713 matches
-
nu se arăta. O lumină gălbuie umplea geamul. . . Așa se făcea ziuă în dimineața aceea! . . . Lumina lividă părea a fi fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory. Ce va fi devenit acea Lenoră îndurerată? 66 Cum avea după-masa liberă, Mini se gândi să meargă devreme la Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adevăr, buna Lina cumpăra la întîmplare azi o rochie gata și neîncercată, verde sau albastră de obicei, mâine o manta de mătase sau de catifea, după sezon, și pălării care se nemereau, e drept, cu flori sau pene roșii. Acea licărire da poate vreo veselie ochilor ei fixat: de obicei pe orizonturi așa de tenebroase în profesia moșitului perpetuu, sau poate deprinderea sângelui o atrăgea spre roșu ca pe un taur. Intr-o zi discuția între Rim și Lina, pe subiectul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în încăpere. În atelierul meu, unde nu este prea multă lumină, mă simt liniștită și lucrez noaptea. Încep la ora șapte seara
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și poezia se împletesc în lunecarea suprafețelor, în jocurile licăririlor. Trebuie să privești ca să auzi. — Pui atâta lumină în tot ce pictezi... — Albastrul este dominant în tablourile mele. Ames tec culorile cu cerul, abstractizez, am impresia că pătrund prin albastru în alte lumi. Apoi, nu te mira că în picturile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
De ce să n-o rog să-mi fie călăuză, chiar de la primele cuvinte? Numai că ea venea spre mine ca adierea unei muzici, trans formân du-mi frazele în versuri. Am început așa: Zâmbetul tău îmi vine de departe, Ca licărirea stelei de la geam, Și întrevăd în tine ca prin sticlă Paleta unor chipuri de demult. Îmi spui că ești doar tu... și totuși cine Se-aude-acum vorbind cu vocea ta? Tot ce-am pierdut prin tine mi se pare Că-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toată viața. Cele două drumuri din fața lui reprezentau un punct de răscruce și o finalitate. Dar vederea care se înfățișa ochilor lui în noaptea aceea nu-l îndemna spre nici un fel de reflexii. În schimb, cerul larg ce-i arăta licărirea pașnică a stelelor părea să făgăduiască o mare schimbare în lume, care urma să înceapă, odată cu zorii noii zile. Nu se dăduse nici o comandă de odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise, iar seniorul stătea în șa, profilându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mormăia Mitsuhide, atunci nimeni n-ar mai putea să mă alunge din capitală. Chiar și după ce hotărâse această strategie, era tulburat de marea diferență numerică dintre trupe. Creierul lui Mitsuhide funcționa prin calcule, iar acum nu mai exista nici măcar o licărire de speranță că avantajul ar fi fost de partea lui. Mai mult, undeva, un mic fior de frică începea să-și croiască drum în conștiința lui. Acest fapt în sine putea juca rolul decisiv între victorie și înfrângere. Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl dojenise pe Yojiro. Vântul scotea un sunet mult mai tânguitor decât în timpul zilei. Dincolo de panta blândă se întindeau plantații și grădini de legume. La răsărit era Kuga Nawate; la miazănoapte, munți, la apus, Râul Enmyoji. Dar, în întuneric, numai licărirea palidă a stelelor strălucea peste câmpul de luptă. Nu trecuseră decât trei ore între Ora Maimuței și a doua jumătate din Ora Cocoșului. Drapelele lui Mitsuhide umpluseră toată câmpia. Acum unde erau? Toate fuseseră doborâte. Ascultase numele morților până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă îndoiesc c-ar face așa ceva, a adăugat el dând neîncrezător din cap. Unde? am întrebat eu cu răsuflarea tăiată. Unde faci flotări? —în dormitor, pe podea. Am mai coborât o treaptă pe scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă compătimească, am simțit că-și dorește să fie drăguț cu mine cu toate că-l uimisem, așa că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăla, printre rezidenți nu se număra nici o celebritate. Dar și mai tare îmi era teamă de mama. Mă îngrozea gândul s-o văd dezamăgită, privindu-mă cu ochi de martir. Poate nu vine, m-am gândit. A urmat o scurtă licărire de speranță. Asta înainte să-mi dau seama că dacă mama nu venea, atunci avea să fie și mai rău decât dacă venea. Până la urmă, când ajunsesem într-un asemenea hal de nervi, încât îmi venea să urlu, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe plac, încât Harry a făcut pasul, știind că prima sa sarcină de bărbat însurat va fi să își modeleze nevasta, scoțând din ea un simulacru de femeie care să poată - în lumina și împrejurările potrivite - să trezească în el licărirea dorinței. Unele îmbunătățiri erau ușor de făcut. Lentilele de contact au înlocuit ochelarii; garderoba s-a înnoit; brațele și picioarele i-au fost supuse unor dureroase tratamente depilatoare