4,839 matches
-
cf. 123urban.ro), și deci de "naiv", "prost", "fraier" (sensuri prezente în Traian Tandin, Limbajul infractorilor, 1993 sau în G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Cu sensurile "recrut" și "începător", pifan stă la baza unei întregi serii lexicale cu variații fonetice și derivaționale: pufan, pufos, puf, pufa, pufarez, pufarin (cf. I. Moise, "Note de argou militar", 1982); ar exista și un pifanez, indicat de Nina Croitoru Bobârniche (Dicționar de argou al limbii române, ed. a II-a, 2003
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
breslei, la cancer de țîța dreaptă, oftică, maiu (pentru ficat), răpciugă, ponoase ale limbii vechi, de țară, pe care, în forma asta, pentru culoare, nu le mai recuperează decît literatura. Radiografie a gîndurilor unei epoci în care știința, la nivel lexical, e mai mult un snobism decît o necesitate - șarlatania medicală, din vorbe, ocupă destule pagini (de n-ar fi între ele și scrisorile lui Davila...), dicționarul lui Bianu e o piesă nu atît de istorie medicală, cît literară. Un elogiu
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
de azi diminutivele sînt folosite mai mult de bărbați. Limbile diferă foarte mult în măsura în care au sau nu datele structurale favorabile producerii de diminutive, dar și în modul de folosire și de evaluare a acestora. Sînt semnificative și domeniile și cîmpurile lexicale în care diminutivarea e mai puternică, într-o anumită limbă: zone tipic marcate sînt cele ale relațiilor de rudenie (bunică, verișoară), ale numelor de plante și animale, ale obiecte casnice, ale lexicului afectiv etc. Româna produce diminutive cu o mare
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
lăsînd impresia că se inspiră numai din ceea ce a trăit. Scrisul lui e plauzibil și credibil, reușind să facă ceea ce nici preoții și nici teologii nu prea fac: să vorbească pe limba oamenilor; primii nu o fac fiindcă sînt defazați lexical, ceilalți nu o fac fiindcă sînt sterpi în erudiția lor. Marius Vasileanu ia trăirea de la cei dintîi și cultura de la cei din urmă și, dozîn-du-le, obține singura formă de creștinism pe care o poate răbda o pagină de ziar: misionarismul
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
volumul asupra căruia ne oprim e unul de doctă desfășurare terminologică - scris într-un jargon a cărui dificultate descurajează pe jumătate din cititori -, întrebarea devine cu atît mai sîcîitoare. Ce anume poate oferi o carte de strictă și aridă alură lexicală - cum este cea a lui Jean-Luc Marion - încît să existe un public cultivat care s-o guste? Orice tentă malițioasă trebuie lăsată la o parte. Nu e vorba de a rosti verdicte sarcastice pe seama disciplinelor speculative, ci de a intui
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
își recunosc incapacitatea de a-l gîndi pe Dumnezeu ar trebui să-și pună armele-n cui și să-și declare falimentul. În filozofie se întîmplă invers: falimentul e convertit în triumf și discursul se leagă dezinvolt cu o poftă lexicală de zile mari: și astfel filozofii încep să scrie cu o vervă infatigabilă despre neputința de a-l gîndi pe Dumnezeu. Așa că, întărindu-se pe seama faptului că, neajutorați cum sînt, își mărturisesc neajutorarea, devin dintr-o dată puternici: își bravează infirmitatea
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
întreține o dispoziție care nu se deosebește prea mult de sensibilitatea religioasă a credinciosului din biserică. Atîta doar că, în acest caz, altarul și naosul lasă locul textelor tradiției și științei etimologiei. În cazul filozofiei, cititorul e martorul unui ceremonii lexicale la care participă empatic: e ca și cum ar lua parte la un ritual de pe urma căruia se încarcă cu o stare de spirit. El este spectatorul unei scenografii filologice al cărei principal rost este acela de a-i hrăni nevoia de mister
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un roman-frescă (Mircea Zaciu), așa cum ne apar și memoriile unor nescriitori, ca V. Argetoianu, a căror publicare după 1989 a stârnit
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
evidente) subiect de bacalaureat: elevul trebuie să găsească două sinonime, să explice două virgule care izolează un vocativ, să propună (din afara textului) două locuțiuni care conțin cuvîntul inimă, să ilustreze prin două enunțuri omonimia cuvîntului unde, să transcrie "două structuri lexicale care conțin imagini artistice vizuale" (lucru cam greu, căci aproape toate imaginile sînt abstracte), să explice "semnificația unei figuri de stil identificate în strofa a doua", dar și semnificația titlului (deloc ușor; titlul e ți-am împletit..., după începutul primului
