509 matches
-
și cu ochii închiși. Când se întorc, o aude pe sora agent secret discutând cu Bonnie. Vrea să știe toate amănuntele. Ce i-or da lui B-Baby de le dă raportul despre el? E foarte posibil ca ea să fie lesa lui, ea să-i fi ajutat să pună la cale toată mascarada. Dar nu-i poate cere socoteală. Nu încă. Femeia-care-se-dă-drept-Karin vine tot timpul, cam în fiecare zi. Îi face cumpărăturile și nu vrea bani pe ele. Totul e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te-ai ostenit. Asta o spuneau cei din clasele mari, ei se pricepeau la asemenea lucruri. Dintre oamenii întâlniți pe drum, unii erau agitați și gălăgioși, înjurau, priveau mereu împrejur, alții erau serioși și tăcuți, câte unii duceau câini în lesă, pisici în brațe, canari în colivie. Bagaj puțin. Părinții își țineau copiii de mână. Am întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și colo tata era salutat, ici și colo saluta el. Ici și colo se oprea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câine și, totodată, să-l observe pe Milică fără să fie văzut, și-acuma miră-te, prostovane, de unde plouă cu șuturi în fund, hi-hi-hi... Într-adevăr, se mira, dezorientat și intimidat de atâtea perechi de ochi urmărindu-l cum ține lesa cu amândouă mâinile și trage de câinele întărâtat, care nu se mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume. — Care dracu’ dai? îngăimă Milică. Ghemuit după tarabă, Rafael striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar spune oricine și se calmase și câinele, în urma unei comenzi repetate de câteva ori. O luaseră din loc. Când Rafael îi ajunse din urmă, tocmai ieșeau din piață. Milică bălăngănea într-o mână punga de plastic cu târguieli și lesa în cealaltă și fu abordat lateral, de la oarecare distanță. Rafael n-ar fi vrut să riște. Adică să nu fie nevoit să-i tragă și câinelui un șut. Ăstuia în nas, ca să-l pună cu botul pe labe. E cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci să furi câini... — Rafael! izbucni Milică entuziast. Tocmai mă gândeam la tine. Mă crezi? — Cum să nu? Fii atent la animalu’ ăla. N-aș vrea să.... Lăsase să-i cadă lesa din mână ca să-l îmbrățișeze. — Nu-ți face probleme. E cuminte. Am văzut cât de cuminte... Zici că te gândeai. Ți-era dor, ai? M-ai lăsat acolo și-ai fugit ca un laș. — Mă săturasem, crede-mă, îmi ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru cei ce locuiesc acolo, dintre care mulți abia dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer de casă mare, într-o uniformă gri, strânsă pe corp și cizme înalte, temeinic văcsuite, plimbă în lesă un Saint Bernard. Privind la ei, nu-ți dădeai seama care este mai plictisit. Câinele ce mișcă apatic din coadă, sau omul care mustăcește cu gândurile rătăcind aiurea. Taxiul încetinește pentru a intra pe poarta larg deschisă, cu grilaj având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ne-am dat întâlnire! Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie, m-am blocat în casă, sunt Jerry, sunt Jerry! Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început să țopăi și să mișc brațele. Dulăul s-a smucit din lesă, a traversat strada pustie și s-a oprit chiar sub fereastra mea de la etajul întâi, făcând mare tămbălău. Capetele nemulțumite ale unor vecini s-au și ițit la geamuri, cerând ca zgomotele să înceteze. Acest lucru n-a fost posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în țipetele vecinei și ale fetei. Pe urmă mi-a dat drumul. Sgsdgff a prins lesa și l-a tras deoparte. Nu simțeam durere, dar sângeram peste panseluțe și îmi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în țipetele vecinei și ale fetei. Pe urmă mi-a dat drumul. Sgsdgff a prins lesa și l-a tras deoparte. Nu simțeam durere, dar sângeram peste panseluțe și îmi doream cu disperare să-mi descuie cineva ușa, să mă ducă până în camera mea și să mă lase acolo să-mi revin. În ziua asta, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care porți bătălii nemaivăzute, te-aș lăsa să mă cotropești fără nici o remușcare, m-ar durea în cot de toți și de toate, numai că e bine să știi că oamenii mari au un Bau-Bau invizibil care îi ține în lesă, pe unii mai mult pe alții mai puțin, o dihanie d-asta parșivă care nici măcar n-are curaj să ți se arate, barem să știi cu cine lupți, da, cre’ că tre’ să fie neapărat un schepsis și în treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mergi după el", îi spuse Ester. Balena se ridică de pe tron și ținând mâinile întinse înainte, de parcă ar fi vrut să țintească ceva, se lăsă în voia iadeșului. Acesta o târa ca un câine pe care l-ai purta în lesă. Noi ne țineam după grasa în mov, înzorzonată ca o paparudă. Era aproape de ora unu și în lume era o tăcere scânteietoare, sub cerul calm care avea să fie toată săptămâna bun cu noi. Iadeșul trăgea spre poartă, așa că am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voiam să merg pe strada l’Ancienne Comédie sau pe strada Condé - la trei minute de mers pe jos de la mine de acasă pentru cineva normal sau pentru un agorafob vindecat sau pentru un agorafob care ține un cîine În lesă - Îi spuneam șoferului să mă ducă la celălalt capăt al Parisului, sau exclamam cu un aer neliniștit: „La Orly! Să ne grăbim! Avionul meu decolează peste cincizeci de minute!