754 matches
-
forme, culori, conduite etc. în acord cu acele medii. Imaginarul a potențat mereu valorile în cauză și a produs reverberații de care Roma însăși a trebuit să se resimtă. Oricum, spune Duby, de la cei care au propagat-o până la antipozi, latinitatea n-a fost doar un fel de a vorbi și a scrie. Ea a răspândit în lume "un mod de viață, un sistem de gândire, un ansamblu de atitudini modelate printr-o lungă tradiție în același timp civică și religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și a scrie. Ea a răspândit în lume "un mod de viață, un sistem de gândire, un ansamblu de atitudini modelate printr-o lungă tradiție în același timp civică și religioasă." Eforturile erudiției de a se recunoaște și defini manifestările latinității au constituit la rândul lor acte de creație, căci au produs modificări sensibile în înțelegerea fenomenului și în asumarea valorilor respective. E un fenomen viu, desigur, unul a cărui imagine nu poate fi nicicând completă și rareori aceeași în mintea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cât și labirintul. Horațianul Est modus in rebus îi părea cel mai semnificativ adagiu pentru un modus cogitandi specific latin, înțelegând prin aceasta un fel de a structura realitatea pentru a o face comprehensibilă. Sub acest unghi, el revendica pentru latinitate pe Virgil și Cicero, nu însă și pe Apuleius; pe Thomas d'Aquino, nu și pe neoplatinicienii Renașterii florentine; pe Kant, nu însă și pe Spinoza. O geografie a latinității se configurează complexă, cu frontiere de tot felul în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a o face comprehensibilă. Sub acest unghi, el revendica pentru latinitate pe Virgil și Cicero, nu însă și pe Apuleius; pe Thomas d'Aquino, nu și pe neoplatinicienii Renașterii florentine; pe Kant, nu însă și pe Spinoza. O geografie a latinității se configurează complexă, cu frontiere de tot felul în timp și spațiu, cu o subtilă distincție operată între ceea ce Eco numește "ordinea lucrurilor și ordinea limbajului". Explorări în lumea latină de odinioară sau în cea neolatină de azi au întreprins
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui popor care, în condițiile cele mai dificile, într-o țară deschisă invaziilor și migrațiilor, râvnită de cuceritorii vecini pentru situația ei și pentru bogățiile solului său, a știut să-și conserve identitatea daco-romană și credința creștină, să-și conserve latinitatea într-o izolare totală, în mijlocul limbilor slave, maghiară, greacă și turcă. Trec goții și hunii, slavii, dominația ungară, cavalerii teutoni, imperiul turc, monarhia austriacă: dizlocați, oprimați, românii supraviețuiesc, își salvează limba, civilizația, biserica, uneori principii, înainte de a-și dobândi în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în deceniile următoare, contacte ce au favorizat difuziunea informației, ideilor și tehnicilor stimulative. Se descoperea parcă din mers Europa. Iar nevoia de a se integra în civilizația de tip apusean românii o întemeiau pe realitățile prezente, etno-culturale, și pe istorie. Latinitatea era o idee-forță, pe care mai ales erudiții ardeleni din epocă au știut să o pună la lucru, cu argumente istorico-filologice, spre a obține intrarea în lume. Așa o tratează și A.D. Xenopol, între alți istorici, susținând că românii au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
excesiv și întreținut prin forță"95. Vede în România, "caz tipic de cultură minoră", "țară fără nici un trecut", căci "ce viziune în trecutul nostru ne-a exagerat rolul în lume?", care nu a făcut decât să apere și să păstreze latinitatea, dar "se cheamă acesta destin?", se întreabă, retoric, Cioran, pentru că știe răspunsul: "Națiunile mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămâne o dara de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în legătură cu istoria patriei. Întors în Iași primește importante funcții politico-administrative, în timpul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Începe ascensiunea sa, care va însemna și ascensiunea României moderne. Se remarcă cu succes în istoriografie, unde abordează probleme fundamentale privind originea poporului român și latinitatea limbii sale, unitatea etnică și lingvistică, continuitatea pe teritoriul național, drepturile sociale și naționale ale poporului român alături de alte nume mari, cum ar fi Nicolae Bălcescu Tiomtei Cipariu, Eftimie Murgu. Concepțiile sale sunt pe larg expuse în revista „ Dacia literară
