972 matches
-
București, 1926, vol. II: Viața și operele lui D. Cantemir, București, 1924, vol. III: Epoca lui Clain, Șincai și Maior, Iași, 1927; Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași, 1936; Letopisețul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache în legătură cu toate letopisețele moldovenești în slavonește, Iași, 1938. Ediții: Ion Creangă, Povești, București, 1939, Amintiri din copilărie, București, 1939. Traduceri: Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, București, 1923. Repere bibliografice: Publicațiile științifice ale dr. G. Pascu, Iași, 1915; Lucian Predescu, „Giorge” Pascu și istoria literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
fi semnalate câteva referitoare la istoria literaturii: scris românesc vechi tipărit (P. P. Panaitescu și Ludovic Demény - originile imprimării cărții în limba română; Liliana Popa - cartea românească tipărită la Sibiu în secolul al XVIII-lea); literatura istoriografica (Damian P. Bogdan - Letopisețul de la Bistrița; Ștefan Andreescu - primele forme de literatură istorică românească în Transilvania; Dan Simonescu - traducerea în românește a Istoriei lui Matei al Mirelor în a doua jumătate a secolului al XVII-lea; Doru Mihăescu - o versiune românească din secolul al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
ca specie literară), adică practic în toate varietățile de proză anterioare: basm, legendă, roman popular, Biblie și narațiune religioasă, istoriografie, cronici rimate, epopee, jurnal de călătorie, nuvelă și povestire, „fiziologii”, corespondență literară, memorialistică autobiografică. Rolul capital îi este rezervat cronicii / letopisețului. Teoria lui C. este când prea laxă (formele ce ar anticipa romanul), când prea restrictivă (influența modelului occidental e redusă la rolul de „clarificator”), cartea rezistând însă prin considerațiile analitice care se sustrag schemei teoretice. Romanul românesc și problematica omului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
moldaves et valaques pour servir à l’histoire de Pierre-le-Grand, Charles XII, Stanislas Leszczynski, Démètre Cantemir et Constantin Brancovan, partea I-II, Iași, 1845; Letopisițile Țării Moldovii, t. I, Iași, 1852, t. II-III, Iași, 1845-1846; ed. 2 (Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei), I-III, București, 1872-1874; Traduceri : [Autor neidentificat], Orbul fericit, Iași, 1840. Repere bibliografice: Constantin Erbiceanu, Scurte notiți biografice asupra vieței și activităței marelui patriot și distins cetățean Mihail Cogălniceanu, București, 1891; A.D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu, București, 1895
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
format al identității naționale se adresează posterității, U. își justifică demersul prin necesitatea de a lăsa mărturie despre vremurile trecute și prezente, de a face cunoscut adevărul istoric pe care s-a străduit să îl stabilească prin compararea și combinarea „letopisețului moldovenesc”, prea sărac în date, cu „scrisorile striinilor”, mult mai bogate în informații și relatări referitoare la Moldova. În general, s-a convenit că izvoarele interne folosite au fost cronicile de Curte, analele slavone, precum și relatările orale ale unor martori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Polonorum ș.a.) sau privitoare la configurația statală, etnică și geografică a Europei (alcătuite de Martin Kromer, Matei Miechowita, Gerhard Mercator, Ioannis Pistorius ș.a.). Sinteza lui U. s-a păstrat, mai mult sau mai puțin modificată, în Cartea ce să chiamă letopiseț, ce într-însa spune cursul anilor și descălecarea Țărei Moldovei și viiața domnilor, publicată pentru prima oară de Mihail Kogălniceanu în 1852, sub titlul Domnii Țării Moldovei și vieața lor. Ediția de bază este însă cea realizată de P. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
toate purtătoare intrinseci de valențe artistice. Aceste elemente asigură fluiditatea și savoarea limbii, dau o cadență poematică expunerii, creând o atmosferă arhaică, specială, capabilă să restituie o lume revolută, prefăcând-o într-o prezență animată și colorată, perceptibilă senzorial. Astfel, Letopisețul Țării Moldovei rămâne nu numai scrierea care marchează începutul istoriografiei în limba română, dar și cea dintâi operă originală cu caracter literar. Textul are valoarea lucrului vechi, originar, care crește cu vremea, și a devenit un tezaur de limbă, istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
