27,128 matches
-
liberal, din care face parte și Pauline Bebe, a pornit pe aceeași cale . De altfel, sociologii nu încetează să sublinieze că, dacă credințele vor neglija și vor pierde auditoriul feminin, vor pierde totul. Cu atât mai interesantă, în acest context, lectura inedită a Bibliei și Talmudului, oferită de Pauline Bebe, care mărturisește că, depășind faza justificării (demonstrația că o femeie-rabin poate face lucrurile la fel de bine ca un bărbat), trecând la momentul afirmării, a scris această carte nu pentru a elogia femeia
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
pretexte dramatice", așa cum le numește autorul). Entitatea care dă titlul volumului (Acoperișul fără casă) se constituie într-un soi de "carte de vizită" a eului auctorial. Obsesiile acestuia se regăsesc la tot pasul, deschizând cartea la întâmplare și alegând pentru lectură aproape orice paragraf. Un "artist" sociofob, o personalitate excentrică și ușor paranoidă își construiește casa "cu fundul în sus" alcătuind pereții din păreri și sugestii de împrumut, cu două ipoteze personale drept ferestre și cu o ușă confecționată dintr-un
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
la întrebările lor (...) politicos, dar anapoda, adică tot de-a-ndoaselea". O alegorie există, cu siguranță, însă aceasta vizează numai și numai condiția inadaptatului, a eternului inoportun, ros de probleme cerebrale, care nu reușește niciodată să se sincronizeze lumii exterioare. Orice altă lectură ar fi, pe acest calapod, deplasată, iar de multe ori "simbolurile" sunt rezultatul unor jocuri gratuite de limbaj: "Privind senin, superior, peste mulțime, începeam prin a-mi strecura cu abilitate IMPOSIBILUL printre degete". Atitudinea este ironică, ușor detașată, iar în
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos din care nu mai străbat decât contradicțiile. Pornind de la ceea ce se spune aici se pot alege - previzibil aș zice - trei tipuri de scriitori: cei care dau vina pe minister, economie, televiziune etc.(majoritatea), cei
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
nu mai e nimic de zis: David Loch, Adriano Sabatto, J.M.G. Le Clesiot... Iar dacă nu știți cine e Nerto Franck, vă spun eu că a scris... Anatomia criticii! Pornind de la pictură Întâmplarea face ca cele două romane alese spre lectură să nu aibă nici o legătură cu "romanul românesc de astăzi" dezbătut la colocvii. Nu avem la acești doi autori nici personaje realizate riguros, nici dialoguri dramatice, nici construcții de sute de pagini... Avem doar niște romane bine scrise, inteligente și
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
legătură cu "romanul românesc de astăzi" dezbătut la colocvii. Nu avem la acești doi autori nici personaje realizate riguros, nici dialoguri dramatice, nici construcții de sute de pagini... Avem doar niște romane bine scrise, inteligente și care îți oferă o lectură plăcută! Ca și în precedentul roman, Felipe și Margherita, Iolanda Malamen scrie proză pornind de la pictură sau, cel puțin, cu un ochi la pânzele marilor pictori (în acel caz, Vélasquez), inventând un joc inteligent, un omagiu adus atât picturii cât
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
tonul e al unui minor, fără pretenții, romanul lui Silviu Lupașcu țintește mai sus. Cartea de cristal se vrea, poate, în genul Alchimistului, însă demersul e riscant și extrem de dificil căci autorul alege o scriitură aproape experimentală îngreunând deseori inutil lectura. Degustătorii de stil vor aprecia însă destule fragmente.
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
pe care se articulează felul de a gândi al românilor (vezi Utopia română - 12. Când totul se poate). Dezinvoltura și nonconformismul autorului, pe care H.-R. Patapievici le numește, în prefață la acest volum, "dânsul pe tăișul sabiei", fac din lectură cărții un deliciu intelectual. Călin-Andrei Mihăilescu, Țara europsită, Editura Curtea Veche, București, 2002, 218 pag.
