548 matches
-
să fi trecut cercetătorul britanic pentru a gîndi evoluția vieții ca fiind ruptă de providența divină (Dumnezeu nu intervine în lume, cel puțin nu în forma creării separate a speciilor, așa cum reiese din Biblie) nu vor fi fost ușoare. Urmarea lepădării treptate de dogma creației în variantă biologică avea să-l ducă pe Darwin la formularea celei mai influente teorii din istoria omenirii. În al doilea rînd, sunt trei poziții științifice care combat darwinismul în numele unor probe concrete: ortogeneza (care susține
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
niciodată, că înainte de înălțarea turnului lui Babel nu a existat o singură limbă, cum spune Biblia, ci mult mai multe, că mărul din care Eva a mușcat pentru a cădea în păcat nu este pomenit în Biblie și că episodul lepădării succesive a lui Petru, pecetluit sonor de cîntatul repetat al cocoșului, este cît se poate de încîntător dar cu totul neverosimil, pentru simplul fapt că, în acea epocă, în Ierusalim nu existau cocoși. Că martorii lui Iehova habar nu au
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
resentimente efortul demolator al autorului, vei sesiza că Langbein este destul de naiv ca să-și închipuie că strădania lui chiar va avea efect asupra cititorilor. De fapt, demersul lui nu va convinge decît pe cel care a pășit singur pe drumul lepădării; în acest caz, scepticul va găsi în paginile lexiconului încurajări livrești venind în întîmpinarea unui proces care în el s-a petrecut deja: sleirea unui sentiment religios. Un astfel de sceptic va exulta sub imperiul unui triumf de o clipă
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
această poziție și cît de pornită este ea dintr-un sentiment atît de confuz, lipsit de orice logică, ne spune Rudolf Augstein: ŤNu este permis să se pună vreo întrebare, trebuie să se creadă fără întrebări, verificarea este deja o lepădare. Se poate cumva și altfel? Nicidecum. Căci cel care întreabă e apostaziat.ť (p. 161) Lucru valabil pentru fiecare din noi. Avem de ales: ori sentimentul confuz, lipsit de logică, în virtutea căruia viața noastră are un sens, ori rațiunea luminată
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
raion, într-o lume ca un bazar nu cu zări și firmamente, ci mai curînd cu cvasi-obiecte, cu lucruri pe cale să. Totul fuge, totul alunecă, în această poezie mișcătoare ca o coadă de salamandră. Sclipind a inutilitate, a înnoire spre lepădare. Imaginea abandonului delicat din Cîntecul a murit, a unei lumi care se istovește știind că o va lua de la capăt, e un îndreptar de sens al unei poezii care-l ocolește: "Ascultați cum aplaudă aierul de emoție/ Notele au rămas
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
ani ai secolului XIX și, bunăoară, Urcuș-ul lui Voiculescu... Apărut, acesta din urmă, în 1937, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
morți și cu luciditatea neputincioasă a celor vii. "Eterna insomnie a vieții"... Jurnalul de Berck, un nume iscînd complicități cu presupus, ridicînd spectre, în cea mai mortificantă solidaritate dintre toate solidaritățile posibile, solidaritatea iscoditoare a holului de spital, e jurnalul lepădării de fleacuri. Nu cu liniștea celui ce a înțeles, ci mult mai adesea cu istovitoarele convulsii ale sufletelor încă agitate de valuri. Încă mări, mici, răscolite de patimi și jinduind după soare, fără fața întinsă, senină mască mortuară, a oceanului
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
foarte greu atunci când constatăm că ni se diminuează prestigiul sau altcineva ne-o ia înainte. Sf. Ioan Botezătorul n-a fost așa. „Dacă ieșim din noi înșine, pe cine întâlnim? Pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Iată adevăratul motiv pentru lepădarea de sine“ (Sf. Teofan Zăvorâtul, „Viața duhovnicească și cum o putem dobândi“, 1998, Bacău, pag. 108). Doar în felul acesta centrul de gravitație al ființei noastre se poate deplasa de la noi înșine la Hristos care este în același timp Dumnezeu
Agenda2006-25-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285086_a_286415]
-
să mintă. Cu toată remarca Bellei, „Doamne, ce s-au mai sălbăticit oamenii!”, războiul lui Alioșa e unul elegant, ca din Tolstoi. Tălmaciul trăiește ecourile altor războaie, interoghează ceceni fugari, ascultă amintiri despre torturi, e martor la tot mai apăsata lepădare a omului de omenesc. Bella pleacă din Rusia, ajunge la Paris, trăiește, în anii ‘20, relativa așezare a lucrurilor, se bucură de o iubire burgheză, ca mai apoi să cunoască din nou disperarea, moartea copilului abia născut, dorința de a
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
mor, toți, sub dărîmăturile casei în care se ospețeau, focul și hoții îl lasă fără turme și herghelii. Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat." Aceste vorbe se auzeau din gura bietului Iov și niciodată ocară sau lepădare. Mai mult, Iov se îmbolnăvește rău. A șasea plagă a Egiptului, o boală asemănătoare cu lepra, termenul grecesc desemnînd o explozie de inflamații purulente și dureroase pe toată suprafața corpului, îl chinuie cumplit. În afara orașului, se afla un loc în
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine are loc chiar în perimetrul cel mai sensibil pentru un scriitor, în cel al textului pe care-l emite. Poeta dorește a șterge amprenta auctorială ce-l distinge, a-i da drumul în anonimat, după cum procedează arta orientală
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