la intervale regulate. Dar existau și factori asupra cărora Harry nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în diagonală documentul, m-am mirat să văd cât de puțin i se schimbă expresia. Crezusem că o să zâmbească, sau poate chiar o să scoată unul sau două hohote de râs, dar pe fața ei nu se citea aproape nimic. Doar licărirea ușoară a unei emoții, dar era cu neputință de știut ce emoție era. — Ei, a spus ea în cele din urmă, presupun că s-a zis cu asta. — Ești liberă, Rory. Dacă vrei, mâine poți să te măriți cu altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întreabă Amy, încercând evident să-l catalogheze repede, ca să-l poată băga în categoria „nu-e-pilot-deci-nu-e-așa-de-interesant“. — Nu e pilot, o informez eu, neobosindu-mă să-i mai explic că Tim lucrează de fapt la o bancă. —O. Și i se stinge licărirea din privire. Dar ghici pe cine-am văzut aseară la restaurant? — Pe cine? Cineva de la serviciu? Parcă i-a revenit parțial interesul. — De fapt nu, spun eu intenționat. L-am văzut pe starul ăla de la televizor, Adam nu știu cum. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să‑i vezi cum o să le stea în gât! Se aude soneria și înghețăm amândouă, uitându‑ne una la alta. — Să răspund, nu? zic, încercând un ton firesc. — De ce nu? îmi ține isonul mama și văd în ochii ei o licărire de speranță. Străduindu‑mă să n‑o iau la fugă, mă grăbesc pe scări și, cu inima ușoară, deschid larg ușa. Și... nu e Luke. E un bărbat cu brațele pline de flori. Coșuri cu flori, un buchet de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ești gata pentru persoana de la ora zece? — Da. Mă fâstâcesc ușor sub privirea ei. Da, cred că da. — Vrei să te piepteni puțin? — A. Îmi duc mâinile la gât, îngrozită. Îmi stă aiurea părul? — Nu chiar. Are în ochi o licărire pe care nu o înțeleg deloc. Dar vrei să arăți cât se poate de bine pentru următorul tău client, nu? Iese din cameră, iar eu îmi scot repede pieptănul. Dumnezeule, uitasem cât de pus la patru ace trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
peste o poienitza la marginea unei ape, Bucureshtioara. Da, uite că mi-am amintit și numele orașului: Bucureshti. Pe limba lor, un fel de enjoy. Eram înconjurată numai de sălcii cu mantile voluptuoase de zăpadă... Și, printre ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și tremur mărunt. Nu de frig, de plăcere. De auzit, nu se vede bine. Decât ploaia. Dacă n-ar ploua atâta, s-ar auzi vuitul viiturii - de la ruptură. Așa cum vuvuia și acum mai an. Dar tot vulvulvuietu-i, fiindcă aud aud licăriri de felinare. Nu știu dacă felinarele se mișcă prin apropiere, prin ogrăzi, pe ulițe, ori Încolo, pe Imașul Cailor; sau dincolo de șosea, pe Pășunea Vitelor. Sau dacă mă mișc eu, cu tot cu calidor - așa-i cu felinarul la casa omului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în visele mele; chiar mai frumoasă și mai tânără decât am visat... Făcu o pauză și apoi, încet, fără să ridice tonul, dar hotărât, adăugă: — Dezbracă-te. Laila rămase nemișcată, ca și când nu l-ar fi auzit, și doar o ușoară licărire de teamă străluci în străfundul imenșilor săi ochi negri, în timp ce degetele i se crispau ușor pe pânza aspră și murdară a saltelei de paie. Malik-el-Haideri așteptă câteva clipe, își termină țigara, o puse cu grijă pe podea sub balansoar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vid orice punct material greu, suspendat la extremitatea unui fir neextensibil și fără greutate, care nu Întâmpină rezistența aerului și nu produce frecare În punctul lui de sprijin ar fi oscilat În mod regulat o veșnicie. Sfera de aramă arunca licăriri palide și schimbătoare, după cum ajungea În bătaia ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din Nimrud, Iuda îi plătește tribut. III. Campania lui Senaherib (705-681 î.C.) împotriva lui Iuda în anul 701 î.C. 1. Antecedentele conflictului După moartea lui Sargon al II-lea în anul 705 î.C. s-a aprins o licărire de speranță pentru Iuda și Ierusalim. După câțiva ani de liniște, Senaherib (705-681 î.C.), succesorul lui Sargon al II-lea, a avut de înfruntat grave probleme interne. Sub influența caldeului Merodah-Baladan care fusese învins de Sargon al II-lea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă. E dintr-o familie bogată, taică-său e proprietar de atelier. Cătălin auzea lângă ureche șoapta înveninată a lui Gigi Velicu. Întorcea iute capul și întrezărea în ochii lui o licărire de invidie. Rămânea nelămurit ce fel de atelier are în proprietate tatăl lui Damian. Și dacă e onorabil sau nu să fii proprietar de atelier. Cătălin scruta și el cerul, de multe ori, în recreație și mai cu seamă dimineața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
el. A privit mai cu băgare de seamă la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]