MANOLESCU SCRIERI: Domnii Țării Moldovei și vieața lor, în Letopisițile Țării Moldovii, I, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1852, 93-209; Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-e siècle jusqu’à l’an 1594, tr. și îngr. Émile Picot, Paris, 1878; Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții de Simion Dascălul, îngr. Constantin Giurescu, pref. Ioan Bogdan, București, 1916; Letopisețul Țării Moldovei, îngr. și introd. P.P. Panaitescu, București, 1955; ed. 2, București, 1958
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
siècle jusqu’à l’an 1594, tr. și îngr. Émile Picot, Paris, 1878; Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții de Simion Dascălul, îngr. Constantin Giurescu, pref. Ioan Bogdan, București, 1916; Letopisețul Țării Moldovei, îngr. și introd. P.P. Panaitescu, București, 1955; ed. 2, București, 1958; ed. îngr. și introd. Liviu Onu, București, 1967; îngr. și pref. Dan Horia Mazilu, București, 2002; îngr. și pref. Dumitru Velciu, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Sbiera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
îl prevestește parcă pe Ivan Turbincă al lui Ion Creangă. Fragmente istorice se înfățișează ca o secțiune neomogenă. Regele Poloniei și Domnul Moldaviei pare mai curând o pagină de istorie, folosind ca izvoare Histoire de Charles XII de Voltaire și letopisețul lui Nicolae Costin. Sobiețki și românii, celebrând eroismul plăieșilor, se inspiră dintr-o lucrare a lui Dimitrie Cantemir. În Cântec vechi e inserat un cântec bătrânesc despre omorârea Costineștilor de către domnitorul Constantin Cantemir. Eminamente prozator, N. se afirmă pe acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
LETOPISEȚUL ANONIM AL ȚĂRII MOLDOVEI, 1661-1709 (Letopisețul Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul), scriere terminată în 1712 de un autor necunoscut, atribuită de Dumitru Velciu lui Sava ieromonahul. Cronica, cunoscută în istoriografie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
LETOPISEȚUL ANONIM AL ȚĂRII MOLDOVEI, 1661-1709 (Letopisețul Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul), scriere terminată în 1712 de un autor necunoscut, atribuită de Dumitru Velciu lui Sava ieromonahul. Cronica, cunoscută în istoriografie și sub denumirea de Pseudo-Nicolae Costin, conține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul), scriere terminată în 1712 de un autor necunoscut, atribuită de Dumitru Velciu lui Sava ieromonahul. Cronica, cunoscută în istoriografie și sub denumirea de Pseudo-Nicolae Costin, conține, în continuarea letopisețului lui Miron Costin, expunerea evenimentelor petrecute în Moldova în intervalul 1661-1709. Se menționează drept izvoare ale acestei lucrări cu caracter de compilație „izvodul lui Vasile Damian ce au fost treti-logofăt” și „izvodul lui Tudosie Dubău logofătul”, de fapt și acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Tudosie Dubău logofătul”, de fapt și acestea tot scrieri anonime. Autorul, având o bună cultură bisericească și slavonă, pare atașat în oarecare măsură familiei Cantemireștilor - lui Constantin Cantemir și fiului acestuia, Antioh -, fără ca lucrarea să aibă caracterul oficial al unui letopiseț de Curte. Situat între cronica lui Miron Costin și cea a lui Ion Neculce (căruia îi va servi și de izvor), acest letopiseț, departe de valoarea literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
familiei Cantemireștilor - lui Constantin Cantemir și fiului acestuia, Antioh -, fără ca lucrarea să aibă caracterul oficial al unui letopiseț de Curte. Situat între cronica lui Miron Costin și cea a lui Ion Neculce (căruia îi va servi și de izvor), acest letopiseț, departe de valoarea literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică și amănunte semnificative, creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
boierii grupați în jurul lui Gheorghe Duca (între ei și cronicarul Miron Costin), ucis în chinuri atroce, fusese „nelacom, bun la judecăți, libovnic”, ultima trăsătură având-o și fiul său, Alexandru Ruset, ale cărui chefuri rămân de pomină în multe din letopisețele cronicarilor moldoveni. Un spațiu mai larg ocupă evocarea lui Gheorghe Duca, a cărui domnie nefastă a polarizat resentimentele tuturor cronicarilor. Răutatea lui Duca era celebră și dincolo de hotare, fiind cunoscută de vecinii turci, tătari, greci și sârbi. Duca este pizmaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
