530 matches
-
Mircea Mihăieș Definitely, vorba englezului, suntem o nație suprarealistă! Gogol, părintele monstruozităților gândirii mărunt-demonice, ar muri de râs văzând lejeritatea cu care tragedia virează la noi în farsă și cinismul în glumă deocheată. Zilele trecute, am întâlnit o fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la școala din micul oraș
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
Olariu. Interpreții care s-au încadrat cât au putut de bine în context au fost, în principal Mariana Colpoș, care a ieșit cu succes din cadrul fach-ului ei de soprană lirică spintă în rolul foarte greu al Leonorei care cere și lejerități, cu momente sensibile, frumoase, dar marcate de oarecare oboseală către sfârșit; Liliana Lavric de la Chișinău în Azucena cu o voce bună, dar un mai atent control al intonației i-ar fi util; cu ținută impecabilă în pofida ridiculizării prin costumația de
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
astfel de veleitate „gospodărească” îi este perfect străină lui Chiva. Pe el, cariera (nu mai pun ghilimelele; sper că se subînțeleg) nu pare să-l fi interesat niciodată. A-i reproșa că scrie așa cum scrie (într-o română de o lejeritate când amuzantă, când înduioșătoare) e echivalent, schimbând tot ce e de schimbat, cu a-i imputa lui Urmuz că nu-i un al doilea Rebreanu. Caracteristică, la Ionuț Chiva, e ironia dizolvantă. E un cinic absolut, imun la iluzii de
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
relația cu tatăl său, o relație care poartă semnul unei afecțiuni reciproce și a unei singurătăți împărtășite. Cazul aparent banal ia amploare după moartea la spital a lui Pablo și decizia tatălui său de a continua o anchetă abandonată cu lejeritate de către autorități. Din acest punct, filmul evoluează pe trei planuri care alternează: cel al investigației inițiate de tatăl care socotește îndreptățită aflarea vinovatului și judecata publică a acestuia, al operațiunii întreprinse de familia lui Matias de a șterge urmele pentru
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
două vorbe la această aniversară. Seriozitatea și onestitatea documentării, cultura literară și echilibrul judecăților conferă investigațiilor sale un foarte ridicat grad de credibilitate, virtute cu atât mai de subliniat într-o epocă a plagiatelor legitimate la nivel înalt și a lejerității cu care sunt parafate nu puține teze de doctorat de o talie științifică care discreditează academicul titlu. Și când, mai cu seamă în primul deceniu postdecembrist, cercetarea istoriei noastre literare recente luase aerul unui tribunal polarizat în apărători fără urmă
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
dintre aleșii neamului consideră Parlamentul un simplu loc de întîlnire unde se pot da în stambă, ca elevii în vacanță. Banul adevărat, cu toate implicațiile sale, nu se cîștigă în Parlament, ci cu ajutorul funcției și al relațiilor parlamentare. De unde și lejeritatea - adeseori golănească - cu care aleșii își rezolvă disputele. Aceste schimburi de replici, în care sînt invocate adesea organele genitale, pe culoar, au ajuns să fie considerate monedă aproape curentă și la tribuna Parlamentului. Luat de val, Adrian Păunescu le face
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
boii: din rațiuni de expresivitate fonică (consoana inițială identică în cuvintele boi și bicicletă) dar poate mai ales pentru că sporește eficiența comică a imaginii, mișcarea lentă și efortul carului tras de boi creînd un contrast mai puternic cu rapiditatea și lejeritatea bicicletei. Expresia acceptă unele modificări, fiind ușor de recunoscut într-un titlu ca "M.H. rămâne cum a stabilit D.P.: / Fără boii de la bicicletă" ("România liberă" = RL 1229, 1994, 3) - explicat de altfel în cursul articolului ("Scriam, la vremea respectivă, că
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
Acea seară a marcat și o premieră absolută: interpretarea în primă audiție mondială, la pian, a Mazurcilor op. 64 nr. 1 și nr. 3 de Sergei Bortkiewicz, descoperite în urmă cu câteva luni. Pianistul Ștefan Doniga a reușit, cu o lejeritate uimitoare, să treacă de la Preludiul din Partita în Mi major de Bach interpretat alături de violonistul Vlad Maistorovici, la Introducerea și Rondo-ul Capriccioso de Saint-Saëns și Mazurcile op. 3 nr. 7 și op. 25 nr. 6 de Aleksandr Skriabin. Între
?Suflet ?n culori? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83468_a_84793]
-
