546 matches
-
numărul? mă recepționerul, întinzându‑mi o hârtie. — Nu, mulțumesc, zic, dând din mână. O sun mâine. Și vă rog, spune Luke, să nu mai dați legătura cu camera noastră, până când vă vom anunța noi. Am înțeles, spune recepționerul cu un licăr în ochi. Noapte bună, domnule. Noapte bună, doamnă. Ne urcăm în lift, zâmbindu‑ne stupid unul altuia în oglinzi și, când ajungem în cameră, îmi dau seama că sunt destul de beată. Unica mea consolare este că și Luke pare afumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vacă încălțată. Michael își dă capul pe spate și începe să râdă cu poftă. — Intuiția feminină. De ce am mai avea nevoie de vreun alt motiv? Continuă să râdă câteva clipe, apoi își lasă paharul jos și îmi surâde cu un licăr în ochi. Apropo - am auzit ce i‑ai zis lui Luke despre mama lui. — Zău? Mă uit la el oripilată. Ți‑a zis el? — Da, m‑a întrebat dacă tu mi‑ai zis ceva de asta. — A! Simt un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
câteva momente, după care mi‑a spus că magazinul Barney’s ar fi foarte norocos dacă aș lucra pentru el. Foarte norocos! Ea a avut și ideea cu rubrica TV. — Ce ți‑ai mai pus deoparte azi? zice, cu un licăr în ochi, iar eu mă înroșesc vag. O să stau cu tinicheaua asta de coadă toată viața? Tot în timpul acelei prime convorbiri, Christina m‑a întrebat dacă am experiență în vânzarea cu amănuntul. Iar eu, ca tâmpita, n‑am avut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
polițiștilor, denunțătorilor, profitorilor pieței negre? Fețele buhăite ale celor ale celor care de doi ani mănâncă numai cartofi, care zilnic coboară În adăposturi? Vezi cum se Înviorează fețele noastre, aruncate de-a valma, unele peste altele, vezi În ochii noștri licărul de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
călătoriei, dar continuă cu povestea lui Tyro, a Alcmenei, a Ifimediei, povești ale vieții, de fapt. Nici un detaliu concret despre regatul Proserpinei... Lumea umbrelor, lumea de dincolo, nu poate fi nici Înțeleasă, nici povestită... Cum de am ajuns Însă aici? Licărul din ce În ce mai panicat al pupilei. Nu mă lăsați aici să mă afund În nisipurile mișcătoare, Întindeți-mi o mână de ajutor! Nu vedeți cum mă cufund până la genunchi, până la brâu? Aruncați-mi o frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de preocupat de propria-i sănătate reușise să-și distragă suficient de mult atenția pentru a se gândi la problema pe care o avea în față, numai că își urmărea propriul interes. Dacă avea succes, se gândea el, cu un licăr de speranță, era clar că va fi recompensat cu o promovare. Iar promovarea presupunea transferul din Shahkot. Oh, cât își dorea să fie transferat din acest loc nesănătos într-unul pașnic și liniștit. Undeva, poate în regiunea de coastă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dată, ochii ei priveau În depărtare, Îmi oferea putința să-i contemplu profilul, pielea Întunecată de un pigment atât de pur. Dacă blândețea ar fi avut o nuanță, aceea ar fi fost a ei; dacă misterul ar fi avut un licăr, acela ar fi fost al ei. Aveam obrajii jilavi, mâinile reci. Fericirea Îmi străbătea tâmplele. Dumnezeule, cât era de frumoasă prima mea imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare dată, un număr minim de elemente - cărora le conferă statut de chintesență a locului asupra căruia își focalizează simțurile - și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Se întindea prea mult de vorbă și n-aveam chef de discuții.) Făcând calea întoarsă, iată-mă ajuns din nou în dreptul camerei vecine. De rândul acesta fata mă cuprinse cu priviri cercetătoare ca și când mi-ar fi făcut prețul. Am simțit licărul luceferilor ei și mi-am spus: iată cei mai frumoși ochi din lume. Nu mă mințeam, așa am simțit în clipa aceea. Am salutat-o. A răspuns înclinînd ușor capul și mi s-a părut că a tresărit puțin. Gestul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un licăr de speranță. Mai târziu, m-a copleșit o senzație stranie de irealitate. Mă afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor. Prin întuneric, ghiceam dunga cenușie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine, își spuse. Primesc impresii senzoriale prin sistemul nervos al făpturii din imagine, iar ea primește la rându-i impresii prin sistemul meu nervos. Putea să-și permită