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
indică 1.730 de atestări pentru sintag-ma "caractere bold" și 7.510 pentru "caractere aldine" (în vreme ce doar 121 de citate conțin formula "caractere grase"). Bold pare să fi câștigat bătălia în uzul familiar, unde și-a format o întreagă familie lexicală, prin trei verbe aflate în concurență: a boldui (cu participiul adjectival bolduit și derivatele bolduire și bolduială), a boldi (boldit, boldire, boldeală) și a bolda (cu boldat, boldare). Primul verb mi se pare cel mai bine instalat, cel puțin în
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
și gînditorii de cuvinte, cu expedierea răspicată a fenomenologilor francezi în categoria a doua. Căci, pritocind calambururi și rumegînd etimologii și asonanțe, e anevoie de crezut că poți dobîndi vreodată vreo idee. În schimb, Ricoeur are bunul-simț să nu delireze lexical, mărginin-du-se la o prezentare concisă, plăcută estetic și competentă teoretic, a feluritelor laturi ale problemei răului. Că răul există și că e polimorf nu se îndoiește nimeni. Îl întîlnim sub forma bolilor, a accidentelor, a suferinței umane în genere, precum și
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
căror menire este să-l facă pe cititor să-și pună întrebări. Amplele poeme din ciclul care dă titlul volumului, Coma, sugerează spleen-ul existențial atât de comun poeților de după 1989, fără însă a recurge la imaginarul expresionist și libertatea lexicală ale reprezentanților "Generației 2000". Spre deosebire de nihilismul douămiiștilor, în versurile Ruxandrei Cesereanu răzbat ecouri din poezia anilor '70 (revoltele sale existențiale aduc uneori izbitor cu cele ale lui Virgil Mazilescu) și procedee formale ale liricii anilor '80 (atitudinea cerebrală, lipsa afectelor
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
autor avînd atîta geniu nu a știut să și-l pună în lumină. Căci acesta e cazul lui Georg Simmel: un gînditor însuflețit de un duh al clarviziunii care parcă și-a ascuns intuițiile în spatele unei pînze de sufocantă iederă lexicală. Numai așa îți poți explica cum de atîtea idei formidabile stau înecate în magma unor texte de o barocă și uneori exasperantă curgere sintactică. Ca în cazul zăcămintelor de aur răspîndite în filoane aride, unde firele metalului prețios ies la
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
de pitoresc și reprezentînd mai degrabă arhetipuri (femeia pură, femeia pierdută, bătrînul înțelept, tînărul naiv, trădătorul); structura acestor proze e mai apropiată de cea a basmelor decît de nuvela romantică sau socială. Limbajul, bogat în termeni concreți, posedă o pastă lexicală groasă, țărănească, de mare autenticitate, dar fuge de strălucirea formală. Pretutindeni natura joacă rol esențial. La marele Adalbert Stifter, cele mai impresionante pagini din Brigitte, Bărbatul fără urmași ori Granitul rămîn cele consacrate naturii, în tablouri de mare somptuozitate; dar
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Slavici propune un limbaj lipsit de strălucire, dar extrem de bogat, denotînd o cunoaștere a lumii țărănești pe care puțini prozatori au avut-o. Impresia generală este cea de limbaj bolovănos, cu toate că de mare varietate; imediat însă ce trecem de suprafața lexicală, de pojghița exterioară, întîlnim un mînuitor de prim rang al limbii române. Combinarea talentului dramatic al autorului nostru cu existența "vocii" auctoriale la care ne-am referit a avut drept rezultat utilizarea stilului indirect liber pînă la ultimele lui resurse
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
sunt în pasta cleioasă a verbozității neînfrînate, autorul face figura unui incontinent scrib. Furat de iureșul unor declamații în al căror sunet se pare că se contemplă narcisic, autorul nu poate lua distanța de trebuință pentru a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
convingător. A cafti a fost poate scurtat sau refăcut din a căftăni, finala -ăni fiind interpretată ca un sufix; această explicație rămâne totuși o simplă ipoteză, cu destule semne de întrebare. Oricum, constatăm că verbul a cafti are o familie lexicală destul de bogată. În categoria numelor de agent, de la a cafti s-au format substantivele caftitor "bătăuș", cu femininul caftitoare, și caftangiu (caftangioaică), cu același sens, dar cu o notă mai puternic peiorativă, caracteristică sufixului -a(n)giu. Cuvântul astfel derivat