Inna nu se dezminte și își incită fanii cu fiecare ocazie, ultima dată făcând acest lucru cu o fotografie postată pe internet. Artista a postat pe profilul ei de Facebook o fotografie în care i se pot admira cu lejeritate sânii. Aflată într-o strânsă legătură cu fanii ei din spațiul virtual, artista le-a făcut cadou încă o fotografie incitantă cu formele sale feminine. În poză, Inna poartă o cămașă albă descheiată, lăsându-și sânii aproape descoperiți complet, mai
Inna cu sânii la vedere pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/67501_a_68826]
-
Fără ca poetul să fie cumva un dogmatic, relația lui Mureșan cu lumea e intermediată de o întreagă gamă de armonii culturale având ca fundal spiritul Greciei Antice. Nu e vorba numaidecât de o școală: epicureismul și stoicismul stau, aici, cu lejeritate alături, pe când arta sofisticii îi este întotdeauna la îndemână. Abil disimulate, acestea predispun, însă, la o lectură înjumătățită. Despre ce e vorba exact, ne poate da o idee un scurt poem din această Carte de iarnă e edificator: „La granițele
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
sens, Radu Muntean relativizează întâlnirea dintre trei prieteni și povestea de familie întorcând o privire nostalgică spre trecut fără mânie sau incisivitate analitică, abținându-se de a transforma povestea într-un posibil studiu de caz și conferindu-i o aparentă lejeritate care a lăsat uneori chiar falsa impresie de superficialitate, iar Sitaru evadează în fantastic, un fantastic tulbure, ambiguu, neconvențional, obținut prin derivarea subtilă a unei situații de viață. Începtul filmului cu filmările cu camera în mână îți creează iluzia că
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
critică" figurează nume tutelare precum G. Călinescu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, precum și Eugen Simion, Ion Pop, Aurel Sasu, N. Balotă, Roxana Sorescu (autoarea ediției integrale V. Voiculescu, Opera literară, vol. I-III, 2003-2004). Critic serios ce se mișcă cu lejeritate și dexteritate printre zeci și zeci de autori și, referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum Provinciile imaginare, Ion D. Sârbu și timpul romanului, Literautra română postbelică între impostură și adevăr, Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
fi lăsat ”poate privatizarea Oltchim pe mâna unor nepricepuți”. Totodată, Cristian Preda notează că scandalul iscat în privatizarea Oltchim ar fi putut fi ”regizat” de către premierul Victor Ponta și dintr-un calcul pur electoral. Dacă nu a făcut-o din lejeritate, ci cu bună intenție, singura rațiune care l-ar fi putut împinge la un asemenea gest ar fi ca el să-și dorească o creștere electorală a lui Dan Diaconescu. Îi vor fi spus toți sociologii că dacă PPDD crește
Cristian Preda: Nu e exclus ca Ponta să fi produs circul ”DD la Oltchim” () [Corola-journal/Journalistic/42165_a_43490]
-
provenite și din vocația radiofonică a formației, apropiate de Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța și lejeritatea orchestrei se completează în mod fericit cu soliditatea germanică a acestuia. S-a văzut acest lucru atât în Simfonia de César Franck, cu tendința ei ascensională încordată cât și în evanescențele debussyste. ,Marea"de Debussy, în cele trei ipostaze ale
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
de viață, maestrul nu a încetat să compună la pianul său vechi de peste două secole opere, coruri, simfonii Ion Crișan împlinește pe 10 decembrie nouă decenii pline de viață. Este vioi, face cumpărături, ascultă muzică, urmărește știrile și vorbește cu lejeritatea vârstei tinereții. Secretul longevității sale pare de nepătruns, dar e ușor de intuit, la o scurtă scrutare a biografiei sale: credința neîndoioasă în Dumnezeu, o viață echilibrată, fără excese, dedicată în întregime muzicii. Așezat comod, pe balansoarul său alb, Ion
Agenda2003-47-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281732_a_283061]
-
sine a limbajului, să-i consolideze polimorfismul și, simultan, forța de răspuns. Și el chiar împinge această investigație pînă acolo unde spațiul capătă alte dimensiuni și limbajul însuși suportă o nouă probă. Compoziția se relaxează acum, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră o atmosferă cordială și detensionată. în întregul discurs imagistic se insinuează, însă, o undă de melancolie, dar și o dorință irepresibilă de a rupe contractul gravitațional pentru a instala totul într-o pură
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
