14,435 matches
-
propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
folosit priceperea și experiența într-un rol mic din care a reușit să facă un moment ce se remarcă. Excelent Ștefan Ignat în Taddeo, cu simțul stilului, fără îngroșări, el a construit un personaj contradictoriu: jalnic dar și sincer nefericit, latură adesea sacrificată: Povero Taddeo nu are numai accente comice ci și melancolice din cauza iubirii sale respinse. Vocea îi sună bine și mai ales rostește textul muzical cu naturalețe, ca și Sever Barnea de altfel; acesta apasă pedala comicului cu măsură
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
mă simt obligat să pledez pentru o lectură de bună credință și fără prejudecăți. Excepția românească la care Tony Judt se referă din capul locului este îndeobște acceptată și de către comentatorii politici români. Nu e nevoie să insist nici asupra laturii politice, pusă limpede în evidență de alegerile din 2000, nici asupra celei economice, unde decalajul dintre România și restul țărilor foste comuniste este, de asemenea, vai, incontestabil. O problemă complicată și delicată este aceea legată de, spune Judt, "recîștigarea memoriei
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
și critică și politică, alcătuind antologii. Din tipul "istoriilor literare" amintesc antologiile lui Marin Mincu (Poezia română actuală) și Constantin Abăluță, în care este cuprinsă toată poezia șaptezecistă. Ambele sînt gigantice. Pînă aici, povestea despre antologii a ignorat complet o latură esențială: impactul asupra cititorului. în România nu a prins încă modelul "cele mai frumoase poezii". Supraestetizarea și supraideologizarea literaturii ne-au îndepărtat serios de lucrurile simple, de inițiativele simple. Criteriul lui Petru Romoșan poate părea dur: poezii care au avut
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare prestigiu. Dacă cel care le exprimă nu este simpatic și monden, nu este și sociabil, nu este și telegenic, curtenitor, el nu are nici o șansă". Depinde pe ce latură abordăm chestiunea! Firește, ideile, atîtea cîte există în țara noastră "de un personalism acut" (ar fi oare preferabilă o țară în care personalitatea să nu fie disociată?), sînt exprimate, ca pretutindeni în lume, de ființe particulare, cu anume însușiri, cîteodată
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
-o și făcân-d-o reală." Prin manifestarea în timp și spațiu, sacrul devine un fenomen ce poate fi descris. Ca și la Rudolf Otto, e vorba de o fenomenologie a sacrului, dar dorința lui Eliade este de a prezenta nu numai latura irațională a fenomenului, ci sacrul în totalitate, așa cum se exprimă el în timp, spațiu și existența umană, ca opus al profanului. Dacă în prim-plan apare această opoziție, în plan secund tema cărții devine divorțul produs între religie și știință
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
Indiscutabil, Macedonski a avut și un vector clasic în formația sa eterogenă. Posedăm informații asupra preferințelor sale arătate Iliadei lui Homer, Idilelor lui Teocrit, Anabasisului lui Xenofon, romanului Daphnis și Chloe al lui Longos, Bucolicelor lui Vergiliu ș.a. De asemenea, latura satirică a creației macedonskiene vădește întîlniri cu Dialogurile morților ale lui Lucian ("cel mai gigantic poet latin") și cu Satirele lui Iuvenal. Dar mai caracteristică, pe linia romantismului nativ, este, evident, atracția exercitată de poeții "noi", chiar dacă ei au preconizat
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
de veri, pentru că pe vremea cînd era ea mică se spusese că lumina și curenții de aer aduc cu ei căldura și că în întuneric e întotdeauna mai răcoare, și care (pe măsură ce soarele bătea tot mai din plin pe această latură a casei) se zăbrălea cu dungi gălbui încărcate de fire de praf - Quentin se gîndea că ar fi cojițe din vopseaua veche, uscată, decolorată, suflată înăuntrul camerei de pe jaluzelele jupuite, așa cum le-ar fi împins boarea de afară. O tufă
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
că am să le răspund în bloc. Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar aveți perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nici o contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez deloc la
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
