ostentativ al Bucureștiului de a coopera cu occidentul În mod autentic. O punte spre latinitatea europeană părea alternativa optimă. Întotdeauna am fost mai apropiați de Franța și Italia prin accesul unor persoane influente la cancelariile occidentale, prin tineretul aflat la studii sau prin școlile În limba română. Nu puține au fost intervențiile acestor țări În favoarea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
război funcționau așezăminte culturale subvenționate de Roma sau Paris și care acordau burse de studii, organizau seminarii științifice comune. Specialiștii din domeniul tehnic francezi și italieni invitați la Iași au deținut cetățenie română și s-au naturalizat În țară. Conștiința latinității și afinitățile de ordin spiritual s-au păstrat și În Împrejurările aspre ale dictaturii alogene. În timp cu socialismul instalat În țările est europene trâmbița superioritatea politicii sale față de minoritățile naționale, comunitățile romanității orientale erau Într-un continuu proces de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
stimulați de zvonuri și simțind că trebuie Întreprins ceva, printr-un turist italian aflăm de existența unui „Centru Cultural de Unitate Latină”. Multe considerente erau ademenitoare pentru a se stabili o legătură cu o formațiune care să ne apropie de latinitate. Domnul Amato Godfrin Barone, președintele acestui centru s-a arătat bucuros să se constituie o Asociație comună și În vara anului 1988 se discută obiectivele și programul unei organizații culturale la care Își dăduseră adeziunea 5 persoane de la Iași și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Lupu Să luăm aminte. Sărbătorirea poetului Alecu Mateevici nu este doar un semn de recunoștință. Evocarea lui ne dă forțe, ne mobilizează pentru prefacerile ce vor veni. General Dr. Ernest Le Breton fost comandantul Serviciului sanitar În războiul din Vietnam. „Latinitatea europeană a fost În toate timpurile sorgintea progresului iar detașarea României a fost o pierdere pentru soliditatea continentului. Succesele În domeniul medicinii ca rezultat al cooperării internaționale sunt un exemplu pozitiv și pentru alte domenii cum ar fi cel social
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
În care s-a zămislit conștiința națională și sensul ce tinde să-l ia conștiința aromânilor În cadrul concepțiilor internaționaliste ce se difuzează din ce În ce mai mult și mai pronunțat după a doua jumătate a sec. XX. Autorul afirmă: ... „conștiința națională sub forma latinității a fost vie la Macedoromâni În tot cursul istoriei de când autohtonii din ținuturile pe care le ocupă astăzi s-au contopit cu elementele italice colonizate sau au suferit influența lor ... Dealtfel Însăși supraviețuirea Macedoromânilor după răvășirile istorice și confruntările cu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]