480 matches
-
neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și câte altele“, Îl Întrerupse Simon. „Așa e“, Încuviință Petru. „Menirea Lui este să facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tâmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să pocnească și să verse puroiul, chiar în mijlocul feței. Tragi bandajul ca leprosul, n-ai vrea să vadă nimeni cum se macină carnea, îți cad urechile, ți se scurg buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
piardă urma și numele; și, o vreme, poate, acesta fusese singurul lor gând; apoi, treptat, în inima lor se va fi înfiripat o dorință sumbră de răzbunare împotriva lumii care îi silise să trăiască ascunși ca fiarele sau ca niște leproși; au găsit în cobre arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla dincolo de mlaștină și gara a fost, poate, prima lor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scene care ilustrează în special minunile Mântuitorului: Ispitirea lui Iisus, ilustrată pe porțiunea de zid ce încadrează absida, Iisus cu câțiva apostoli pe malul mării de care se apropie o corabie în care sunt alți apostoli, Iisus Hristos vindecă 10 leproși, personaje pline de răni, cu îmbrăcăminte sumară la mijloc, care stau în fața Mântuitorului, Un lepros vindecat mulțumește lui Iisus, pentru binefacerea ce i s-a făcut, chemarea la apostolat a lui Matei care, ca vameș, stă la o masă de unde
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ce încadrează absida, Iisus cu câțiva apostoli pe malul mării de care se apropie o corabie în care sunt alți apostoli, Iisus Hristos vindecă 10 leproși, personaje pline de răni, cu îmbrăcăminte sumară la mijloc, care stau în fața Mântuitorului, Un lepros vindecat mulțumește lui Iisus, pentru binefacerea ce i s-a făcut, chemarea la apostolat a lui Matei care, ca vameș, stă la o masă de unde este chemat de Iisus Hristos, Învierea fiicei lui Iair, care stă moartă pe pat; lângă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
femeia gârbovă, Iisus îi vindecă pe cei doi îndrăciți, Iisus îl vindecă pe fiul femeii cananience, Iisus îl vindecă pe un bolnav căzut jos, însoțit de alt personaj, Iisus vindecă doi surdo-muți, peisaj bogat, Iisus îi vindecă pe cei 10 leproși, unul dintre ei se pleacă la pământ mulțumind lui Iisus Hristos, Iisus o vindecă pe Maria Magdalena, ea are părul desfăcut și este dezbrăcată. Este ultima scenă din absida nordică. Pe porțiunea de zid până la brâul ce coboară de sub pandantiv
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
rabin? Parcă așa spuneai că voi, psihiatrii, sunteți ca rabinii. Sau budist, nene Marga. Ești tao, hai că ești tao, zen, yoga, ce ești? Te pomenești că ești mason, asta ești. Da, da, James Mason, ucigașul, travestit în Sfânta printre leproși. — Nu-l cunoști pe Vasile. Vasile e cel mai curat om din lume. Spală cada centimetru cu centimetru, după aia mai dă și cu spirt. — Bineînțeles, bineînțeles, dă și cu sulfamidă... Ți-au luat dreptul de practică, suflețel, spune drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nebună s-a ridicat în el, femeia era foarte tânără, întâi s-a uitat la el, lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuși s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21. Împăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morții, și a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării. 22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuși s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21. Împăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morții, și a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării. 22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintîi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
omului lui Dumnezeu: Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întîmpla un asemenea lucru?" Și Elisei a zis: "Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele." 3. La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: "La ce să ședem aici pînă vom muri? 4. Dacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, și vom muri; și dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
pe împăratul Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră." 7. Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. 8. Leproșii, ajungînd la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mîncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine, și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația. 4. Numai că înălțimile nu le-a stricat, poporul tot mai aducea jertfe și tămîie pe înălțimi. 5. Domnul a lovit pe împărat cu lepră și el a fost lepros pînă în ziua morții și a locuit într-o casă deosebită. Și Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei și judeca poporul țării. 6. Celelalte fapte ale lui Azaria și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
pumnul cu care lovește, un fiu cu părinți prea ocupați de ei ca să mai știe de alții, fratele unui mare dansator și... atât. Nu am o poveste de dragoste fiindcă statura și statutul nu mi-o permit. Sunt ca un lepros într-o lume care vrea să trăiască din goană, invizibil pentru fete, agasant pentru profesori, incomod pentru părinți și râvnit de prieteni, fiindcă am învățat să ascult și să înțeleg pe cel care e în suferință. Ce amestec ciudat, concluzionă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îngroșat trăsăturile și un aspect - cum să-l descriu? - în cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului. — Glumiți, zise Strickland. — Ce n-aș da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc foarte curând. Nu cumva au să te ia de aici? strigă ea. Pe vremea aceea nu erau pe insulă dispoziții stricte cu privire la carantină și, deci, dacă aveau chef, leproșii puteau să umble slobozi. Am să mă duc sus pe munte, spuse Strickland. Atunci Ata se ridică în picioare și îl privi drept în ochi: — N-au decât să se ducă alții dacă așa vor, dar pe tine n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cele câteva trepte care duceau la verandă și intră. Dr. Coutras o urmă, dar așteptă afara gata să se supună gestului ei. Când ea deschise ușa doctorul simți mirosul acela dulce și grețos care face atât de neplăcută atmosfera din preajma leproșilor. O auzi vorbind și auzi și răspunsul lui Strickland, dar nu-i recunoscu glasul, era răgușit și nedeslușit. Dr. Coutras ridică din sprâncene. Simți că boala i-a atacat deja coardele vocale. Apoi Ata reveni afară: — Nu vrea să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că nu este așa dar dacă și dumneata spui la fel ca și Zâna curajului, sunt nevoit să cred. Dar... nu mi ați spus dacă îmi dați voie să vă ajut până acasă. -Și dacă îți spun că sunt un lepros, mai vrei să mă ajuți? -Dacă nu mănânci oameni, înseamnă că nu ești periculos, a răspuns băiatul, atent totodată să vadă ce răspunde omul. -Nu mănânc oameni și dacă... tot ai zis că vrei să mă ajuți, să mergem. Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
omul. -Nu mănânc oameni și dacă... tot ai zis că vrei să mă ajuți, să mergem. Și au plecat, omul se sprijinea pe stânga de ramura de copac, pe dreapta îl ținea strâns de subsuoară pe Norocel. După ce a reușit leprosul să se obișnuiască cu sprijinul acordat de către un semen și acela fiind un copil, a început a-l întreba câte una câte alta pentru ca deplasarea să le fie mai ușoară și timpul să treacă mai repede. -Bărbate, nu mi-ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
țintirimul de dincolo de pădure, adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel s-a îndreptat în direcția în care putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns acasă, găsindu-și mama încolăcită de durere în pat sub niște zdrențe; abia își mai ținea respirația. Focul s-a stins și era frig în încăpere. Atunci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]