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine, continuate cu atacuri istoriografice. Aceeași situație a determinat însă, din legitima și patriotica dorință de a-și apăra drepturile cu ajutorul argumentelor istorice anumite exagerări. Cea mai cunoscută este aceea legată de ideea latinității pure, care s-a reflectat șin faptul că istoria românilor a fost considerată, multă vreme ca o continuare a istoriei românilor. În bună măsură, Mihail Kogălniceanu a preluat în această privință ideile Școlii Ardelene, vorbind despre extirparea națiunii dacilor, după cum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
-lea. Vatra Densușienilor este prinsă în matricea istoriei vechi, Densuș fiind o așezare sătească cu vechime prezentă în documente în secolul al XV lea. Densușienii prin strămoși, sat, alianțe conjugale și-au făurit o istorie cu genealogii seculare încărcate de latinitate și fond vechi. Familia lor se numește Pop și abia cu tatăl lui Ovid Densusianu, Aron, pentru a putea fi deosebit de ceilalți elevi la gimnaziu, i s-a spus Densusianu. Iată cum numele satului împrumută și fiilor săi din dacismul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
un curs în 1897 despre Obiectul și metoda filologiei adevărată profesiune de credință, alte cursuri prezentate studenților fiind: Limba română în secolul al XVII-lea, Evoluția estetică a limbii române, Folclorul: cum trebuie înțeles, Literatura română modernă și Dante și latinitatea, Sufletul latin și literatura nouă, o parte din acestea fiind tipărite sau xeroxate în volum. Filolog, psiholog, dialectolog, istoric și critic literar, poet și folclorist, publicist și chiar politician, Ovid Densusianu aparține acelor învățați care șterg frontierele dintre discipline. Putem
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
noastră populară ( I, II, București, 1922 -1925 ), Studii ca : Păstoritul la bascii din Soule și Limba descântecelor apărute în revista înființată de el - “Grai și suflet”, Le seizieme siècle (Paris, 1952 și 1958 ), volumele de Literatură română contemporană, Dante și latinitatea ( București,1921 ), Sufletul latin și literatura nouă . 2.2 Ovid Densusianu filolog Densusianu apărea în plină lumină, chiar în perioada de faimă a lui B.P. Hașdeu, și prin filologie era cel mai apropiat de tradiția familiei sale. Ovid Densusianu înțelege
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
totuși poate fi calificat datorită, acțiunii inițiate de el în favoarea simbolismului, drept principalul critic al curentului simbolist de la noi . Model de sinteză critică scrisă cu discretă afecțiune și admirație este cartea Gaston Paris. Foarte valoroasă rămâne și lucrarea Dante și latinitatea cu o interpretare foarte originală a lui Dante. În această, lucrare Densusianu „nu recunoaște latinitatea lui Dante numai după izvoarele de inspirație, o caută și o găsește în afară de literatură, în idealurile de viață, de cultură, de morală”. Iată ce scrie
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
curentului simbolist de la noi . Model de sinteză critică scrisă cu discretă afecțiune și admirație este cartea Gaston Paris. Foarte valoroasă rămâne și lucrarea Dante și latinitatea cu o interpretare foarte originală a lui Dante. În această, lucrare Densusianu „nu recunoaște latinitatea lui Dante numai după izvoarele de inspirație, o caută și o găsește în afară de literatură, în idealurile de viață, de cultură, de morală”. Iată ce scrie unul din elevii săi: „Critica vioaie, fără ocolișuri și fățișă, cum se practica altădată, pe
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
În Evoluția estetică a limbii române schițează și deosebirea rea dintre ritmul trohaic și ritmul iambic, primul fiind preferat în versurile populare. Optează pentru integrarea poeziei noastre populare în familia folclorului romanic deoarece consideră că particularitățile stilistice devin probante pentru latinitatea folclorului românesc. Capitolul IV Densusianu creator de școală În istoria științei și culturii românești, în cuprinsul lucrărilor lui Ovid Densusisau se găsesc soluții pe care le oferă diferitelor probleme abordate, apar sugestii foarte interesante, care au fost folosite mai târziu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
fiind considerate obsolete). În jargonul studenților din Franța, operațiunea se numește "recracher le cours" (dacă este vorba de recitarea cu punct și virgulă a textului oktarhic). 8 Din motive de pudoare eufonică nu am folosit TIMP (mai potrivit în orizontul latinității și al opțiunii euroatlantice a opiniei publice din România). Astfel, cuvântul de origine slavă ne ferește de obiecții privind sexismul lecturii lui Elpi. 9 De la Rimbaud citire: "I, pourpre, sang craché, rire des lèvres belles/Dans la colère ou les