în care guverneaza mai presus de orice întîmplătorul. Ceea ce-i salvează în final pe cei patru aventurieri este pur si simplu soarta și norocul. Ei ajung întotdeauna cu cîteva minute după ce masacrul s-a consumat. Prind din zbor idei salvatoare. Lejeritatea cu care privesc totul chiar atunci cînd propria lor piele este în joc îi ajută nu numai să scape basma curată, dar chiar au posibilitatea de a se alege cu ceva bani din această distracție. Dacă norocul le va surîde
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
cu atât se estompează mai repede. Glumele în doi peri își pierd cele dintâi farmecul. Jocurile de cuvinte încep să ruleze în gol. În timp ce argoul, expresiv prin definiție și neconcesiv prin uz, îmbătrânește imediat. Riscul ar fi fost, așadar, ca lejeritatea să-i joace, lui Bogdan O. Popescu, un renghi. Sunt destule situațiile când umorul trădează autorul. (Ceea ce e în esență foarte trist.) Aici, însă, nu se pune problema. Datorită, cum spuneam, complexității. Șobolanii se lovesc de ziduri poate fi citită
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
memorie prestația incomparabilă a unor Kiri Te Kanawa sau Herman Prey evoluând în același cadru. Deci, scenografie luxoasă, mișcare scenică fluentă (preluată de Cristina Cotescu după model) umor, bun gust și eleganță, ceea ce îi lipsește însă spectacolului este o anume lejeritate șăgalnică, acel spirit wienerisch - chintesență a unei societăți hedoniste în perioada cea mai strălucitoare a "capitalei valsului". De aceea actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
o simte probabil vulnerabilă. Trucurile sale sunt relativ ieftine, cel mai vechi, faptul de a-i declara insistent dragostea, coup de foudre, funcționează în logica muzicală a variațiunilor pe aceeași temă cu punerea în scenă a unui marivodaj care invocă lejeritatea și ludicul pur. În plus, la seria de «nu»-uri pe care le colectează răbdător, don Juan-ul nu dezarmează, rămânând agățat de prada sa și, atunci când îi dă temporar drumul, este doar ca să o apuce mai bine. Pe ce se
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei”. Se simte, în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect în viciul (...) de a însufleți obiecte”. Solitudinea îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute, / lămpița cărnii clipocește-n beznă, / auzul toarce puf nou în urechiușa iernii”. Ființa balansează
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
ori într-o singură filă. Altminteri, e încântat de bunele intenții ale domnitorului, recunoscându-i o franchețe fastă politicește). Viața îi va oferi șanse mici, de ordinul deputăției sau al căpităniei de județ, și i le va retrage cu aceeași lejeritate. Mai potrivită ar fi comparația cu meridionalul Ion Ghica, cu ale cărui scrisori unele scene de aici își revendică un aer comun. Reprizele de vânătoare sportivă de pe moșie, avându-l protagonist pe Cuza, aduc aminte de felul cum, cu ani
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
poetice variate, prin urmare, avem o formulă minimalist-livrescă, elaborată & rafinată, inter/meta/hipertextuală, cu jocuri de cuvinte și rimă interioară, cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și lejeritatea ironiei. Materialul poetic eterogen, compozit și construcția pe un principiu anume m-ar îndreptăți chiar să vorbesc despre un minimalism metafizic. ,Reciclarea" arată, în primul rînd, chipul artificial al lumii și are, fără îndoială, un nivel secund de semnificație. De la
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
inspirată, plină de noblețe și lirism a evidențiat cu mult rafinament timbralitatea specifică a fiecărui sunet ori motiv muzical. În afara momentelor lirice, evocatoare, solistul a acordat atenția cuvenită secvențelor strălucitoare, de anvergură instrumentală. Publicul a fost captivat de aplombul și lejeritatea cu care au fost executate pasajele de virtuozitate pline de strălucire și bravură. În concertul de la Ateneu, Emil Vișenescu a dezvăluit virtualitățile profunde ale lucrării de o intensitate expresivă și ideatică fără egal. Interpretul a reușit să perceapă în lucrarea
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
des vorba în amitiri), trebuia să știi să așezi - ori să cîntărești... - oamenii. Trebuia, altfel spus, să stăpînești mulțumitor acea artă, pe care unii o desconsideră par ignorance, numită, atunci ca și acum, frivolitate. Un anume antrenament (și antren) al lejerității, al momentelor de frumusețe neangajată cînd, nefăcînd, pesemne, nimic, poți, de fapt, să faci totul. A fost, prin voia lucrurilor, o școală a cărei însemnătate, trecută minunarea copilului prins, de pe margine, de miza vreunei conversații, se arată cu anii. Urmează
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]