1,342 matches
-
puțin discret, pe unul dintre trotuarele unde veți parca mașina. La fel de bine trebuie să știți și că paharul de cafea sau de suc poate fi lăsat ușor la unul dintre semafoarele la care v-ați oprit după ce v-ați băut licoarea. Doar nu o să vă cărați cu el până la birou, sau acasă, doar pentru simplul moft de a-l pune într-un coș de gunoi, nu? Apropos de țigări. Dacă ați rămas fără, sau dacă vreți să faceți mici cumpărături de la
GHID PRACTIC PENTRU ŞOFERII DIN BUCUREŞTI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350009_a_351338]
-
duale Cuvintele s-ajungă la mine cum au fost, Dar amețit de sensuri cu izuri boreale Prin doruri nepereche cuvântul are rost? Mi-e dor de o privire, de mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că, implacabil, dorul ne doare uneori. Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune, Cănd orele se frâng în ultima rămasă. Sonetele din inimi vor azi să se răzbune Și porți deschid
DOUĂ DORURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350133_a_351462]
-
a fost adusă pe ascuns în palat bătrâna vrăjitoare, care a cercetat-o pe Zala cu atenție. I-a spus că nu poate garanta reușita, dar va face tot ce îi va sta în putință pentru a-i prepara o licoare cu proprietăți magice. Hada a fost ascunsă cu grijă într-una dintre încăperile palatului și a fost plătită și ospătată regește. Chiar și așa, în aceste condiții tragice, pentru părinții Zalei nu conta decât fericirea fetei lor. Lunile au trecut
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
-ți mai cer socoteală, dar, dacă ai conștiință, îți vei cere singur. Dar eu nu mai pot să trăiesc așa. Și oricum, nu Vana a fost vinovată de trădare față de mine, ci doar tu. Astăzi vă iert și vă dăruiesc licoarea. Toarn-o în secret pe mormântul Vanei și aceasta va reveni la viață”. Mirat din cale-afară, prințul Ter a acceptat strania ofertă și i-a spus prințesei Zala că îi va rămâne veșnic recunoscător, că are un suflet minunat și că
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
de tramvai, o parte din pietoni pe refugiu iar alții pe trotuar pregătindu-se să prindă tramvaiul. Aveam în spate un bidon de trei vedre plin cu vin, îmi făceam socoteala cât timp aveam eu să mă delectez cu această licoare a lui Bachus, pietonii care mă văd venind în viteză se retrag și totuși... Și totuși se încumetă un invalid, sărmanul de el, parcă-l văd ca acum, cu mâinile pe cârje și îmi barează drumul. Calc disperat frâna și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
poezie care înnobilează sufletul și produce emoție estetică. *** In al treilea ciclu poetic, intitulat „Toamna [ la] Grandiflora”, autorul recurge la un limbaj slobod, buruienos, chiar, cu semnificații și trimiteri decoltate, pus pe seama unor eroi lirici „pui de lele”, amatori de licori bahice. Dincolo de aceste inconveniente, autorul face apologia vinului „ de viață lungă” („Rugă”, „Din depărtări””Vinuri bune-n Drăgășani”, „Rugăciune”), realizând o evidentă înrudire cu epigramele bahice ale lui Păstorel Teodoreanu. Din păcate, depășește cerința stilistică obligatorie a demnității, coborându-se
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
Lași miresme de femeie... Senzuală Teodora, Tu, precum o melodie De Cezaria Evora, Lași doar zvonuri să adie... Nesupusă Teodora, Tu, cu aripi doar de pânză Pe moi umeri de Pandora Vrei să zbori precum o mânză...? Însetată Teodora, Tu, licoarea cea mai pură, Ce dorință ca un dor a Umezit uscata-ți gură? Indecisă Teodora, Tu, copil major, ești aptă, Ca, sacrificând Gomora, Să-ți oferi ofranda-n faptă? Credincioasă Teodora, Tu, cea mai nedeflorată, Ai trăit să-ți vină
TEODORA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365881_a_367210]
-
prea mare.... - S-o gustăm ! Le-au lucit ochii în cap atunci când și-au trecut sticla din mână în mână, la fiecare sorbitură fiecare fiind copleșit de gândul că la scurtă vreme poate simți fiorul morții. Simțind tăria și gustul licorii, sclipirile din ochi au fost scăpate de sub control. Fiecare stătea cu ochii pe expresia feței celorlalți, așteptăndu-se la semne de crispare, la contorsiuni, la încercări disperate de a lega sunetele... Destinderea fiecăruia a avut același efect asupra fiecărora. Băutura nu
