574 matches
-
-o pe Lenuța deschizând poarta maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
n-a fost examinat, Iar un iepure de-un cot Se exprimă prea de tot... -Vai! - exclamă un țânțar Este extraordinar! Z Zece zebre și-un zebroi Pasc pe câmpul de trifoi; Și cum stau așa-nșirate, Îndungate și-nvărgate, Zici că Leana a spălat Și întinse la uscat, Agățate, colo-n zare, Parcă...zece pijamale!
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Colacii erau însoțiți de daruri pentru nași care, la rândul lor, dădeau finilor un vițel, o mieluță și îmbrăcăminte. Drept respect pentru femeile care au adus copii pe lume, cei tineri li se adresau cu apelativul „mama”, de exemplu: „mama Leana”, „mama Tinca”, „mama Florica” etc. În aceste sate exista obiceiul „cumpărării copilului”. Părinții ai căror copii nu le trăiau, mergeau la Ruxanda Tătărășanu, mamă a opt copii, să-i „cumpere” în sănătatea copilului lor. Copilul era „vândut” pe geam, mama
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cum Dumnezeu l-a lăsat”. Sigur că este vorba de starea în care lumea a fost făcută bună și dreaptă. Invocarea forței divine supreme este făcută în ultimele versuri ale incantației, indiferent de descântec, în felul următor: „Descântecul de la Leana,/ Leacul de la Dumnezeu”. De aici rezultă că forța supremă care va aduce bolnavul în starea inițială de sănătate, este Dumnezeu. Referitor la „argintul strecurat” folosit ca termen de comparație, nu este vorba de argintul dat prin strecurătoare, așa cum s-ar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu mai are nici o intenție rațională cu țara asta. A devenit vizibil chiar și pentru țața Leana, de la parter, că băsescul nostru național, vrea doar un cadru, perfect legal, pentru un viol general. Și pentru asta. s-a gândit că ar fi nimerit să deschidă, el personal, șlițul Constituției, că urmarea va fi după placul lui, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu mai are nici o intenție rațională cu țara asta. A devenit vizibil chiar și pentru țața Leana, de la parter, că Băsănăul nostru național, vrea doar un cadru, perfect legal, pentru un viol general. Și pentru asta. s-a gândit că ar fi nimerit să deschidă, el personal, șlițul Constituției, că urmarea va fi după placul lui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a scris în Erotocrit și pe care ea o păscuse astă vară, pe deal, poate că era singura ei zestre. Fără a face cercetări documentare, biografii lui Eminescu i-au zis de atîtea ori Elena. Pentru Cezar Petrescu, ea era Leana, nepoata pădura rului Pătru Toader Gînj, de la Baisa. Augustin Z. N. Pop i-a zis Ileana, care, printr-un amestec de informații greșite, era cînd fiica morarului Ichim de la Cucorăni, cînd soția pădurarului Lăzăreanu de la Ipotești. La Gh. Tomozei, iubita
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
privesc sus pe deal, pe unde oamenii trec în haine de sărbătoare (lumea albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea Ioane,/ Duceți-va, dați fuga-n/ Vale după ăl nebun./ Ticu, Bag Samă Cazaca, Mitărănoaia, tot cătunul/ Se strângea la panoramă." Nu lipsește coborârea evenimentului la nivelul de înțelegere al copilului și umorul absurd: Unii abia așteptau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pânza țesută În patru ițe cu urzeală de bumbac și băteală de horoampă. Altfel, cum va ieși el la horă când va fi flăcăiandru? Dacă Îl ia Împăratul la oaste e mai rău. După opt ani când se va Întoarce, Leana va avea deja copii. Dar pentru aceasta nui bai, că se ridică altele mai tinere și feciorii cu armata făcută vor avea căutare. Iată griji pe care le discută părinții seara la gura sobei. Cum trăiau oamenii acestor locuri marile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Această fanfară a fost formată astfel: Paul Buglea, Florin Popi și Anamaria Brancovan la fligorn I; Daniel Sava, Daniel Cioară, Ovidiu Șuldac la fligorn II; Beniamin Șuldac, Samuel Cioară la eufoniu; Ovidiu Monda, Ciprian Sava la bas fligorn; Claudiu Șuldac, Leana Șandru la atlhorn; David Puf, Daniel Tulcan la trombon; Samuel Puf la bas Fa; Cosmin Ștef la bas Si. Colaborarea mixtă a presupus slujirea în cele două biserici, respectiv cea baptistă și cea penticostală. Slujirea lor a fost încununată de
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
vieții din jurul ei. Tata dă de mâncare la cai... ha-ha...! Nea Ilie a ieșit din curte. Uite-l și pe nea Achim, unde s-o fi ducînd?... Țață Marițo, te duci la apă? He, he... De ce n-o trimiți pe Leana? Fă Gherghino, ce-ai în coșniță?... He, he, struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așa se numea sora tatei- a stat la soacra ei care era văduvă de război de tânără ca și bunica mea și ca multe alte femei ai căror bărbați au murit pe câmpul de bătălie, În primul război mondial.Tușa Leana fusese o femeie cam rea de muscă În tinerețe și se iubise cu un bărbat Însurat iar spre bătrânețe devenise nesuferită și arțăgoasă, nu puteai să conviețuiești la un loc cu ea, de aceea sora tatei a luat inițiativa să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
