3,597 matches
-
se atinge de poezie: „Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
venea deloc. Intrase, cumva, într-o zonă cam ciudată și cu foarte multă ceață. Nu-mi plăcea să-l caut acolo, era frig și mama avea un pulovăr galben. Patria, în schimb, habar n-avea de toate astea. Așa cum stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că puțin îi păsa ei de pulovărul mamii. Într-o bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plătești pe comerciant cu mai mulți bani decât pe creatorul ei [...]. Demonizându-l pe Hitler, Europa a uitat de Stalin [...]. Mentalitatea primitivă, magică, identifică răul exclusiv în afara noastră. Creștinismul ne-a îndrumat să-l căutăm în noi. Însă omul care se leapădă de creștinism, revine la credința magică. Democrații Europei au identificat diavolul în Hitler și nu l-au mai văzut și în ei înșiși. Este suficient să-i distrugem pe dictatori, cred democrații, și lucrurile se îndreaptă de la sine. Irakul atestă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
majore, care n-a fost rezolvată. A existat o miză enormă în jurul deconspirării foștilor informatori ai Securității. Legea privind accesul la propriile dosare, promovată de senatorul Ticu Dumitrescu a ieșit în urma dezbaterilor aprinse mult modificată, încât inițiatorul ei s-a lepădat de dânsa (în actuala formă). Dl. Ion Iliescu nu a avut nici o voință politică în acest sens, putând s-o promoveze încă din 1990. Dosarul său și a altor persoane au fost „curățate”. Iată ce spune dl. Mircea Dinescu, aflat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Și nu este vorba doar de partide și alegători. Sindicatele blochează privatizarea, miliardarii dau pe nări fumul social-democrației, plângând pe umerii săracilor, iar unii politicieni vorbesc chiar despre «renaționalizări» ale fabricilor. Cum vi se pare acest tablou? - Nefiresc. Toată lumea se leapădă ca de Satana de dreapta politică. Aproape nimeni nu mai vorbește de reformă, de însănătoșirea economiei prin închiderea combinatelor producătoare de pierderi. Brusc, politicienii s au descoperit de stânga. Dacă o luăm metodic, nu am nici un dubiu că perioada asta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
n-ajungea la Stalingrad. Dup-aia, trecea la arte, „Eminescu... ascultă la mine, bagă-n dovleac, îi mare! Nu-nțelegi tu, nici alții, da’ când îl citești, te face fie să plângi și să crezi în Dumnezeu, fie să te lepezi de el, să-ți blestemi și sufletu’ din tine, și laptele mâne-tii... iar Brâncuși, mă, nu-i de nasul franțujilor. Acolo-i chiar duhul țăranului român...”. Bogdaproste că nu mi-a zis Burebista sau Decebal. - Sau Traian... - Sau Gaius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-l citească naibii prin satelit, țac-țac, ca prețurile la alimentară, și să știe totul. TOTUL. Să nu mai întrebe nimeni nimic. M-am născut, dacă nu era decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci, să te tot duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gară?" De fapt îl dădea afară. Sigur, dacă ar fi vrut, ar fi rămas, oricum era singurul client, dar Ali Mehmet avea chiar dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu tătărușcile? N-ar fi fost de lepădat, dar auzise cîteva lucruri de-a dreptul înspăimîntătoare despre anumite beteșuguri asiatice de care nu mai scapi toată viața, așa că... Și-a strîns lucrurile la repezeală, într-un fel îi părea rău că pleacă, Mehmet Ali i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În privința lui Pangratty chiar au hotărît împreună ce au de făcut. Fusese aproape ca o ticăloșie pusă la cale de ei amîndoi și se știe că nimic nu ține mai legat doi oameni decît așa ceva. De lucrurile bune te poți lepăda, poți renunța la ele ca să fii iarăși liber, de unul singur, pe cînd cu celelalte nu ai ce să faci, te însoțesc toată viața, se hrănesc din ea. A luat-o prin grădini ca să se poată apropia cît mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrânii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sunt aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le‑a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sunt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sunt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează‑mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune‑i mulțimii că puterea credinței e mai presus decât vedenia simțurilor, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prietena ei. Se auzi o lovitură puternică în ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și profesorul de sport, Moșul se așeză la catedră și lepădă, cu un oftat, sacul plin de pachete. Rosti privea și nu-i venea să creadă cu ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să-l surprindă din nou. Moșul îi chemă pe rând și le înmână darurile, nu înainte de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Din toată gloata de comuniști, acum nici unul nu auzise, nu văzuse și habar n-avea. Decanul a fost destituit pentru că aderase la comunism. Profesorii "cutărică" și "cutărică" la fel. Toți negau, cu vehemență. Jurau, făcându-și cruce, uitând că se lepădaseră de Dumnezeu întru slava ceaușistă. Unii artiști ai erei proaspăt căzute în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte și mult stimatei tovarășe, ori filmele de îndoctrinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atunci când își imagina clipa în care trebuia să hotărască și să întindă degetul doar spre unul, o încerca un sentiment copleșitor de disperare. Ca și cum, între doi copii gemeni pe unul era obligată să-l păstreze și pe celălalt să-l lepede. Acesta era momentul atacurilor lui Dede Voicu. Avea un renume bine înrădăcinat că nu dă doi bani pe inteligența femeilor și că le prețuiește doar pentru calitățile înnăscute și deci gratuite din așternut. Lipsit de frumusețe și de orice șarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era uscat. S-au urcat din nou pe stânci și de data asta nu li s-a părut prea greu. Au continuat drumul spre casă prin beznă, iar când au ajuns la orfelinat l-au găsit așa cum Îl lăsaseră. Au lepădat hainele ude și au dormit În patul lui Johan. Adam s-a simțit din nou În siguranță. Lângă trupul cald al lui Johan nu-i mai era teamă. A doua zi viețile lor aveau să se schimbe, dar lui nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
suficient să scrii. Să scrii și atât? Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării. Se zvonea că are neînțelegeri cu nevastă-sa, cineva lansase ideea că era pe cale să divorțeze, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exterior nu-i alunga alarma, senzația lui era de cu totul altă natură, era dorință fierbinte, difuză, era viciu. Când revenea la Alexe, inginerul părea decis să suporte orice, cu zâmbetul pe buze, se călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de rapid precum apăruseră și-i răspunse cu buzele arcuite a dispreț. A început să devină o modă, nu-i așa, să-i considerați pe toți cei care se deosebesc cu ceva de ceilalți, sectanți. E mai ușor să te lepezi de ei? Marcu își dădu, în sfârșit seama că omul din fața lui nu putea fi cu nimic ajutat, n-avea nici un rost să tot încerce, prin bunele sale intenții nu reușea decât să-l hărțuiască pe acest singuratic. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]