să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se zăreau, scânteind cu un licăr intermitent, orașele. Clark abia percepu această viziune a Pământului. La cinci zile depărtare de destinație, el descoperise într-una din calele navei un joc de pocher stud. De la început pierdu. Dar nu toate partidele. Câte un câștig ocazional îl ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea i se încolăci ca un șarpe în jurul inimii. * Raul Ionescu se răsuci fulgerător. Dascălu, pe vine, se zguduia de râs. ― Ți-a plăcut? Pe buzele inginerului se înghesuiră vorbe groase. Femeia din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păpuși mecanice. Aproape că le-auzea scâncetul încălțămintei pe zăpada înghețată. Se apropie de biroul vechi cu ornamente de bronz. Deasupra atârna fotografia unui grup de tineri: "Liceul militar din Craiova, promoția anului 1921". În ochi i se aprinse un licăr de satisfacție. "Cretinii! Tudor a murit pe front... Și Gherea, și Vasiliad... Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu atât cât îți închipui. Simțea nevoia să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
corecta un surâs, o voce caldă sau un gest amabil. Cristescu n-avea nimic împotriva lor, le asimila însă cumva aparte, independent de primul diagnostic. După 20 de ani de meserie, își închipuia că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cele două pânze, firește. Un simplu exercițiu de aritmetică: Două paie la trei măgari... ― Nu-i chiar atât de simplu, domnule Matei, observă bătrâna. Părerea mea... ― Lasă tanti, i-o comunici frumosului mai târziu când veți rămâne în tete-à-tete. Un licăr malițios i se aprinse în priviri. Apropo, știți că ați putea face o pereche cum nu se poate mai potrivită? Doamna cu idei și omul cu carnetul! De ce nu vă însurați, copii? Sau preferați concubinajul? Bătrânii îl priveau fără glas
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea acestuia personal și aruncau priviri neputincioase și resentimentare înspre trăsura care aștepta. În același timp, totuși, un licăr de triumf pe care nu-l puteau reprima, dar pe care nu îndrăzneau să îl conștientizeze le apăru în ochi. Era triumful viilor asupra celor morți, iar pe moment erau stăpâniți de el într-o asemenea măsură încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar plăcea foarte mult să văd orașul. Și se gândi ce minunat ar fi să vadă Los Angelesul cu acest bărbat la volan. Părea amuzant. — Adică mi-ai suporta prezența preț de două ore, În mașină? Întrebă el cu un licăr jucăuș În ochi. Sunt flatat. Chiar mi-ar face mare plăcere să-ți arăt Împrejurimile. Făcu o pauză. — Poate la sfârșitul ăsta de săptămână? — Ar fi grozav! Sigur, asta nu Însemna nimic. La astfel de evenimente, oamenii spun orice, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Ted. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, vino cu mine În Malibu săptămâna asta! Gândește-te și sună-mă mâine la prânz, zise el, Întinzându-i cartea lui de vizită. Nu faci niciodată lucruri nebunești? Niciodată, șopti Kitty timid, dar licărul din ochii ei spunea altceva. Continuă să-l tachineze. Cu cât era ea mai dură, cu atât se aprindea Ted mai tare. Diane Îi privea pe furiș, era evident că se simțea puțin ciudat, lăsată pe dinafară. Nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
auzite și rămase mută câteva minute. Treptat, Începu să-și dea seama că prietena ei avea dreptate. — Poate că ceea ce s-a Întâmplat În seara asta e spre bine. Poate că trebuia să se Întâmple, zise Desert Rose cu un licăr de speranță În ochii umflați. Imediat ce mă Întorc la New York, mă retrag din relația asta, nu mai lucrez cu el. Dacă mă place ca femeie, poate să mă caute și să mă invite undeva. Dacă nu, s-a sfârșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rigizi În poziție de drepți. Vii nemișcați ca niște morți. Se mișcau doar cioclii, se auzea zgomotul sicrielor coborâte În groapă și derularea frânghiilor frecându-se de lemn În timp ce erau trase afară. Dar era o mișcare slabă, precum zvâcnirea unui licăr pe un glob, când acea ușoară variație de lumină nu face altceva decât să spună că pe Glob nu se clintește nimic. Apoi rumoarea abstractă a unui „Prezentaaați-arm“. Parohul murmurase formulele stropirii cu agheasmă, comandanții se apropiaseră de gropi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]