9,095 matches
-
Martin, ce bucurie, ce ușurare este pentru mine faptul că pot să stau iarăși de vorbă cu tine. Dar, de fapt, legătura noastră nu s-a destrămat nici o clipă, nu-i așa? A fost o adevărată minune că am rămas legați unul de altul. — N-a fost rău deloc, am răspuns. Iar asta numai datorită ție. Oricum, planșele de Audubon nu vor mai fi o problemă. — Iubitule! Își lipi fața de genunchii mei, plângând și râzând. Se auzi din nou soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
teamă că, în fața unor scene triste sau emoționante, aș putea izbucni în plâns. Antonia era la fel de agitată și fusese în această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi de lucru prin casă, trecând iar și iar unul pe lângă celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne atingem, într-o atmosferă tăcută și reciproc ostilă. Eram îngrijorat pentru că nu aveam nici o veste de la Georgie, care nu-mi răspunsese la scrisoare. Suferința provocată de indiferența ei persista - o suferință aparte, separată de celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe nume și totodată să le ții sub control. În privința asta m-am descurcat de minune cu tine, în problema Anderson. Ba chiar am reușit să nu rup relația nici cu Alexander. Oricât i-a fost de greu, am rămas legați. Ceea ce a fost minunat. — Minunat, într-adevăr. Iar acum încerci aceeași rețetă, încă o dată, cu mine? — Dragostea mea, știam eu că până la urmă ai să începi să accepți, spuse Antonia. Se apropie de mine, pe la spate, și i-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut cum mi se spusese, desigur, cuprins de Îndoieli și dorințe, În ciuda faptului că la fiecare pas simțeam cele părți legate smucindu-se În spate și Într-o parte. Când, În sfârșit, am ajuns la oglindă, podoaba mea ieșea În afară, În direcția În care o făcea de obicei În cadrul unor ocazii festive, În timp ce chestia pe care Dora o numise „apendicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Compatriotul dumneavoastră l-a primit pe Karp aici la hotel, chiar ieri. Se pare că a fost o reglare de conturi, ceva tipic pentru lumea interlopă. Când am cercetat camera, l-am găsit legat de un scaun. — Da, domnule Knisch. Legat, dezbrăcat, violat. Mort, de fapt. Probabil că acest Karp Își pierduse capul. Din fericire, pe dumneavoastră am apucat să vă salvăm. Dacă am fi ajuns c-o oră mai târziu, nu sunt sigur că ați mai fi În viață. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o fi fost la un moment dat, îmi va deveni, inevitabil, la fel de familiară ca propriul buzunar? În schimbul iubirii? Care iubire? Oare asta leagă toate cuplurile pe care le cunoaștem - pe toți cei care chiar își dau osteneala să se lase legați? Oare nu aduce asta mai degrabă a slăbiciune? Nu înseamnă mai curând comoditate, apatie și vină? Nu-i aici vorba, mai curând, de teamă și uzură și inerție, de lipsă de curaj, de-a dreptul, decât de „iubirea“ la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lecție de balet a „artistului“ local (dl Maurice). Bătrânu’ a venit după ea cu o curea și a bătut-o cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să ți le mai leg iac’ așa. Nu te teme, c-o să-ți fac mai mult de-atâta! Când a venit prima oară la New York, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe lângă ei. Când călătoria va fi Încheiată, nu va avea timp să se gândească; o mașină care-l va aștepta, goana minaretelor, o scară mizerabilă și domnul Eckman ridicându-se dindărătul biroului său. Subtilități, cifre, contracte, toate Îl vor ține legat. Aici, Înainte de astea, În vagonul-restaurant, În cușetă, pe coridor, trebuia să-și plănuiască fiecare cuvânt și să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întoarcerea Omului Misterios. Cum a Scăpat Doctor Czinner de Condamnarea la Moarte. Relatare În Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
revărsat Împotriva lor. Blândețea și politețea Îl reduseră pentru moment la tăcere. Se simți iarăși invidios pe calitățile pe care doar Încrederea În sine și puterea le pot da cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată. Căpitanul Alexici deschise ochii și Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult. Eu nu lupt pentru teritorii noi, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gaz și spațiu de relaxare îngropat în podea, unde încă mai răsună ecoul armei cu care a fost comisă o dublă omucidere, acum mai bine de zece ani. Toate lucrurile astea sunt scrise în agenda ei cea groasă, groasă și legată, din câte se pare, în piele roșie. Aici își trece ea totul. Mai ia o gură de cafea și zice: Ce naiba-i asta? Nechezol ca la armată? Cafeaua ar trebui să aibă, totuși, gust de cafea. Mona apare în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