la început, nu cred că romanul lui Mercè Rodoreda e o carte fundamentală, dar s-ar părea că tocmai acest lucru îl face să fie o lectură cît se poate de interesantă; transplantat pe pămînt european, realismul magic, lipsit de latura sa tragică, își recapătă grația, farmecul, acea mixtură de inocență a copiilor ori a nebunilor și de prea-plin al conștiinței (post)moderne. La urma urmei, o oglindă spartă pentru o realitate pe măsură. Mercè Rodoreda, Oglinda spartă, Ed. Meronia, Biblioteca
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
despre lirica lui Grigore Hagiu (al cărui laborator de creație e considerat drept "fertil în ultima vârstă poetică"), receptarea "ofelicelor" miniaturi ale Constanței Buzea, încântarea că "pletora n-a învins peste tot" în poezia Ioanei Crăciunescu ne arată încă o dată latura constructivă a criticii malițiosului cronicar, dar și pe aceea sensibilă, oricât ar părea de ciudat și nepotrivit cu un, unanim recunoscut, hirsut. Vigilența trează despre care vorbeam se manifestă însă subtil chiar și în comentariile la poezie, nelăsând loc entuziasmelor
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
cititor, cum să i ne adresăm pentru a-l cîștiga de partea noastră. Dincolo de importanța ei practică indiscutabilă (de cînd se simțea nevoia unui manual de argumentație și de scriere clară în peisajul românesc!), cartea Andrei Șerbănescu are și o latură care ține de plăcerea lecturii: exemple surprinzătoare, bogate și la obiect, dar care fac deliciul multor pagini; chestionare și exerciții pe care cititorul, oricît de sceptic, este tentat să le rezolve; informații "de culise" despre elaborarea cărții și numeroase mises
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
nevoie de o "realitate" care să poată fi descrisă dând credibilitate meditațiilor sale". (p.114) Sfera culorilor (1810) al lui Phillipp Otto Runge, pictor romantic german, contemporan și cunoscut al lui Goethe, a adăugat teoriilor culorilor existente în epoca o latură științifică esteticii. Otto Runge dezvolta și el sistemul aristotelic unidimensional de coordonare a culorilor alegând formă alegorica a globului numit "sfera culorilor" la baza căruia întemeiază ideea unui "simbolism universal" conform căreia pentru a ajunge la descoperirea raportului dintre idee
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
Calotă), elemente de artă video, prin filmul care o urmărea pe artistă în timpul lucrului chiar la obiectul expus, componente lirico-narative prin recitalurile din Shakespeare și din Nichita Stănescu și, evident, cele plastice propriu-zise ale picturii înseși. Lăsînd la o parte latura spectaculară, proiecția pregătitoare și momentul de performance, lucrarea de pictură a Mirelei Trăistaru este o adevărată demonstrație de forță, atît în ceea ce privește construcția nemijlocită, cît și lupta directă cu spațiile mari și cu formele narative. Denumită criptic 659 de ore, după
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
Sub scutul unei atari derogări de sine, își îngăduie a "submina" cu grație judecata strict estetică, delectîndu-se nu o dată, la modul simpatetic, cu scrieri de rang secundar, în jurul cărora țese prețioase considerațiuni demne de un mai înalt pretext. E o latură particulară a demersului său, o "slăbiciune", poate, din punctul de vedere al instanței critice, însă totodată un factor de arondare a personalității clădite pe generozitate transfiguratoare, pe umanitarismul creștin care a calificat-o la cotele unei superioare identificări. Aidoma marilor
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
strict care nu permite auto-compătimirea decît atunci cînd într-un fel nu are încotro, cînd e copleșit de pesimism, mult prea îngrijorat de ce vede, incapabil să ignore semnele prevestitoare de rău. Dar tot Sebastian are, în mod clar, și o latură naivă, cel mai adesea vizibilă cînd îi vine ideea unui nou roman sau a unei noi piese de teatru. Atunci vedem un Sebastian încă tînăr, încă plin de speranțe, a cărui încredere în talentul lui depășește cu mult orice neliniște
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
se află (ca și la Caragiale), sporovăiala, flecăreala, șueta, locul predilect de întîlnire este cîrciuma, cafeneaua, uneori trenul, alteori tribunele de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger). Ceea ce frapează este capacitatea personajelor de a surprinde latura amuzantă a oricărei catastrofe, resursele lor inepuizabile de "optimism" (în sensul replicii optimistului care, în celebra anecdotă, la nesfîrșitele lamentații ale pesimistului că nu se poate mai rău decît atît, răspunde prompt "ba se poate"). Semnificativă în acest sens este
