557 matches
-
pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fără tată, acesta dispăruse la un moment dat din viața lor și nimeni nu mai știa nimic despre el. Învățau la aceeași școală. După ore, se așteptau și o luau alene spre casă. Se mai abăteau din drum prin parc, lenevind câte o oră, două pe sub castani. În apropiere se afla liceul de artă și de foarte multe ori, prin ferestrele deschise, aveau prilejul să asculte, de la distanță, piese cântate la diverse instrumente: vioară, pian, chitară. Ascultau vrăjiți, iar la sfârșit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
subconștient, o așteptăm? Sau dimpotrivă, să ne tragă de mânecă, spunându-ne că circumstanțele ne sunt împotrivă? Nu. Dragostea vine totdeauna fără a fi chemată. Indiferent de împrejurări și situații. Ea doar apare acolo, în inima ta. FLASH 8 („Singurătatea lenevește ca un șarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.”) Trăia printre amintiri. Fotografii, cărți atinse de aripa timpului, aliniate perfect în bibliotecă și câteva sute de melodii din alte timpuri, făceau parte din universul lui zilnic. Nimic în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-a trezit, sau încă lenevește în pat? Că așa sunt doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-a trezit, sau încă lenevește în pat? Că așa sunt doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Asta îi dă frisoane. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală. Vlad Zografi despre Viitorul e maculatură. Felul în care scrie acest dramaturg, în care alătură cuvintele și prinde ideile în verb, în forme și formule memorabile, felul în care apare plutind în această lume
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
singurătate, și zilele dinainte fuseseră mai tensionate decît îmi îngăduisem să cred. Am adormit imediat, ceea ce înseamnă că n-am mai gîndit, iar cenușiul înconjurător a devenit negru. După o vreme, a redevenit luminos și, pentru prima oară în viață, leneveam. în fiecare existență există momente goale, atunci cînd așteptăm autobuzul sau un prieten și nu facem altceva decît să gîndim. în trecut, îmi umpleam aceste clipe calculînd modul în care un război neașteptat sau niște alegeri ar afecta bogăția încredințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și sprijini capul în mîini. După o vreme, spuse: — Duncan, ce vrei să fac? Vreau să te ajut. Sînt tatăl tău, deși îmi ții predici de parcă aș fi un sistem social. Dacă aș fi milionar, te-aș sprijini bucuros să lenevești și să-ți dezvolți talentul, dar nu-s decît un funcționar care trăiește din ce cîștigă, am cincizeci și șapte de ani, iar datoria mea este să te învăț să te întreții singur. Spune-mi o alternativă la slujba de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cameră, și se întîmplă un lucru nemaipomenit. Toți cei șaptezeci și unu de parlamentari, laburiști, liberali, conservatori, se ridicară și-l urmară. Pe terasă, deasupra Tamisei, se întorcea să li se adreseze, cînd intră McAlpin și-l întrebă: — Salut. Mai lenevești? N-a venit. — Nenorocita! Ascultă, e o zi splendidă, vino cu mine să facem schițe. — Nu-mi vine să mă clintesc. — Forțează-te. O să te simți mai bine dac-o faci. — Nu pot. McAlpin întinse o coală de hîrtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mutat în Tsukuba. Atacul a avut loc luni, când plecam spre muncă de la casa din Tokorozawa. 20 martie a picat între mai multe zile libere și aș fi putut foarte bine să stau acasă. Tare mi-aș fi dorit să lenevesc la casa din Tsukuba. Dar, m-am gândit să trec pe la firmă în drum spre Tsukuba. Nevasta m-a întrebat uimită: «Azi te duci la muncă? N-ar fi bine măcar azi să iei o pauză?» Totuși, am răspuns: «Firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Din această cauză am fost prins chiar în mijocul atacului cu gaz sarin. Numai dacă nu s-ar fi întâmplat luni... În dimineața respectivă eram cam somnoros și cu gândul aiurea. Sâmbătă am fost liber, ca de obicei, și am lenevit. Cu o zi înainte fusese duminică și am avut treabă doar pe seară. M-am dus până la un magazin din Machida. Am hotărât cu personalul de la magazinul de acolo să discutăm despre decorare și despre aranjarea produselor. Acest lucru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