băii sunt două dormitoare. Într-unul din ele e un pat cu apă. În celălalt e un leagăn, deasupra căruia atârnă o jucărie cu margarete de plastic. Mai e și o comodă albă. Leagănul e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prea e păzită clădirea" -, așa că își hotărăște, măcar, să se uite în jur, cu calm, păstrînd aerul că ascultă cu luare-aminte totul. Consider ca foarte reușită metafora ceaunului, pe care, însă, aș fi dorit s-o regăsesc în actul trei, legată, mai precis-zis, implicată în finalul spectacolului spune unul dintre invitați, despre care Mihai știe doar că lucrează la Cultură. Final care, ripostează un altul, vrînd de fapt să facă o completare, dar vorbele lui au aerul unei răbufniri nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea Încă mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita mea... De ce mi-ai spus că eram doar prieteni? — Nu voiam să te consideri legat. Abia acum mă simt legat. — Îmi pare bine, șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea Încă mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
complet abandonată după decesul tiranului, iar declarațiile lui, cândva venerate, au fost ridiculizate, fiind socotite culmea mediocrității. Cu totul ironic, mai ales adulatorii de odinioară erau activi în demolarea gloriei lui Stalin;” În universul totalitar, puterea și ideologia sunt inextricabil legate. Fără forța imensă a ideologiei, fără efectele ei subjugătoare, dominația exercitată de către aparatul de conducere n-ar fi atins perfecțiunea din epoca lui Stalin. În opinia lui Zbigniew Brzezinski, factorul ideologic este cel care recuperează diferența esențială dintre totalitarism și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
repliază-te asupra lecturii tale de aseară, asupra volumului pe care amândoi îl strângeți acum în mână și care ar trebui să vă despăgubească de recenta deziluzie. - Să sperăm - spui tu - că de data asta am luat un exemplar bun, legat cum trebuie, și nu ne vom trezi că se întrerupe la momentul culminant, cum se-ntâmplă... - (Cum se-ntâmplă când? Ce vrei să spui?) - în fine, să sperăm că vom ajunge cu bine la capătul romanului. — Oh, da - răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Între Ozkart și Kauderer pacea durează numai de la o înmormântare la alta. Iar piatra pe care o punem pe mormântul morților noștri poartă inscripția: „Asta ne-a făcut-o familia Ozkart“. — Și voi?, a spus Bronko, care nu avea gura legată. — Și cei din familia Ozkart scriu pe mormintele lor: „Asta ne-a făcut-o familia Kauderer.“ Apoi, trecându-și un deget peste mustață: - Aici Ponko va fi în sfârșit în siguranță. În clipa aceea, mama și-a împreunat mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află secretul pe care-l port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea, furioasă. Crezi că mă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la adăpost și să te pui la adăpost de tine însuți, atât de poliția ircanică, cât și de cea ataguitană... În noaptea aceea ai un vis. Ești în tren, un tren lung ce traversează Ircania. Toți călătorii citesc volume groase, legate, ceea ce în țările în care ziarele și revistele sunt prea puțin atrăgătoare se-ntâmplă mai lesne decât altundeva. Îți închipui că fiecare din călători, sau toți, citesc unul dintre romanele pe care tu a trebuit să le întrerupi, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unul dintre romanele pe care tu a trebuit să le întrerupi, ba chiar că toate acele romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris pe spatele volumelor legate, deși știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn de carte între pagini. Abia a ieșit, întinzi mâinile spre carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
demonstrez că n-am făcut altceva decât să duc mai departe lectura unei singure cărți. — Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]