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând înțelept, iară acum încungiurat de norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară a cărții, în unele probleme (cum ar fi primatul și infailibilitatea Papei), mai ales Petru Maior în Procanonul va aduce esențiale amendamente. Ediția, întocmită cu rigoare științifică și cu un bun aparat critic apare sub egida Universității "1 Decembrie
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
însă autorul le asumă cu bunăștiință. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puțin din câte îmi pot eu aminti") și aduce în noul text conștiința de sine a unui autor al veacului postmodern. Și de data aceasta latura umană a Mântuitorului este accentuată. Modest și deseori umil, Isus-ul autobiograf al lui Mailer se arată pe sine nepriceput, regretând dulgheritul, cu îndoieli mai mult sau mai puțin profunde: "Nu puteam să văd în mine Fiul [...]. Îndoiala asta m-a
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
nu se vorbește, acum ca și mai ieri, de balcanism și balcanizare, ci se preferă, în mediile academice, termenul de sud-europenism. Asta, în timp ce în fosta Iugoslavie balcanismul servește pentru susținerea caracterului croat, sîrb, macedonean etc. pentru a evidenția și exterioriza latura lor întunecată. Revenind la istorie, autoarea insistă din nou asupra imaginii care se reflectă în cărțile călătorilor străini despre Balcani. I se pare necesar să precizeze că în mai toate aceste cărți de călătorie ale occidentalilor în această regiune nu
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
grosolănia evidentă de gîndire și de exprimare? Ne vine greu să lăsăm întreaga răspundere caracterului oral al textului. Cioran a mai acordat interviuri, dar niciodată n-a fost trădat în acest fel de cuvinte. Mărturisesc că insistența Cronicarului asupra acestei laturi vine dintr-o dorință foarte adîncă: ar prefera să nu fie valabil textul decît să trebuiască a-i accepta conținutul și a-l pune în raport cu alte păreri ale lui Cioran despre evrei, cum face d-na Petreu. În orice caz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
cu anii maturității trăiți sub zodia regimului comunist, cu noi răspunderi și munci, alte prietenii inclusiv cele feminine, și mai ales noi experiențe dezamăgitoare, nu atît pe planul ideologiei (pe acestea nu le reneagă) cît în practica socială. Dincolo de această latură anecdotică și confesivă cartea reprezintă mai presus de orice, un document extrem de valoros, de o incontestabilă autenticitate umană și seriozitate, asupra celor două mari flageluri, Holocaustul împotriva evreilor și teroarea comunistă îndreptată împotriva tuturor, inclusiv a propriilor aderenți. Deci la
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim despre insuportabilul sat planetar? * Consolarea pe care ți-o da faptul că unele dorințe dispar înaintea dispariției noastre. * Eroarea: față întunecat a vitalității. Totuși, o fată a vitalității. * Imposibilul are o latură tragică și una comică. Ultima produce ridicolul. * Trei-patru oameni ar fi putut, dacă ar fi dorit, de-a lungul vieții mele, să-i schimbe cursul. N-au dorit-o. Unul din ei, șef al unei instituții culturale, aud că se
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
rațiunii și calculului, la nemulțumirea față de rigiditatea și constrângerea pe care o presupun. De pildă, în Escursiuni în Germania meridională, scriere publicată în Naționalul din București, între 6 septembrie 1859 și 20 martie 1860, Nicolae Filimon preferă să meargă pe latura "clasică", de simpatie pentru arta peisagistă de tip Versailles, descriind palatul Belvedere din Viena: "Palatul Belvedere se împarte în două clădiri (...) despărțite printr-o frumoasă (subl. mea) grădină, ornată și plantată cu arbori după stilul de la Versailles și împodobită cu
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
pe care le creează, permițînd comparația cu preocupările teoretice și cu structurile lingvistice din alte limbi romanice. Deși direcțiile lingvistice mai abstracte și mai formalizate au tins să neglijeze frazeologia, se constată în ultima vreme o revenire a interesului pentru latura clișeizată, formularistică a limbii, pentru elementele idiomatice, neguvernate de reguli. Cele două volume de bibliografie parțial comentată acoperă preocupările pentru frazeologie de la începuturi pînă la 1997, în domeniul general romanic, în franceză și italiană (vol. I), în catalană, portugheză, provensală
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]