938 matches
-
Pe loc, Seianus îndepărtează draperia suspendată prin inele și o leagă cu o panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl folosesc pentru a se spăla și privesc cu silă ligheanele care nu sunt din acest metal, chiar dacă servesc doar la mâncare ori la alte nevoi vulgare. Când decorațiile bărbaților viteji se fac și ele din aur ori argint, sau - din contră - sunt stricate intenționat pentru a se confecționa tot felul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
priviri zăpăcite. Camera aceasta era și ea la fel ca toate chiliile din nenumăratele mănăstiri unde au tot înnoptat încă din Nueva España. Un pat simplu și o masă simplă pe care se găseau un ulcior de apă și un lighean. Pe zidul gol, un bărbat sfrijit cu mâinile bătute în cuie pe o cruce stătea cu capul căzut pe piept. „Un asemenea om...” Samuraiul era cuprins și de data aceasta de aceeași neputință de-a înțelege dintotdeauna. „De ce oare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lăsat felicitat și apoi a intrat În cort și s-a așezat pe pat până a venit soția sa. Ea nu i-a zis nimic când a intrat și el a ieșit imediat ca să-și spele mâinile și fața În ligheanul de afară. Apoi s-a dus În cortul-sufragerie și s-a așezat Într-un șezlong confortabil, la umbră, unde adia ușor vântul. — Deci ți-ai marcat un leu pe listă, i-a spus Wilson, și Încă ce leu. Doamna Macomber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick privea cum tatăl său Își freacă mâinile cu săpunul. În timp ce se spăla Îndelung și cu atenție, tatăl vorbea: — Vezi tu, Nick, copiii se nasc de obicei cu capul Înainte, dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când Începu operația, unchiul George și trei indieni o ținură pe femeie să nu se miște. Ea Îl mușcă pe unchiul George și el Îi strigă „Cățea nenorocită“, iar indianul care vâslise În barca unchiului râse de el. Nick ținu ligheanul pentru tatăl său. Trecu mult timp. Tatăl ridică copilul și Îl plesni ca să-l facă să respire, apoi Îl dădu bătrânei. — Ai văzut, Nick, e un băiat. Cum e să fii stagiarul meu? — Merge, spuse Nick. Se uita În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bătrânei. — Ai văzut, Nick, e un băiat. Cum e să fii stagiarul meu? — Merge, spuse Nick. Se uita În altă parte, să nu vadă ce face tatăl lui. — Și cu asta-i gata, zise tatăl și apoi puse ceva În lighean. Nick nu se uită. — Așa, acum trebuie să-i fac niște copci. Nick, uită-te dacă vrei, dacă nu, nu te uita. O să cos incizia pe care i-am făcut-o. Nick nu se uită. Îi pierise demult curiozitatea. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dacă nu, nu te uita. O să cos incizia pe care i-am făcut-o. Nick nu se uită. Îi pierise demult curiozitatea. Tatăl termină și se ridică-n picioare. La fel făcură unchiul George și cei trei indieni. Nick duse ligheanul În bucătărie. Unchiul George Își privi brațul. Indianul tânăr zâmbi, amintindu-și ce se-ntâmplase. — O să-ți pun niște apă oxigenată, George, zise doctorul. Se aplecă deasupra femeii. Era liniștită acum, cu ochii Închiși. Era foarte palidă. Habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șeful. N-ai cum să mă omori, pentru că ți-am luat pistolul. Sergent! Adjutant! Adjutant! — Adjutantul e la teleferic, Îi spuse sergentul. — Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-am gândit că v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în viața ei. Când au ajuns la bucătărie i-au arătat bunei boțul negru și păros pe care-l găsiseră pe tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
În grup de parcă ar fi fost un sport de echipă, fiecare dintre ei dovedindu-și abilitățile cu aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se făcea În spatele draperiilor, unde era un pat simplu, un scaun, un lighean și un singur prosop pentru spălat. Dacă voiai să-și dea hainele jos, plăteai În plus. Autocarul dădu colțul. —Acolo, strigă Lulu și arătă cu mâna spre un magazin unde o femeie și un bărbat stăteau În fața calculatoarelor. Internet café
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aramă care era în Casa Domnului, și toată arama lor au adus-o în Babilon. 18. Au luat oalele, lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19. Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămîietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20. Cei doi stîlpi, marea, și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie, și pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ca pe un drug într-un loc tare, și va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său. 24. Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese și de ocară, toate sculele cele mici, atît lighenele cît și vasele." 25. "În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, drugul acela împlîntat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat și va cădea, și povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit." $23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare al nopții de vară, cu izul lui puternic de alge și moluște. Scoase apoi ligheanul de sub pat, își turnă apă și începu să se spele fredonând bine dispus, "O, donna Clara", un cântec cu care îl intoxicase ani de zile capelmaistrul din parc. Când termină, fu surprins că Filip mai dormea încă. De regulă, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său, de pe lada de lemn a leului. Carol mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
leu. O să-și țină unul altuia companie... Eu am puțină treabă, domnilor. Vă rog să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr și se îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu oale pe pereți, cu perne multe cu broderie românească, cu mobile țărănești diferite. Când ne-am găsit acolo, exultam, ne amuzam pe socoteala camerei. Găseam colțuri stil "Louis XIV", "Louis XV" (un scăunaș cu trei picioare) sau "Empire", și ligheanul reprezenta epoca burgheză a lui Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un nor? - Mi-ar plăcea să am un nor mic în casă, așa... - Care plouă? - Îm... aș prefera să nu plouă, dar, din când în când, dacă nu se poate abține, poate să mai și plouă. Numai să pun un lighean - să plouă când îl apucă, în lighean. - În baie vrei? - În baie e mai bine. Poate ar fi bine să crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
un nor mic în casă, așa... - Care plouă? - Îm... aș prefera să nu plouă, dar, din când în când, dacă nu se poate abține, poate să mai și plouă. Numai să pun un lighean - să plouă când îl apucă, în lighean. - În baie vrei? - În baie e mai bine. Poate ar fi bine să crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când plouă. - Atunci, am putea avea și un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a spus: Da. Și apoi s-a dus acolo. Și când se topeau... au văzut niște... niște umbre urcând, care semănau cu-o locomotivă. Na... Dar nu se vedea nimic acolo... pentru că ele se făceau după ce ieșeau din topitorie, din ligheanul ăla cu fier topit, din cazanul ăla mare cu fier topit, ele erau invizibile și apoi nu au mai fost invizibile, dar erau locomotive Diesel, nu mai erau cu aburi. Copilul a mers așadar și a găsit topitoria de locomotive
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
o mică amforă peste măruntaiele sângerânde, adunate pe petecul pătrat de lână albă, apoi, ridicând mica greutate, o așeză pe flacăra ce ardea în cazanul de cărbuni de lângă el. în vreme ce mirosul cărnii fripte se ridica în aer, se spălă în ligheanul pe care-l ținea tânărul servitor - singurul pe care-l avea - ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare al nopții de vară, cu izul lui puternic de alge și moluște. Scoase apoi ligheanul de sub pat, își turnă apă și începu să se spele fredonând bine dispus, "O, donna Clara", un cântec cu care îl intoxicase ani de zile capelmaistrul din parc. Când termină, fu surprins că Filip mai dormea încă. De regulă, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său, de pe lada de lemn a leului. Carol mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
leu. O să-și țină unul altuia companie... Eu am puțină treabă, domnilor. Vă rog să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr și se îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]