661 matches
-
argumentînd de ce nu o consideri demnă de luat În considerare. — Ce fată prost crescută ! schimbă el vorba. Se așeză mai Într-o parte, picior peste picior. Oriunde merg, după cum bine vezi, eu sînt ticălosul... Ciudat! Dar dacă toți te consideră lichea, ajungi să te porți ca atare. Pentru Dumnezeu! Ce cauți aici ? — Ei bine, chiar așa. Ce-oi căuta? — Te afli aici cu totul Întîmplător, nu ? Treceai pe-aici și ai observat... — Pe legea mea! zise el chicotind și pocnind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif, capabili să mimeze neoformele de relief și să recite neotabla integrării cu voluptatea cu care concepeau dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare”. Și dacă cele din urmă încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dezvoltările limbii de lemn și multiplicarea rezervațiilor pentru nomenclatură. Apelul lui Liiceanu către lichele (corect moral, de altfel) le-a tras un semnal de alarmă din prima. Au știut că trebuie să se înhaite ca să mențină viabil principiul: „La noi lichelele sunt solidare și valorile sunt solitare”. Și dacă cele din urmă încearcă să fie solidare, le „infiltrăm” și le „spargem”. Fiecare cu know-how-ul din dotare. Vezi, eu acum ți-am restituit ceea ce s-ar chema o piesă de memorie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un fel, ne concuram unii pe alții într-o lume fără competiție de valori „extraterestre”. Inserție 2004. Dacă privesc în urmă, descopăr cu seninătate fericită că nici unul dintre noi nu a avut nici atunci, nici acum măcar vagi nuanțe de lichea oportunistă care ia forma vasului în care se află. Oameni făcuți să nu fie „la locul lor”, niște idealiști cam fraieri ai tuturor vremurilor. În ’90 ne-am rupt cu toții împreună pingelele la toate manifestațiile posibile, încercând să impunem, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau mai puțin constant de cur, sau atingându-i sânii, fără a se sfii să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu el sau, Doamne ferește, să mă mai și sărute. Brrrr! — Poate și din cauza asta nu am îndrăznit să mă apropii de tine, i-am răspuns tot în gând. Ți-ai fi spus că sunt un derbedeu oarecare. Poate nici atât. O lichea strecurată între voi, cei cuminți. De fapt, nu-i disprețuiam, a revenit ea zâmbind stânjenită, ca și cum ar fi făcut o gafă teribilă. Mai degrabă cred că, dacă băiatul acela mi-ar fi plăcut, mai știi, poate aș fi făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar cu pretenții, primește replica prin Mitică Popescu, iute la minte, cinstit, curajos, simpatic. Însumând calități și defecte, Mitică Popescu e comic prin compunerea sa din interseâcții paradoxale de serii sociale și psihologice: trăznitul, naivul, fermecătoarea pușlama sentimentală, fanfaronul loial, licheaua cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pe plac, doamnă. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, m-aș grăbi să găsesc un pretext. La început, nu știam despre ce vorbește, dar apoi am înțeles. Mi-am ridicat mâna și am lăsat-o să cadă grea pe fața eunucului: — Lichea! Cu plăcere, doamnă! Eunucul și-a întins gâtul în sus, ca și cum ar fi fost gata pentru o altă lovitură: Loviți-mă cât vreți, doamnă. Voi spune ceea ce am de spus. Mâine va începe ceremonia oficială de înmormântare. Împărăteasa Nuharoo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noastră urma să devină, la rândul ei, studentă... În privința perspectivei de viitor ce-o aveam, după ani grei de eforturi și ostilități întâmpinate, speram în mai bine, atât cât putea fi acest bine atunci... Speranță vană, pentru un timp al lichelelor, pentru o eră a ticăloșilor, Toleștii et c-nia... Timp al fricii multora, al strâmbătății... Dar și timp în care școala rezista prin oamenii cu chemare, prin luptători - și profesorul Alexandru Mânăstireanu s-a luptat în nenumărate rânduri cu sistemul ticăloșit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un recepționer care nu știa nimic altceva decât munca și salariul, tura de zi și tura de noapte și chenzina. Recepționer la acest hotel nu e cea mai bună recomandație, înțelegi. Doar dacă vrei să te angajezi pe post de lichea. Știi ce vreau să spun. — Înțeleg, înțeleg. Înseamnă că discuția noastră nu mai poate avea loc pe întuneric, tovarășe. Să nu se creadă că e o conspirație, tovarășe Gafton, să nu se creadă că profităm de obscuritate... Nu se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu l-a uitat cât a fost totdeauna de gentil, dar mai cu seamă fiindcă Mimi a cicălit-o: "Hai, mămico, să-l vedem dacă m-a uitat..." Pe urmă aduse vorba despre Jenică, ocărîndu-1 c-a fost o lichea și s-a purtat ca un ordinar, că într-o bună zi n-a mai dat pe la ea și i-a trimis pe hodorogul de tată-său să-i notifice sfârșitul aventurii. Ce mai faier le-a tras ea tuturor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lipsit de educația fină pe care Mimi a primit-o de la mămica ei. Dar ea, naivă, de, ca femeia cinstită, n-a luat seama la nimic și s-a încrezut în vorbele lui. Ce regretă mai mult e că, din pricina lichelei și a ofticoasei de soră-sa, a despărțit două inimi care se iubeau. Că Mimi, drăgălașa de ea, i-a mărturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: "Mămico, tare-i simpatic chiriașul tău!" Și de atunci n-are