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
cunoștință în chip direct adică, așa cum se spune, pe pielea mea, doar cu extremismul comunist. Acela fascist l-am trăit fiind copil și n-am nici un fel de amintire personală. Toate informațiile mi-au parvenit la maturitate, prin mărturii sau lecturi. În același fel tot ce știu despre mussolinism, franchism, hitlerism sau despre dictaturile din țările latino-americane datorez cărților. De istorie și mai ales de literatură. Una dintre ele, romanul lui Mario Vargas Llosa Sărbătoarea Țapului, tradus și la noi de
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
companiei, Seiya Tamura, personalitate teatrală de marcă, inițiatorul Teatrului Globe, un admirator și un bun cunoscător al teatrului românesc. La Teatrul "L.S. Bulandra" și la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu publicul captivat a aplaudat îndelung. Montarea avea o temperatură afectivă. Lectura, originală și frapantă a lui Ion Caramitru, se inspira și din propria sa biografie. El mărturisește: "Regăsim aici una din preocupările modernității: rescrierea miturilor, răsturnarea modelelor. Secolul XX este secolul recitirii moștenirii, a tradiției. Proiectul meu pleacă de la această constatare
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
adânc ancorată în realitatea politică imediată. Prin articolul lui Eduardo Berti, Borges și tangoul, cititorul intră în culisele literaturii, în sfera anecdoticului, descoperind o altă față decât cea livrescă a scriitorului argentinian. În ansamblu, revista oferă, ca întotdeauna, pagini de lectură care merită citite, dau de gândit și au avantajul de a reintegra amănuntul literar - așa cum titlul însuși al revistei o sugerează - în cadrul mai larg al vieții sociale și politice internaționale. O singură nedumerire nu mă lasă să închei această recenzie
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
comunitatea poporului. Scriitorii nu "făuresc" limba: ei sînt elitele care o modelează, cultivîndu-i lexicul și structurile. 1) Poate că a venit timpul în care viața și activitatea lui Emil Petrovici (1899-1968) să fie luate în considerație într-o actuală, obiectivă, lectură. 2) În ceea ce ne privește, articolele noastre trecînd, pentru a fi publicate, prin mai multe transcrieri, nu li s-a putut respecta ortografia în care au fost scrise.
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
etapele filogenezei pînă la noi, cei "inorientați". Fiecare volum să fie ca o rotire de uliu în jurul acestei teme, la nivele diferite, descoperind alte și alte lucruri: grota, rîul, sălbăticiunile"... Pascal Quignard recunoaște că întreaga sa operă nu e o lectură facilă, că firea lui lentă și gravă face ca tot ce e comic, ușor sau derizoriu să-i scape total. Romanele naturaliste, psihologice, de moravuri nu-l interesează fiindcă modelele lor narative nu pot scoate din adîncuri lucrurile originare. Pentru
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
dar în alt mod, "tatăl își află liniștirea în fiul șfiica, în cazul nostru, extrapolîndț care l-a luat în propria sa substanță sufletească": în visul chemării, Dumnezeu apare cu "înfățișarea de demult a tatei, înduioșarea lui cînd mă vedea". Lecturile pe care tatăl le făcea cu voce tare, și cărțile lui, adnotate, pregăteau drumul, Călăuzele erau deja pregătite: "cineva a binecuvîntat potecile scrise". Experiențele povestite sau create în aceste proze adună "fagure de singurătăți", intense "și expansive", pe care lunile
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
un mijloc de opoziție la societățile totalitare, cum au fost cele în care au trăit un Voiculescu sau Márquez. Fantasticul își păstrează, finalmente, o mare doză de utopie întrucât imaginația subversivă întreține speranța. Dintr-o astfel de perspectivă devine posibilă lectura în palimpsest a uneia dintre cele mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
pagubele imense aduse de "o boală de urs jăcman", un prădător asasin, asimilat Necuratului, până într-atât de neputincioși în fața lui se arătau localnicii. Anagrama substantivului (urs) dizolvă de la început alegoria și astfel referința istorică se dezbracă de ficțiune, iar lectura e prevenită să decodifice continuu. În plan simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel de text, spre a i se pătrunde sensul ocazional, își revendică un cititor rafinat? Nu, ci numai unul inițiat asupra istoriei povestite
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
actorii politici se definesc exclusiv prin manifestările lor exterioare. Radu Vasile analizează, Răsvan Popescu descrie. Din combinarea celor două perspective se poate forma o imagine relativ coerentă despre ceea ce a însemnat guvernarea 1996-2000. Prima constatare care sare în ochi la lectura celor două cărți este aceea că relațiile dintre partenerii de guvernare erau mai mult decît proaste. Nu este vorba aici doar de relațiile dintre reprezentanții partidelor aflate la Putere, ci chiar între persoanele din același partid. Pentru a nu mai