avea răbdare și striga Amiiiiiin... Babele Își dădeau ochii peste cap, iar hoașca de la parter avea și țuiculița cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am tras mai la o parte, cât să văd cum se certa Leana de la patru cu a lu’ Mitică de la șapte. Auzi, s-au drăcuit alea În curtea bisericii cu spume la gură, nu știu de la ce s-au luat, da’ erau aprinse rău. Ceva cu fumatul În lift, dracu’ le mai știe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. 18 august 2011 Crepuscul apusul privește pe gaura cheii atunci când te dezbraci și arunci de pe tine încă o zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de păsări iar dealul se apleacă sub greutatea lunii pline nu va mai rămâne nimic din toate acestea iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ale cărui merite tocmai deaia erau mai demne de laudă și respect. În fond, protestasem în gând ani de zile împotriva frigului și-a foametei, ascultasem cu un amestec de mândrie și satisfacție sute de bancuri cu nea’ Nicu și Leana și mă lăsasem purtat cu inconștiența vârstei de vise dintre cele mai îndrăznețe, bine ascunse în cotloanele unei memorii pe care mi-aș fi dorit s-o descarc, dăruind-o posterității: să trec Dunărea la sârbi pe la Calafat (deși habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neverosimil de lung peste mine și întrebându-mi părinții de ce nu mă trimit la o sală de judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mi părinții de ce nu mă trimit la o sală de judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi smuls din strânsoarea nemernică a uniformei de lucru și l-am fi supt pe îndelete, în ture, cu schimbul. Leana purta sutien, era obligată. Statul comunist și bărba-su’ (muncitor la „Vulcan“) se ocupau pe rând sau împreună ca ținuta ei să fie decentă. În puținele momente când n-o făcea (adică vara, când strângea halatul într-o plasă și pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vânăt sau cu pete verzi-violacee înflorind pe picioare, ca după insolație. Ne uitam la ea cu și mai mult interes, cu admirație. Nu-i păsa, ne zâmbea la fel de serios când ne dădea restul cincizeci de bani la o franzelă. Tanti Leana venise odată cu cartierul, ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice fremătau, așteptându-ne capetele cuminți și lipicioase. Mâinile ei miroseau, desigur, a pâine, iar brațele atletice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșitul primăverii, când ploaia scutura pomii și Bucureștiul se scufunda într-o cană de ceai de tei, aburii se-amestecau cu drojdia și fierbințeala căpăta alt miros. La început, ambițiile băteau departe. Toată lumea vroia „să i-o tragă“ lu’ Tanti Leana, colegii mei de joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
joacă păreau de-a dreptul înnebuniți, numai despre asta vorbeau, de dimineața până seara și eu nu înțelegeam ce să-i tragă sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în mod egal, așa cum cereau normele echității socialiste. Cezar susținea că o și-auzise odată spunând, în timp ce cotrobăia după o ladă de covrigi: „Ce v-aș mai fute eu pe toți...“, dar nimeni nu-l lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din cauza behăielii, fie pentru că nu se mai aduceau covrigi la colț de ani de zile (asta o știa orice prost). Curios, cu cât povestea era mai neverosimilă, cu-atât ne înfierbânta mai tare și ceream detalii. O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții în magazin? cine ar fi intrat primul la tanti Leana? și, mai ales, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții în magazin? cine ar fi intrat primul la tanti Leana? și, mai ales, cum am fi escaladat halatul ei imaculat: unul în cârca celuilalt, ca Albă ca Zăpada și cei șapte pitici? Treptat, pretențiile noastre s-au redus, adaptate posibilităților. Adevărul e că și furnizam un material interesant, competitiv: Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doru, urât și murdar de funingine (tac-su’âl bătea-n fiecare seară cu sfoara clopotului de la locomotivă). Despre mine, ce să mai zic? Scheletic, timid, cocoșat: un adevărat amant cu bretele. Când se făcea foarte cald, ne întrebam dacă Leana poartă chiloți pe sub halat. Intram unul câte unul în magazin, sperând să găsim vreun indiciu. Mai luam o „japoneză“, mai ceream un corn, mai vroiam niște chifle. Toată industria românească de panificație ne sărea în ajutor, punându-se cu biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
balona la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele, să ia o pâine din raft, halatul i se lipea de fund. Nu nimereai o ocazie mai bună. Leana se ridica pe vârfuri, corpul se ducea în față, materialul și el; prindeai vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]