07.27. Fac tot posibilul să mă urc mereu în el. Îmi pun mereu două ceasuri deșteptătoare să sune (râde). Nu mi-e așa de greu să mă trezesc dimineața. În schimb, în zilele libere, dorm până mai târziu. Apoi lenevesc prin casă, citesc ziare, mă uit la televizor. Soția mea îmi spune că sunt „o sursă de mizerie“. În ziua cu atacul - 20 martie, am plecat de acasă mai târziu ca de obicei. Am pierdut un autobuz, deci cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe care o are după muncă... Era pasionat de schi, dar acum șase ani s-a rănit foarte tare și de atunci n-a mai schiat. „Nu pot spune că mă mai interesează altceva.“ În zilele libere nu face nimic. Lenevește. Se urcă singur în mașină și pleacă la drum. Nu-i displace singurătatea. Nu prea era el un băutor înrăit, dar după atac n-a mai pus deloc gura pe băutură. A luat în serios spusele medicului: „Sarinul îți afectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în cap. Într-o clipă mi s-a făcut rău. Parcă îmi era greață. Nu pot defini cu exactitate starea. Nu am avut încotro și m-am întins din nou în pat. Așa mă simțeam mai bine. Toată ziua am lenevit în pat. «E imposibil. Îmi iau liber de la muncă.» Tot mă mai dureau ochii când îi închideam. M-am uitat la un concurs de sumo de la televizor. Dacă mă uitam cu ochii deschiși pe jumătate, nu mă dureau. Cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ocupat și nu pot să-mi iau concediu plătit. Orele suplimentare nu se plătesc (râde). Oricum, ne-am simțit foarte bine amândoi. Ne trezeam dimineață. Ne plimbam, făceam cumpărături. Aveam ce face. Sâmbătă ne-am întors în Japonia, duminică am lenevit prin casă, de luni, din nou la muncă. Mă relaxasem timp de o săptămână, îmi încărcasem bateriile și eram plin de energie... vorbesc doar așa, dar nu prea aveam chef să merg la serviciu (râde). «S-a și terminat vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: «Întoarce-te imediat!» Cu toate că m-am întors în Fukui, nu m-am vindecat. Un fel de traumă care a rămas întipărită în inima mea. Nimic nu mă înveselea. O lună după ce m-am întors nu am muncit, am lenevit în casă. În cele din urmă yuta m-a scos din starea asta. Adevărul e că am citit cartea lui Lyall Watson, Călătoriile unui om în Africa, și am fost impresionat. - E o carte interesantă, nu-i așa? Personajul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
anunțat primul transplant de inimă artificială, efectuat de chirurgul Michael DeBakey din Los Angeles. Iar vizionarea programelor matinale duminicale de schi și fotbal, până la serialele americane în care tata era cel mai bun și mama super bună - ne făceau să lenevim în fotolii, sau să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Mai avea rost să se schimbe în haine de zi, dacă știa sigur că nici azi n-o să iasă din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ascultă, te Înșeli amarnic dacă crezi că posezi ceea ce este cunoscut drept personalitate impresionantă. Așa că scutește-mă de rahaturile tale și arată-mi o legitimație. O legitimație Sipo trecu rapid prin fața nasului meu. Voi, băieți, ați cam Început să vă leneviți, i-am zis scoțând actele de identitate. Mi le smulse ca să le examineze. — De ce te tot Învârți pe aici? — Mă Învârtesc? Cine se Învârtește? i-am zis. M-am oprit ca să admir arhitectura. — De ce te uitai la ofițerii ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să văd. Prin treimea de sus a ferestrei gonea, grăbit, un nor. Pisica Diderot apărea, dispărea, iar apărea, fără ca nimeni s-o vadă, lenevind Între brațele stăpânului. Îi transmitea, știam, În limbajul ei polemic și codificat, o mereu nouă variantă a aventurii lui Oblomov. Poet, romancier, editor, neobositul Michael Krüger, muncitor intelectual fără răgaz și călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
răscumpere pământul. A economisit cu grijă și a desfășurat o mică afacere de negoț. Era zgârcit. M-a trimis la școala primară când aveam opt ani, dar voia să lucrez la fermă dis-de-dimineață și seara. Nu suporta să mă vadă lenevind. Țipa adesea: „Fă-te folositor!” Și azi îi mai aud vocea. Era un bărbat cu temperament aprig și ne bătea adesea pe mine și pe frații mei. În acest punct al povestirii, fata își inserează comentariile. Îl descrie pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
abia luni. —Târfa, a avut curaj să vină la petrecere după ce ne-a înjunghiat pe la spate... —Taci din gură! a țipat Paul, ridicându-se puțin. —Ba n-am să tac! Mereu îmi spui ce să fac! Uită-te la tine, lenevești ca de obicei și aștepți să fac eu treaba în locul tău! Speram ca cearta să se îndrepte din nou către seara în care a murit Lee; Claire era în stare să se scape la nervi. Dar în câteva minute mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
intra pe ușă. Amândouă babele au sărit la ea cu o energie nebănuită: „Grecoaicele, Lavinio, se mărită ca să intre în rândul lumii, să-și slujească bărbatul și să-i facă urmași, restul sunt prostii.” „Maică-ta te-a lăsat să lenevești și de-aia ți-a umblat gândul aiurea. Ne faci neamul de râs. Eu când eram de vârsta ta...” „Și o să vină maestrul Cacavela cu spudelul duminică la slujbă, să-l cunoști.” „O să-l chemăm aici.” „Să te porți frumos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca acum o sută de ani Sinan Pașa? — De ce am merge noi mai iute ca Sinan Pașa? Drumul Bălții e minunat acum. Toate mlaștinile sunt potopite de nuferi înfloriți, stăncuțe albastre le înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin pașa. Vodă zâmbi, punându-și cuca domnească pe cap. Se întorceau tăcuți la Călugăreni, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]