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în legătură cu istoria patriei. Întors în Iași primește importante funcții politico-administrative, în timpul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Începe ascensiunea sa, care va însemna și ascensiunea României moderne. Se remarcă cu succes în istoriografie, unde abordează probleme fundamentale privind originea poporului român și latinitatea limbii sale, unitatea etnică și lingvistică, continuitatea pe teritoriul național, drepturile sociale și naționale ale poporului român alături de alte nume mari, cum ar fi Nicolae Bălcescu Tiomtei Cipariu, Eftimie Murgu. Concepțiile sale sunt pe larg expuse în revista „ Dacia literară
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine, continuate cu atacuri istoriografice. Aceeași situație a determinat însă, din legitima și patriotica dorință de a-și apăra drepturile cu ajutorul argumentelor istorice anumite exagerări. Cea mai cunoscută este aceea legată de ideea latinității pure, care s-a reflectat șin faptul că istoria românilor a fost considerată, multă vreme ca o continuare a istoriei românilor. În bună măsură, Mihail Kogălniceanu a preluat în această privință ideile Școlii Ardelene, vorbind despre extirparea națiunii dacilor, după cum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
anterioară, consideră că modelul leopardian este unul de neevitat. 4.6. Adjectivul antico, indiciu al ascendentelor quasimodiene în Canturi Dat fiind că era binecunoscută predilecția autorilor noștri pentru literatură antică, cercetătorii au încercat să identifice în scrierile lor indicii ale latinității și mai cu seamă ale grecității. Bart van der Bossche vorbea în cazul lui Quasimodo despre vocabule ce reprezinta veritabile indicii de grecitate, enumerând adjectivele antico antic, greco grec și siculo șicul.510 Frecvență lor în versurile celor doi a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a treia Romă", dar au fost oprite de instalarea Hoardei de Aur mongolă, începută în 1237, și de pătrunderea în zona Mării Baltice a germanilor. În 1242 învingându-i pe cavalerii teutoni, Alexandr Nevski va deveni tranșant cu catolicii și cu latinitatea acestora. Adoptând scrierea chirilică, literatura, pictura bisericească bizantină, muzica religioasă corală, valorile și virtuțile ortodoxiei, rușii au contribuit la divizarea Europei în două entități politice, economice și culturale opuse: ortodoxia la Est și catolicismul la Vest. Încă de pe atunci se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Est (Drang nach Osten), oprit temporar în 1242 de Alexandr Nevski (c. 1220- 1263). Germanii au continuat însă colonizările Estului până în secolul al XIX-lea. Vecinii bizantinilor din Balcani, bulgarii de origine mongolo-slavă, sârbii-slavi de sud și aromânii, ramură a latinității răsăritene, erau când cu grecii, când cu latinii. Mai târziu, aceste teritorii au fost invadate, iar oamenii au fost supuși la biruri de către turci și de semilună, în dauna creștinismului, a libertății de mișcare și de inovare. În jumătate de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Schimbarea la față a României (1934). Menirea acestei țări ar fi tocmai să devină ea granița orientului, un focar de civilizație. Să fim acei prin care civilizația să treacă la slavi, la barbari. Și noi, cel mai tânăr vlăstar al latinității murinde, să dăm poate o ultimă civilizație latină, care ar fi singura barieră ce putem opune slavismului, care ne submergează și o să ne înece fatal dacă nu ne diferențiem de el. În acest sens, cât de mult pot face literele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au rămas astăzi decât gândirea vreunui poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru Bogdan-Pitești plasează într-o perioadă de decadență, de declin al Occidentului "latinitatea muribundă". Misia ultimului vlăstar al latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru Bogdan-Pitești plasează într-o perioadă de decadență, de declin al Occidentului "latinitatea muribundă". Misia ultimului vlăstar al latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești pe filiera lui Joséphin Péladan, teoretician
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a mimetismului? Da, o avem! Discursul meu de intrare la Academie vorbește despre mentalitatea tranzacțională a românilor. Suntem un popor admirabil, însă profund tranzacțional, de o superficialitate dată de calitatea noastră de singuri latini ai ortodoxiei și singuri ortodocși ai latinității. Acolo unde am avea nevoie de pragmatismul latin, nu-l avem. Am fost, suntem și vom rămâne un popor tributar modelelor spre care ne uităm în lume. Nu avem forța maghiarilor, forța polonezilor, forța grecilor. Răspunsul pe care am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]