cere consecvență interioară, iar nu evoluție spirituală: înțepenire într-o efigie, nu succesiune a mai multora. Numai că un spirit evoluînd nu poate fi consecvent sieși. De aceea, metamorfozele spirituale, privite din afară, sunt percepute ca o abdicare, ca o lepădare de niște convingeri pe care le dăduseși drept definitive și de care acum publicul vede că te desparți cu aceeași ușurință cu care începi deja să le îmbrățișezi pe altele. O astfel de decepție trebuie să fi provocat Eliade atunci
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
în modul cel mai prozaic: „Sunt răcit, domnilor”, și încredințează lectura expunerii, adică a predicii sale, profesorului D., lipsindu- se astfel de prima condiție esențială a „succesului”, anume de influența personalității sale irezistibile. Poate cineva să gândească o mai mare lepădare de sine, o mai sfântă simplitate, care să uite într-un asemenea grad de propria-i personalitate? Lectura dură aproximativ două ore și la sfârșit toți erau plictisiți. Spre sfârșit aproape nimeni nu mai asculta, cu toate acestea, din politețe
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
drepte și neclintite/ în rama și-n marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce se vede prin mine, prin mine se va vedea" (ibidem). Pe de altă parte, revolta poetului se manifestă prin tendința contrară, a lepădării de făptura carnală imperfectă și perisabilă ("mlaștină unde mi se-mpotmolesc zodiile"), incongruentă cu identitatea sa profundă, esențială. "Boala este eliberarea de ceva străin", scria Rainer Maria Rilke, și poetul nostru pare a realiza acest îndemn exorcistic. Corporalitatea informă e
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
Margarita Miller-Verghy din Elizabeth Barret Browning, croind același deux-pieces clasic- (aproape) contemporan. Rebreanu semnează o foarte scurtă Mărturisire, către Fanny, o declarație de iubire pe corzile teoriei. Nu poți, citind-o, în aceeași logică a contribuției (dezinteresată, dezinteresată pînă la lepădare în plata celorlalți), decît să-ți spui, devotament, ce cuvînt mare... Demne, notele lui Rebreanu, de Cea mai frumoasă lume, a lui Ion Scurtu. O lume a sufletului împăcat cu sine, din care literatura își taie partea ei. Dulcegării, veți
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase de trei zile în căsuța modestă cu un
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-adevăr). E oarecum o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
mult mai viu, mai acut-dureros parcă, primejdiile. Și-mi pare, uneori, cînd mă trezesc brusc, treaz fiind, la o viață în care lumina, numai lumina acestor zile de toamnă are cu adevărat importanță, îmi pare, zic, atît de rău de lepădarea clipei celei repezi pentru niște lucruri ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
chiar degeaba, uite că beau patruzeci de pahare cu vin -câte unul pentru fiecare semen al meu de care moartea s-a îndrăgostit la prima vedere, și-mi sterg, înghesuit printre ceilalți, la slujba de seară, câte un strop al lepădărilor mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
versete în hittită. Pierdu-i samariteanca/ cea dogită Ca muntele din care scoți uraniu Seismele și inspirata lavă: Moldava miazănoapte/ transfocare. În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege speră Din forme de asceză efemeră A trupurilor meta/ lepădare.
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
la valoarea negrăită cu care Dumnezeu ne-a investit pe noi, Părintele Stăniloae remarcă: Jertfa lui Hristos nar fi fost desăvârșită dacă ar fi iubit numai El, dacă n-ar fi arătat nevoia de iubirea noastră. Tocmai în aceasta stă lepădarea de Sine a lui Dumnezeu, în faptul de a fi acceptat să aibă nevoie de noi. În aceasta se manifestă valoarea negrăită și veșnică pe care a pus-o în noi<footnote Părintele Stăniloae la Marc Antoine Costa de Beaurgard
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Dumnezeu și cu noi mila pe care a făcut-o cu sfinții Săi<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cap. 17, p. 400. footnote>. Se poate lesne observa că Sfinții Părinți îndeamnă la râvnă și silire spre cele bune și spre lepădarea de cele contrare, căci numai poate fi răpus păcatul care a pus stăpânire pe noi. Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Carpatinul ne îndeamnă să punem la lucru sila vreunei străduințe, chiar foarte slabe, și petrecând în rugăciune neîncetată și în
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
cele ale Arei: regenerarea artei prin patriotism și simțământ moral. Când idealul vieții lui era pe cale să se realizeze printr-un organism recunoscut de stat, alții mai interesați și mai șireți trecuseră peste dânsul, cu tot trecutul lui plin de lepădare de sine pentru înălțarea culturală a neamului. Dacă cei ce-l văzuseră la lucru îl putuseră călca în picioare, ce mai avea de așteptat de la posteritate? Totul plângea în el: glasul, ochii, barba rară și putredă, cravata ca o funie
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Cred că adversitățile de acest soi vor facilita apariția unor parodii ale mele trimise la Steaua din Cluj." (Carte poștală, 26 iunie 1956) Alegerea revistei nu era fortuită, ea reprezetînd în acel moment un avanpost al deschiderii literare și al lepădării șabloanelor dogmatice. }intele parodiilor nu sînt, nici ele, alese la întîmplare: Dan Deșliu, Eugen Frunză și Mihu Dragomir, adică trei ași ai poeziei aliniate, superior cotați la bursa valorilor oficiale. Li se adaugă însuși Vladimir Maiakovski, pe care Stalin îl
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Ascultă-mi corpul: alfabetul acestei biblii circulă prin sânge. Curând voi fi stăpân pe vidu-acesta, și sclav al lui. O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]