le face în adunările divanului. Epoca e zguduită deopotrivă de evenimente sângeroase și de calamități naturale. În timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino a bântuit o foamete mare, urmată de ciumă și de năvălirea fiarelor; lupii ajunseseră până la Iași, atacând în plină zi. Letopisețul se încheie cu prezentarea celei de-a doua domnii a lui Mihai Racoviță. În cronică sunt incluse și știri despre evenimente externe: informații despre domnia regelui Carol al XII-lea al Suediei și conflictul acestuia cu țarul Petru cel Mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Carol al XII-lea al Suediei și conflictul acestuia cu țarul Petru cel Mare, descrierea luptei de la Poltava. Limba cronicarului se caracterizează printr-o mare claritate, o topică apropiată celei actuale, printr-o cursivitate rece, asemănătoare expunerii unui istoric. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul, în Letopisițele Țării Moldovii, II, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1845, 1-130, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, II, publ. Mihail Kogălniceanu, București, 1872, 1-117
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
actuale, printr-o cursivitate rece, asemănătoare expunerii unui istoric. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul, în Letopisițele Țării Moldovii, II, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1845, 1-130, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, II, publ. Mihail Kogălniceanu, București, 1872, 1-117; Letopisețul Țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir (1661-1705), îngr.și pref. C. Giurescu, București, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 481-485
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul, în Letopisițele Țării Moldovii, II, publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1845, 1-130, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, II, publ. Mihail Kogălniceanu, București, 1872, 1-117; Letopisețul Țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir (1661-1705), îngr.și pref. C. Giurescu, București, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 481-485; Constantin Giurescu, Contribuțiuni la studiul cronicelor moldovene (Nicolae Costin, Tudosie Dubău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
de caritate? Și o nedumerire: oare de ce nu vor elvețienii să intre În UE? (20.03.2010) Puterea situației sau plasa psihosocială „Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi”, scrie Miron Costin la 1675, În Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă Încoace. Era un observator avizat la timpului său și al lumii noastre din estul Europei, iar problema Îl pre ocupa cu deosebire. O reia un deceniu mai târziu, În De neamul moldovenilor, din ce țară
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Sat uitat, Chișinău, 1978; Versuri - Stihi, ed. bilingvă, Chișinău, 1982; Poezii, pref. Haralambie Corbu, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ramil Portnoi, Andrei Lupan, Chișinău, 1958; George Meniuc, Iarba fiarelor, Chișinău, 1959, 180-187; Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 95-114; Haralambie Corbu, Letopiseț al timpului, Chișinău, 1982; Ion Druță, Scrieri, IV, Chișinău, 1987, 476-504; Eliza Botezatu, Poezia și dialectica vieții, Chișinău, 1988, 221-276; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 176; Alexandru Burlacu, Critica în labirint, Chișinău, 1997, 139-152; Literatura română postbelică, Chișinău, 1998, 188-204, 240-266
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
întîmplat și în alte părți: Elveția, în germană Schweiz, a generalizat numele unui canton, Schwyz; Italia se numea la început numai partea de sud a peninsulei, nordul avînd numele Gallia; numele Franța îl purta la început numai nordul etc.). În Letopisețul lui Grigore Ureche este consemnat faptul că „Ardealul se cheamă mijlocul țării [...], în care stă și scaunul crăiei. Iară pe marginile ei sunt alte țări mai mici“, anume Maramureșul, Țara Secuiască, Țara Oltului, Țara Bîrsei, Țara Hațegului, Țara Oașului. Geografii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar fi rezultat Ser). Nici proveniența dintr-un nume de sfînt Severinus nu e posibilă fonetic (ea ar fi dus, potrivit normelor, la Serin, Sirin). S-a propus Sewerané, numele unei seminții slavo bulgare și a uneia ruse, atestată de letopisețele rusești, sub formele Séverŭ, Sévero, Sĕverjane, Sĕverjany, Sĕvereny. Tribul slavo bulgar nu este însă atestat, cel rusesc nu avea cum să dea numele de la depărtare, iar evoluția de la formele din letopisețele rusești nu putea duce la Severin. Pare a fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
seminții slavo bulgare și a uneia ruse, atestată de letopisețele rusești, sub formele Séverŭ, Sévero, Sĕverjane, Sĕverjany, Sĕvereny. Tribul slavo bulgar nu este însă atestat, cel rusesc nu avea cum să dea numele de la depărtare, iar evoluția de la formele din letopisețele rusești nu putea duce la Severin. Pare a fi mai plauzibilă proveniența de la un antroponim de tipul lui Vivor sau Vihor > Bihor (vezi rom. Crivăț, Furtună, Vîntu), anume Sĕvery > sl. sĕverŭ „nord“ (cf. bg. sĕver, srb. sjever, ceh sever, rus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]