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
pe un piedestal invizibil, ce numai ochii minții îl poate distinge. Degeaba ai lumânări parfumate, menestreli care să-ți cânte în surdină la ureche și cupa de șampanie din care să picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie să simți lângă tine acea persoană care tremură de nerăbdarea să te cuprindă în brațe, să-ți invadeze buzele cu sărutări pasionale. Să simți cum ți se pun cârcei la degete când îi mângâi trupul dornic de iubire
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
subsuori muguri clipesc; Aud aripa cum se zbate În dorul zborului ceresc. Spre care zări, în ce limanuri, Din vise, mâine, m-oi trezi? Voi bate pe la care hanuri Să cer un adăpost de-o zi? În șipot oare ce licoare Mi-ar stinge setea ce mă arde? Ce moaște-mi vor șopti-n ulcioare Triste soarte și bastarde? Dar lasă-mi brațul înspre tine, Din boltă să aleg o stea. Țărâna, strâns, mai tare ține, În chingi, necutezanța mea. La
DUREA, DE NU S-AR FI NĂSCUT...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365565_a_366894]
-
Fragmente > NIMIC ALTCEVA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului nimic altceva S-a strâns aroma verii în boabele curate și inima-i un cântec ce-așteaptă să îmi vii: să dai licori de perle prin suflet strecurate c-aștept, iubire, semnul în toamnele-mi târzii Voi prinde-n cerul gurii lumina lor perlată și voi sorbi cu setea atâtor nopți de vis și, în silaba zilei cu boaba atârnată, voi deveni aroma
NIMIC ALTCEVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365044_a_366373]
-
aștern că un covor pe cărare. Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Referință Bibliografica: A venit toamnă... / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 997, Anul III, 23 septembrie 2013. Drepturi de
A VENIT TOAMNA... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365089_a_366418]
-
în viață: decât să beau poșircă, mai bine nu beau nimic! Îmi place să văd că și dumneavoastră vă pricepeți la băuturi fine! Femeia surâde subțire; oaspetele a venit la ei afumat și e sigură că nu o astfel de licoare l-a amețit. Nu au pomenit nimic de vreo vizită, când au vorbit, după-amiază, peste gard. E drept, bătrânii i-au invitat la ei la un pahar, dar au declinat invitația tocmai din motivul că le venise feciorul acasă. Pentru
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
sale. Însă-ncornorații care Și pe-acol’ hălăduiau Pe acest cioban destoinic Foarte mult îl pizmuiau. Și-i trimiseră în grabă Chiar la el, colo la stână, O femeie vrăjitoare Ce luase chip de zână. Și îi dete ea să beie O licoare fermecată Și, cum o bău, feciorul Căzu jos dormind pe dată. Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
sunt căutatul? Bicisnică și râzăreață arătare?! Babalaco! Vezi, vezi de ce-am băut aseară?! Am avut milioane de motive! Am comandat pe net kit-ul Fă-ți nevasta mai tânără și mai atrăgătoare și am primit două sticle de Jägermeister, licoarea cea mai bombă, bomba cea mai cea! Așa să știi! -Și ai exterminat-o? Tu singur, singurel?! De ce nu mi-ai oprit și mie?! Aveam și eu de-mpodobit pe cineva! -??? cere deslușire mutuală Sterie doar din privirea chiondorâșe cu care
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
autogara, de unde pornim spre București. Ne așezăm din nou, pe aceleași locuri. Printre lacrimi și tăceri grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea fierbinte, care ne mai încălzește trupurile, atacate de gerul cumplit. Un vânt păcătos ne-a întețit suferința. Acum e bine. Curând vom ajunge acasă. Bucureștiul este aproape. Mașina noastră pornește. Prinde viteză și din nou imaginile par să alerge în
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
nu m-ați cunoscut/ Nu-i pentru că am fost departe/ În mari adâncuri, sfere-nalte./ E pentru că n-ați cercetat/ Trăirea gândului, din care/ Au răsărit și munți și mare.// Și dacă nu m-ați cunoscut/ Când din cuvântul cu licoare/ Din fructe dulci sau fructe-amare/ Pluteau miresme ca-n priviri/ Ce-nconjurau dumnezeiri/ Nu-i vina mea. E-a celor care/ N-au vrut din câmpul vieții mele/ Să ia buchet de floricele” (NU-I VINA MEA). Foarte sugestivă este
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
