731 matches
-
firma Arsenalului e o chestiune de simplă iluzie. Indiferent din ce unghi se uita la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în sinea lui o scânteie de interes. Privi lung armele strălucitoare etalate și fu fascinat, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în biroul lui Medlon? Cayle prinse privirea încordată a lui Medlon încercând să-l pună în gardă. O zonă îndepărtată a minții sale admirase abilitatea colonelului, dar acum observă că omul intrase în panică. Undeva, adânc, în sufletul lui Cayle, licări o speranță. - Mă interesam de posibilitatea de a obține un grad în armata Maiestății voastre, spuse el. - Îmi închipuiam, zise Împărăteasa cu glas liniștit. Făcu o pauză, mutându-și gânditoare privirea de la Cayle la Medlon, apoi iarăși la Cayle. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca lumea. Dar în mintea lui, îl trecu pe colonel pe lista persoanelor de care se va ocupa ulterior. Când ieși, în sfârșit, din sediul Districtului 19, se lăsase întunericul peste capitala Imperiului Isher. Ridică ochii spre stelele înghețate ce licăreau printre toate reclamele luminoase și se simți mai în largul său decât în seara precedentă. Întrezărea, încetul cu încetul, posibilitatea de a-și desluși calea prin labirintul existenței în lumea asta. I se păru că s-a descurcat destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
noroc, săgeată, floare și foc. În iarbă înaltă, în mare mătasă, căzu din a veacului casă. S-a-ntors, ah, în lume o stea. Mi-s mînile arse de ea. [1931] * ÎNTREBĂRI CĂTRE O STEA Stea care subt carul cel mare abia licărești nedumerită-ntre șapte lumini, a cui stea ești? Ești steaua lui Verde-mpărat - duhul nemîntuit? Ce sărbătoare scutești? Ce ceas împlinit? Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare? Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare? Peste ce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care are urechi de-auzit să audă: durerile nu sunt adânci decât atunci când râd. Să râdă deci astăzi în mine amarul și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori! Veniți lângă mine, tovarăși, să bem! Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer? E cornul de lună? Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur, cu brațul de fier. Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis, ce e templu și-altar! Veniți lângă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de toamnă, caldă în oraș, umedă deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
doamna Irina!“ Apoi s-a depărtat și, împreună cu toată clasa, au făcut cu degetele inimioara exact așa cum o învățase doamna Irina pe Lavinia. Tocmai atunci a intrat domnul director și a zărit 25 de inimioare și două doamne cu ochii licărind... Darul ,,Mulțumesc!” Un băiețel voinicel își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Și pe el tot Dumitru îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe Anica, care bătea din palme și cânta de parcă se bucura de durerea și nenorocul lui. Același vânt o atinsese și pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Bogdan NEDELCU E întuneric sau ochiul meu nu vrea să mai vadă . trec nori peste stele licărind sau poate trec stele licărind pe sub nori sau poate trec și nori și stele licărind și nu rămâne decât pământul cald și umed sub picioarele mele . și el se rotește și mă rotesc și eu, dar eu voi obosi mai
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
Bogdan NEDELCU E întuneric sau ochiul meu nu vrea să mai vadă . trec nori peste stele licărind sau poate trec stele licărind pe sub nori sau poate trec și nori și stele licărind și nu rămâne decât pământul cald și umed sub picioarele mele . și el se rotește și mă rotesc și eu, dar eu voi obosi mai curând pentru că el e rotund
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
Bogdan NEDELCU E întuneric sau ochiul meu nu vrea să mai vadă . trec nori peste stele licărind sau poate trec stele licărind pe sub nori sau poate trec și nori și stele licărind și nu rămâne decât pământul cald și umed sub picioarele mele . și el se rotește și mă rotesc și eu, dar eu voi obosi mai curând pentru că el e rotund, iar eu sunt o piatră, o floare sau o frunză
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
au lăsat neobservat doliul servitoarei și excesele ei de durere și aceasta, dezvăluindu-le certe indicii care dormitau în amintirile lor și, dându-le viață prin asocierea lor în contextul acestei stranii dureri a sărmanei Petrilla, le-a făcut să licărească trista și dureroasa realitate pe care un așa doliu o incumbă. Și vine o zi în care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă de plâns iar sărmanul bărbat, simțindu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se răsuci și se uită în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea, cu un geam oval având de partea cealaltă perdeluță roză. Mioara descuie și pătrunseră într-un alcov care-o lăsă pe Maria fără suflare. Era ca o cabină de vapor de lux, cu fereastră mică, închisă cu zăvor nichelat, licărind după perdeaua brodată cu păsări alburii. Mireasma de parfum ofilea catifeaua dulce a draperiilor și a acoperământului de pat până la nuanța cireșei amare. Cântăreața avansa în aerul acela de consistența jeleului și trase draperiile peste imaginea gălbuie a caselor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntr-alta, fiecare gravidă cu cea dinaintea ei, dar