“ și, de Îndată ce suma Înscrisă pe contor era suficient de mare, spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu laț, pe care o păstrează pregătită de ceva timp. A sperat că nu va fi nevoie, dar n are încotro. E singura cale să n-o mai piardă. Nu-i place deloc să o țină precum un animal în lesă, dar este totuși responsabilitatea ei ca ceremonia să se desfășoare în liniște. Asinia tot nu se astâmpără. Ba se foiește, ba o trage de mantie. Îi simte degetele până și pe bentița de pe cap. Și bolborosește întruna. O s-o audă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din nuiele. — Îmi place ideea, râde evreul. Tac un timp amândoi, fiecare afundat în gândurile sale. În tr-un târziu, Rufus grăiește: — Eu nu mă pricep prea bine, dar - din câte știu - în tim purile străvechi, spectacolele astea aveau un scop
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
binele. Poate l-au luat drept altul. Poate ar fi mai bine să fugă de aici. Îi sugerează asta lui Khwaja-sara care-l pleznește peste față și-i spune că dacă încearcă s-o facă, va fi adus înapoi în lesă. Se decide să renunțe la acest gând. Pe când se întorc la zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al meu... cel mai bun cățel din poliție la detectat droguri... s-a prăpădit... — Ce s-a Întâmplat George, Îl Întreb, aplecându-mă spre el. — A găsit o punguță de LSD... da o ascunseseră În bucătărie... s-a smuls din lesă... au ascuns LSD-ul lângă biscuiții pentru câini... bietu Pedro i-a mâncat cu totu, geme Mackie, făcând și el ca un câine suferind. Sărăcuțu Pedro... pur și simplu ș-a pierdut mințile... a luat-o razna și chiar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fel ca prima dată. Nu-mi pot da seama de proveniență. - Bine. Altceva? spuse nerăbdător Rhyme. - Lanțuri. Două. Le înfășurase în jurul lui Cheryl Marston, peste piept, brațe și glezne, și le închisese cu cârlige. La fel cum se proceda cu lesa unui câine. Cooper și Rhyme studiară îndelung lanțurile, dar nu găsiră nicio urmă cu privire la identitatea fabricantului sau comerciantului. Aceeași poveste și în privința frânghiei și a benzii adezive. Geanta pe care criminalul o luase din mașină și în care probabil depozitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prezentând Lucky You), Matt Dillon, Hanna Schygulla (al cărei admirator era administratorul hotelului unde am stat), Giancarlo Giannini (care mi-e simpatic mie), Ben Gazarra (însoțit de o soție blondă, însoțită de un teckel roșcat cu păr scurt și o lesă cu motocei roșii), James Franco (pentru că festivalul s-a deschis cu Fly Boys și un miting aviatic cu avioane vechi), Terence Davies, Giuseppe Tornatore (căruia i s-a dedicat o retrospectivă completă, incluzând până și reclamele) și Ennio Morricone. SECRETUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în acest apartament cu lucruri atît de vechi, atît de patinate. Parcă toate stau la pîndă, parcă toate îl judecă. revenind pe palier, X descoperă în dreptul ușii o mănușă albă, dantelată. mănușa dreaptă a doamnei Bordaz. Și, chiar în dreptul scărilor, lesa lui Pexy. Cum de n-a văzut-o însă cu cîteva minute înainte ? „Și papagalul ?” Papagalul ? „Papagalul, da.” Din nou, X nu înțelege nimic. Vocea insistă. „Și papagalul ?” X nu mai are timp să răspundă. Coboară în grabă scările întrucît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
general, dar mai ales aceea pe care o pregătește acum, va fi Într-o zi o bună temelie pentru istoria culturii naționale. L-am cunoscut pe Ilie Dodea, și m-a cucerit. Știe atâta marxism omul acesta, Încât, scăpat din lesă, are să dărâme Întregul eșafod de iluzii și minciuni. Singurul care a reușit - Dumnezeu știe cum - să coaguleze un nucleu de intelectuali luminați este părintele Paul Mihail. Basarabia creștină, așa cum o dezvăluie el din documente, este calea cea mai sigură de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni nu-i ca el, ăsta e gîndul care-l stăpânește, ideea care-l ține strîns ca pe un dulău în lesă, ca nimeni să nu mai fie ca el. E foarte fericit, domnule Leonard, e foarte fericit că ofițerii noștri se uită la el ca la un zeu care a coborît din nori și se arată binevoitor cu toată lumea. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]