adierea vântului era precum mângâierea sfioasă a unei palme netede, ușor tremurânde, ce aducea cu sine alintul suprem, atunci când parcă și timpul era vesel în simplitatea sa, iar cei ce îl împărțeau simțeau că se învârt pe loc amețiți de licoarea fericirii, cuprinși fiind de mirajul privirii atâtor martori sublimi în existența lor, măreață peste toate... Apoi, încet, își făcu loc dintr-un ungher pătruns de umbra întunericului, masca tristeții, ce poartă cu sine clipe-ndurerate, vise pierdute pe drum, și
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
că mâine va fi din nou astăzi hai încearcă să te îneci în speranță mâine cu puțin noroc nu te va durea nimic nici împinsul la tavă fatidic astăzi va fi murit în ieri mai bea puțin încă puțin din licoarea albă botez adevărat trăiești în astăzi nu uita cumva abia mâine sau nici atunci vei realiza marea păcăleală. Referință Bibliografică: În holocaust continental / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 949, Anul III, 06 august 2013. Drepturi de Autor
ÎN HOLOCAUST CONTINENTAL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366629_a_367958]
-
privire de care era în stare. - Da, imediat! a fost el de acord și a ieșit grăbit din încăpere. S-a întors repede, cu trei sticle și pahare. Trei feluri de băuturi. A propus ca fiecare să bea ce preferă. Licorile fine au dezlegat mai mult limbile. Fetele se exprimau fără rețineri, provocator. Băieții erau mai calmi și mai puțin zgomotoși. Foarte curând, s-au trezit anumite interese. Fetele ar fi dorit să știe cum se vor cupla și, pentru că ei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
multă pasiune demonstrează zâmbetul chitării acordate. Am uitat de povestire. Mă întorc la imagine și la sunet, pierd scrisul din vedere, aleg să exist gustând parada mirosului ademenitor. „Te-ar ajuta o cafea?”, mă întrebi știind că nu admit decât licoarea pe care mi-o prepari, în contrast cu deficitul australian. “Da, într-adevăr”, gândesc și zâmbesc pentru căutarea încheiată. O cafea cu frișca mi-ar tinde numitorul către zero, aș regăsi posibilitatea creației. Așa precum săgeată și arcul hârtiei albe caută și
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
de necaz pe seama băiatului, întărâtându-l sau chiar obligându-l să bage deștul în pahare - la început unul, apoi toate membrele de la falangă sau cum s-o fi numind și să le lingă, să le spună cât de bună e licoarea și așa mai departe, astea toate în hazul general al tavernei, toți fiind îndreptățiți (sic!) să creadă că va ajunge ca ei sau măcar ca taică-su și că-i va place să tragă la măsea ... Dumnezeu sau norocul sau
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
greșelii și că mai curând sau mai târziu tot vom fi (toți) împreună. Fragilitatea condiției noastre biologice ar putea fi, creștinește vorbind, un punct de plecare către reconciliere. Hic et hunc! Și-atunci? Văluriți în pusee de neîncredere, inundați de licoarea angoasei ce recepta cândva o realitate descurajantă, așezăm (încă) în plan vizual verticala îndoielii, spuzind-o cu vocalize de foc și șlefuind-o cu ocheadele injectate ale îndoielii și răzbunării. Sintagma Lăpușneanului cu „capul lui Moțoc” este lasoul aruncat de
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
și cu greutate vădită, adăugă: - Mulțumesc, generale Runkrahost! fără tine eram deja hrană pentru pești. Îmi cer scuze pentru atitudinea mea din aceste zile. - Chiar așa, prințesă?! întrebă acesta uimit. Ei, așa ceva chiar trebuie sărbătorit, hai, Rammu! Să vedem ce licori de-ale lui Bachus are Eber ascunse prin cambuză. Și, zicând acestea, Runkrahost îl luă pe prietenul lui de gât și se îndepărtară de amazoane. Aela se așeză lângă Talestri și o îmbrățișă. Melestri zise noapte bună și plecă spre
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Acasa > Orizont > Portret > IRINA TEBEICĂ. LA "HANUL ARTIȘTILOR" Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Licorile din pahar, care nu se torn peste digul gurii ca la o secetă, ci se topesc strop cu strop în suflet, au gustul catifelat al iubirii. Nu se beau în singurătate pentru că iubirea nu-i a gheții sau pietrei. De
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]