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
și uneori chiar și aceste volume. Au perfectă dreptate. Ceea ce rămâne este plin de substanță. Dar la Joyce ce să tăiem? Probabil aproape totul. Nici Camil Petrescu nu-l înghițea pe Joyce, dar la el, sînt sigură, era din cauza unei lecturi prin intermediul traducerii franceze, nu știu cît de fidelă pe la 1930. Mă îndoiesc că traducerea franceză, excelentă și de altfel revăzută chiar de Joyce, ar fi fost rațiunea pentru care Camil Petrescu nu-l aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
ceilalți, ni se pare că nu ne reușesc cele mai simple lucruri, pe care toți ceilalți le obțin ușor. Ne ajută cărțile să ne liniștim? Ne ajunge asta? Bineînțeles că nu ajung cărțile. Neliniștea morală nu poate fi rezolvată prin lecturi. La ceva însă ajută ele. Sînt ca un fel de antrenare cu manechine în sala de arme, înaintea adevăratelor lupte afară, pe cîmpul de bătaie.Cît m-am mai antrenat și eu, și tot degeaba... Domnule Toma Pavel, permiteți-mi
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Regina" imaginarului. Iar oaspeții ei, cititorul, criticul și traducătorul, "au îndatorirea spirituală să răspundă iluminat la iluminare". Mă întreb, copleșit de bănuieli sumbre, dacă mi-am îndeplinit întotdeauna această îndatorire. Mi-e teamă că nu. În viziunea lui George Popa, lectura unui poem nu poate decurge fără griji, ea nu trebuie confundată cu procurarea unei plăceri. Cititorul are responsabilități de o mare gravitate. În timpul lecturii "trebuie descoperite tensiunile de eliberare ale poemului către virtuala nouă ființare, către noul mod de a
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
mi-am îndeplinit întotdeauna această îndatorire. Mi-e teamă că nu. În viziunea lui George Popa, lectura unui poem nu poate decurge fără griji, ea nu trebuie confundată cu procurarea unei plăceri. Cititorul are responsabilități de o mare gravitate. În timpul lecturii "trebuie descoperite tensiunile de eliberare ale poemului către virtuala nouă ființare, către noul mod de a fi în lume". Iar "această hermeneutică trebuie să vadă și să facă văzut neouniversul poetic și să inducă libertatea metafizică, adausul de suflet, noua
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
firave semne cum că autoarea urmează vreun drum artistic deocamdată secret, ci doar pentru candoarea cu care ne spune povestea vieții unui simplu veteran. E de la sine înțeles că portretul acestuia va rămâne puternic conturat în mintea oricui va duce lectura versurilor până la capăt: "Vrânceanul Ivan Crivină/ La Stalingrad a luptat,/ Ca român adevărat,/ Dar prizonier l-au luat/ Și aspru l-au condamnat,/ Războiul a omorât oameni/ Mulți din ai noștri semeni,/ Căci gloanțele țâșneau din pușcă/ Și moartea repede
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
din textul lui Gogol. Și totuși Revizorul lui Cerkasski, deși un spectacol cu găselnițe proprii, cu decoruri, costume și muzică ingenioase, nu ține cont de indicațiile lui Gogol din numeroasele texte amintite mai devreme, ci este tot o ...revizuire, o lectură à la Cerkasski și nu à la Gogol. "Acum știu foarte bine că în Revizorul există și un grotesc frizând circul, și o uriașă doză de seriozitate" - acestea sunt cuvintele cu care își încheie regizorul rus argumentul din caietul-program și
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
doză de seriozitate" - acestea sunt cuvintele cu care își încheie regizorul rus argumentul din caietul-program și, constatăm, vizionând spectacolul, că optează să ne prezinte acel "grotesc frizând circul" și nu "uriașa doză de seriozitate". Cu alte cuvinte, se oprește la lectura de suprafață, mult mai accesibilă publicului, dornic de comedii - supape împotriva urâtului cotidian. Și trebuie să recunoaștem că, limitat la acest scop deconectant, spectacolul îi reușește. De la decoruri și costume, până la muzică și jocul actorilor, ne aflăm într-o lume
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Manoliu Manea 1993"). Citarea în text recuperează pe cît se poate omisiunea. Lucrul nu e de la sine înțeles și nu se întîlnește în toate limbile. Într-un volum cu un lung rezumat în engleză ( Anca Manoliu-Dabila, Context și inferențe în lectura activă, 2001), se poate observa ușor tratamentul contrastant: repetatelor referiri cu nume întreg din textul românesc le corespunde în engleză sistemul de citare doar cu numele de familie: "teoria Tatianei Slama Cazacu" ( p. 28), "concepția psiholingvistică a Tatianei Slama Cazacu
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]