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună parte a gospodăriei la fel de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
după gândul lor, și-acum iar strâng ban peste ban, s-o cumpere a doua oară ! Ce să te mai gândești cum ar fi fost să fie, după câte ne-a fost dat să îndurăm, toți, madam Delcă, toți... Afară de lichele, cine dintre cei de vârsta noastră n-a suferit ? O generație, pot să spun, de sacrificiu... Două războaie, averi pierdute, cutremur, arestări, pușcăriile pline, teroare și sărăcie !... Când mă gândesc cum eram în iarna lui ’52 - mai ții minte iarna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sărutare și mă opresc!“ Fata se apropie și canalia o sărută, trăgând-o brutal de păr. Pe urmă îi ceru: „Dezbracă-te!“ Fata începu să plângă. „Dezbracă-te sau îl izbesc din nou!“ Fata o zbughi pe ușă, plângând, și licheaua începu din nou să izbească victima cu capul de podea. George, care se afla lângă ușă, o urmă pe fată afară. Mergea pe stradă, plângând, mai mult scâncind. Să fi fost o prostituată care-l cunoaștea pe derbedeu sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asociată cu inocența și bucuria calmă. Se gândise că, într-un fel sau altul, va trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de palid privind sarcastic sau blând, cu sinceritate. Îi vedea picioarele lungi în ciorapii mov, cu vârfuri mai întunecate. Și își spunea: „Cum de-am pierdut-o, ce s-a întâmplat? M-am purtat ca un derbedeu, ca o lichea, ca un dobitoc“. În același timp, își aducea chiar aminte, deși nu-și putea însuși atitudinea, că stătuse pe gânduri în ce-o privea pe Hattie, o examinase și o respinsese! Îi întorsese spatele, prostește, nebunește, neizbutind să înțeleagă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-au întâmplat toate. Și totuși, cu ce am greșit, și când am greșit? Cât de fericit aș fi dac-aș putea doar s-o văd și să-i explic că nu sunt chiar atât de dobitoc și atât de lichea, sau că nu mai sunt, și că îmi pare foarte rău, și... Dar e cu neputință. N-am s-o mai văd niciodată. A fost răpită și dusă în lumea nevăzutului și din pricina ei o să sufăr toată viața mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unei case era o bună ocazie. Rim era, deci, sârguitor la acea idee. Zăpăcise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o șicanase în afecțiunea ei pentru Lenora Hallipa, ce se zbătea într-o mare criză conjugală, și strigase împotriva lichelei de Lică, ce trăia pe spinarea lor și pe care-1 amenința că-1 va da afară ca pe un cerșetor, fiindcă nu se putea ști dacă într-o zi nu va fura! Lina, asurzită de refrenul permanent a! "casei", zbătută între
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
articulațiile societății în care fel de fel de nelegiuiți ieșiți de sub marginile ei au confundat istoria cu uitarea, n-au reținut nicio lecție din cuprinsul ei, devenind acaparatori de funcții și scaune cât mai înalte, înconjurați de condeieri lingușitori, adică lichele din fire, candidați la pușcărie de drept comun pe termen lung, dar scăpând în masă prin zecile de amânări ale proceselor sau condamnați în bătaie de joc la pedepse fără executare sau tot în bătaie de joc, la câteva luni
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
politici, ajunsă pe mâna politicianismului corupt pătat din cap până-n călcâie, țară ajunsă pe mâna acestei babe și-n somn tulburătoare de liniști prin sforăitul horcăit, și la vreme de zi, prin lătratul maidanez multiplicat în colții atâtor perverși lingușitori, lichele nerușinate, pleavă în bătaia vântului purtată dintr-un partid într-altul cu teșchereaua plină de furăciuni pe care cu orice slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc întrebări, mirări, răspunsuri incomplete, peste tot, fel de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cele aparent inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de exprimare a unor secvențe din carte care mi s-au părut insuficient adâncite, dar de interes. Îndată am primit primul eseu despre viața sa petrecută la școala din Căuești - unde îl exilaseră comuniștii, cu un reușit portret-literar a unei lichele locale, ajunsă să dicteze în sat dar mai ales făcând-o pe codoșul securității. Lucrarea i s-a publicat sub titlul „Ghetu’ om săracu”, ca o addenda la ceea ce fusese cartea pomenită. Altă proză se referea la fosta sa ordonanță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de exprimare a unor secvențe din carte care mi s-au părut insuficient adâncite, dar de interes. Îndată am primit primul eseu despre viața sa petrecută la școala din Căuești - unde îl exilaseră comuniștii, cu un reușit portret-literar al unei lichele locale, ajunsă să dicteze în sat dar mai ales făcând-o pe codoșul securității. Lucrarea i s-a publicat sub titlul „Ghetu’ om săracu”, ca o addenda la ceea ce fusese cartea pomenită. Altă proză se referea la fosta sa ordonanță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]