născîndu-se totuși din ea, emanând din ea ca o aură, așa-ncît miezul e tot mai întunecat și suprafețele mai diafane, iar pe suprafața sticloasă a corpului meu din exact clipa asta licărește deja lumina blândă a celui ce voi fi peste-o oră, căci nimic altceva nu e corpul nostru astral decât lumina clarvăzătoare a viitorului. Dinspre beznă spre lumină, dinspre plumb spre cristal, dinspre turtire spre levitație, dinspre tot spre nimic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gliseze ușor, prin mișcările spiralate ale cozii, către instalația atroce pe care enorma negresă o construise cu migala și inconștiența unei mantis religiosa. Masă de operație? de electroșocuri? de tortură? aparat de viol din vreo bolgie libertină? Biele și cremaliere licăreau într-o ferestruică încadrată de cilindri hidraulici. Într-o baie cu un lichid opalescent plutea, buhăit, un fetus cu înțelepți ochi orientali. Avea fixați pe țeastă, cu plastic dentar, electrozi filiformi, al căror cablaj intra în mașinărie. Sub un clopot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mielină, ar manevra pe corpul lui însuși ca pe-un tablou de comandă sofisticat, cu încrengături de milioane de degete alergând peste miliardele de firișoare și pori ale trupului său gânditor. Și toată nava ar fi plină de lichid cefalo-rahidian licărind ca un aur lichid, și-n țeasta pilotului monstruos de frumos un alt homuncul ar bale-ta pe propriul trup cu zeci de mii de degete ca firele de păianjen, și-n țeasta lui un alt homuncul ar levita în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
devine accesibil privirii întregul corp, în rochie la modă (comandată la Leclerc, pe Podul Mogo-șoaiei), al unei femei pe care deja o bănuiești jună și ambetată, având în jur mobilier de grădină bălțat cu aur și umbră, halbe de bere licărind galben pe masă, piciorul în pantalon vișiniu al cuiva și un sfert din figura stupidă, cu gușă dublă, a altei cucoane, purtătoare a unei pălăriuțe cu cireșe adevărate la panglică. Pe când în zonele laterale apar tot mai multe mese și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar în această paranteză), se mulțumește să primească mai departe efluviile luminii de august, întrerupîndu-le cu dese clipiri din pleoape. Carul pompierilor intrase deja în coloană, intercaiîndu-se între cel al tramvaielor.și cel al tragerii la semn. Mult înaintea lor licăreau tichiile brodate de pe carul israehților și stropii artezienei de pe cel al fabricii de apă gazoasă. Trecuseră mai bine de treizeci de ani de când băiatul Vasili, ales de preotul satului fugar, își lăsase umbra în fluviu, pentru ca podul de gheață prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
blocului. Și tot pe acel gang era îmbeznata, înfricoșătoarea Scară 1. O singură dată-ndrăznise copilul să intre în marea umbră din holul acelei scări. Urcase cu inima bătând nenumăratele trepte până la lift, într-un întuneric total. Doar beculețele liftului licăreau din când în când, scoțând din noapte placa masivă de metal a ușii, ce părea o icoană sacră dintr-un mare altar. Totul era altfel decât pe scara lui. Intrase-n liftul neluminat, dar nu avusese curaj să apese pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntinse, deschise ochii, aproape că dădu cu lira de pământ și se așeză-n fund pe piedestal, privind distrată-n cutie și apoi către râu. Peste Amstel, acum acoperit de pescăruși, casele deveniseră aproape negrei cele mai deschise la culoare licărind încă sângeriu. De-a lungul întregului Damrak, în lumina portocalie, nu se mai zărea acum nimeni. O foiță creponată, în care fusese înfășurată o dată o portocală, se lipi, rostogolită de vânt, de pantoful lui Cedric. În restaurant, doar o măsuță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum un mare maidan, de parcă tot ce-i dăduse viață și-nsuflețire, toată lumina nopții, ar fi venit de la cei câțiva litri de lichid sidefiu vărsați în mii de prezervative, ce acum străbăteau probabil, flotilă nenorocoasă, canalele și scurgerile orașului, licărind acolo ca niște lumânărele, scoțând din noapte aici o față ascuțită de șobolan, acolo un ghemotoc de vată plină de sânge... Nici orașul decent nu era mai însuflețit. Aceleași clădiri cu frontoane baroce, în formă de lire și clopote, aceleași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mulțumește-i și lasă-mă singur. Împăratul se ridică și parcurse cu pași mici spațiul care-l despărțea de biroul său de lucru. Se cufundă în scaun și porni holograma care înfățișa harta oficială a Imperiului său. În fața ochilor îi licăriră imediat milioane de luminițe. Cele verzi erau planete locuite, cele galbene erau Lumile Agricole, punctul acela mov din centrul Galaxiei era Kyrall și, undeva departe, chiar la marginea Imperiului, strălucea roșietic planeta Z. Veștile de la cei doi quinți care încercau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
libertate pe care o degaja colonia de ciuperci. Încrezător, își aduse pumnalele lângă el și le lăsă să cadă în praf. Vrei să mori mai repede? auzi Jorlee în propria minte. Râzând în hohote și cu o privire în care licărea nebunia, tânărul își proiectă la rândul lui gândurile în ann-xA Preotului. Bucuros să poată întoarce violența la care fusese supusă ea însăși, colonia de ciuperci din mantia lui străpunse toate apărările Preotului, permițîndu-i să urle în mintea speriată a adversarului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]