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
instala unul sau mai multe programe într-un calculator". Folosirea programelor de calculator în engleză a favorizat, la noi, răspîndirea largă a cuvîntului, prin preluarea unor indicații de funcționare; de altfel, în programe apar și alți termeni din aceeași familie lexicală (reset, setting etc., echivalați în română prin a reseta, setare etc.). Pătrunderea verbului în jargonul utilizatorilor de calculatoare și de internet și de aici în limbajul familiar a fost foarte rapidă. Alături de folosirile strict tehnice - a seta un program, un
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
creier și o iau de la capăt" (onlinesport.ro); "de ce unii oameni (majoritatea) care ajung lîngă mine se raportează la mine, își dau reset și vor să se reconstruiască?" (andreigheorghe.ro/forum). Succesul verbului a (se) seta și al familiei sale lexicale se explică nu numai prin moda anglicismelor sau prin presiunea informaticii, ci și prin faptul că termenii pot acoperi, metaforic, o zonă semantică plină de nuanțe și de ambiguități psihologice: setarea este volontară, dar sugerează și o supradeterminare; transmite ironic
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea specializării semantice argotice de la substantivul coajă la familia sa lexicală: a coji și cojeală căpătînd și sensurile de "a fura", respectiv "furt". Că aceste sensuri sînt reale o confirmă din nou internetul, de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților cu niște tehnici pe care nu le-au
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
Rodica Zafiu Una dintre trăsăturile definitorii ale argoului, în comparație cu alte variante ale limbii, este rolul însemnat pe care îl joacă în evoluția sa jocurile de cuvinte. Pe lângă mijloacele obișnuite de îmbogățire a vocabularului - împrumutul lexical, derivarea și compunerea, schimbarea sensurilor prin metaforă și metonimie -, lexicul argotic utilizează și simpla modificare a formelor și a construcțiilor, prin confuzia voită cu alte cuvinte asemănătoare. Contaminarea, calamburul, "deraierea lexicală" (de obicei procedee discursive efemere) se fixează, produc cuvinte
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
cuvinte. Pe lângă mijloacele obișnuite de îmbogățire a vocabularului - împrumutul lexical, derivarea și compunerea, schimbarea sensurilor prin metaforă și metonimie -, lexicul argotic utilizează și simpla modificare a formelor și a construcțiilor, prin confuzia voită cu alte cuvinte asemănătoare. Contaminarea, calamburul, "deraierea lexicală" (de obicei procedee discursive efemere) se fixează, produc cuvinte și expresii care se impun în uz datorită originalității lor, surprizei comice și formei sonore evocatoare. Dispoziția ludică poate genera multe asocieri aparent absurde, care îi pun în încurcătură pe cei
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
Familiar, în aluzii și reproșuri legate de uitarea unor lucruri, Roza (sau Tanti Roza) evocă scleroza. Jocul de cuvinte cel mai mult studiat și care joacă un rol important în evoluția argoului românesc este cel care a fost numit "deraiere lexicală". Un cuvânt (care poate face parte dintr-o expresie) este substituit prin altul doar pe baza asemănării formale, fără legătură semantică, a segmentului inițial; efectul obținut este comic și absurd: la o parte! devine la o paișpe! (după principiul amplificării
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
după principiul amplificării, formula poate continua: "Mamăă, la o paișpe, că vine șaișpe!", catavencu.ro, 30.09.2008). Unele exemple, în care segmentul inițial comun este mai lung, ar putea fi interpretate fie ca jocuri paronimice (calambururi), fie ca deraieri lexicale: De acordeon! (= De acord!).
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
morfologie care e mult mai profundă decît tiparele descoperite de Spengler, și anume morfologia gramaticală a părților de vorbire. Limba înseamnă gîndire, și părțile de vorbire ale unei limbi sunt forme de condensare prin care spiritul, concentrîndu-se în cîteva precipitate lexicale (substantiv, adverb, adjectiv etc.), le impregnează cu matricea lui. Mai mult, bizareria Europei este că în fiecare epocă a dominat spiritul unei anumite părți de vorbire, și atunci merită a vedea corespondența care leagă o perioadă de o parte flexibilă
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]