497 matches
-
unde am debutat în calitate de cronicar de film, prin urmare ceva ce nu se uită. Datorez foarte mult directorului acestei reviste și colegilor mei din colectivul de redacție în mijlocul cărora m-am simțit întotdeauna acasă. 2. Pentru mine ar fi un limb, un spațiu steril și ostil, un loc de exil, fără respirație, fără frumusețe și fără viață.
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
tristețe uscată. Bolnavii zăceau pe mesele lor înfășurați în cearceafuri de ipsos. O soră în alb, cu fața ceroasă, încremenise lîngă-un stativ. Vitrine de nichel cu cutii de seringi vibrau ușor în aerul cafeniu. Încă o săptămână am stat în limburile acelea. Percepeam contururi fără să fiu acolo. Distingeam sunete - gemete, pași, un clinchet - fără ureche și fără auz. Cineva defeca uneori. Cineva urina. Eram într-un duplicat, într-o copie, o poză, un manechin, vedeam ce vede, simțeam ce simte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pune în gură, și vedem ce ni se dă de văzut, și ni se-ntîmplă ce ne e scris să se-ntîmple. Dar sîntem creație înainte de-a fi creată, căci a fi creat implică mereu a crea. Sîntem aici într-un limb, la marginea existenței, căci ce este centrul dacă nu o margine interioară? Coborând în sine, ani și ani, cu încăpățînare, zbatere și nesomn, strângând din dinți până la ruperea-n țăndări a dinților, lăsând în urmă o dâră băloasă de sânge
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erou sau un zâmbet dacă autorul n-a scris: "miriapod", "erou", "zîmbet", și, de fapt, voi, știind, deja existați și, existând, sînteți deja mântuiți, fie și numai de mîntuială), de frica fără limite de-a nu rămâne mereu în acest limb. Îmi imaginez urletele de groază ale tuturor nenăscuților; neființa trebuie să fie numai groază și oroare de sine, numai răcnete de infern. De frică ne adâncim în noi înșine, strigîndu-ne zeul așa cum copilașul, în camera-ntunecoasă, își strigă mama. Ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
distanță considerabilă, șirul nesfârșit al celorlalte scaune, primele bine luminate, celelalte pierzîndu-se-n griuri tot mai dense, până-n neantul inscrutabil de la marginea cercului. Deasupra, însă, nu era decât noaptea. Rătăcea mult până să găsească drumul înapoi către singurul reper al acestui limb. Cea mai bună metodă, învățase după luni de zile de dibuiri, era să aprindă luminile fiecărui scaun pe lângă care trecea. Astfel, oricât ar fi înaintat în beznă, avea o cărare de lumină-n urmă, pe care putea veni înapoi netulburată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până dai de vreo așchie. Atunci scândurica poate fi aruncată cu tot cu ambalaj, de obicei pe trotuar, pe carosabil, sau pur și simplu, o lași pe masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care se uită cercetător spre prietena ei. - Da' te văd, soro, cam îngândurată, suferi cumva de vreun sentiment aparte? Limb! și inginereasa: - Zău dacă înghețata asta pe băț are vreun gust. Poate pentru că am gustat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care se uită cercetător spre prietena ei. - Da' te văd, soro, cam îngândurată, suferi cumva de vreun sentiment aparte? Limb! și inginereasa: - Zău dacă înghețata asta pe băț are vreun gust. Poate pentru că am gustat eu ceva înainte, de aceea nu-i aflu rostul. Că pe bărbatu' meu l-am lăsat în pat. - Cu fața în sus, poate, și-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-i făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și el mi-a răspuns că "să mai crească, cucoană, de asta!" Apăi ăsta-i răspuns? De aceea este un măgar și un nerușinat. - Bine-bine, de acord, dar poate omu' a vrut să glumească. - Da' ce, asta-i glumă? și limb, mai luă puțin din înghețată. Sau poate... o fi adevărat? În orice caz, ieri după masă am plecat cu părințelul în satul vecin, că avea un botez. Știi stejarul acela de pe dreapta, cum ieși din satul nostru? - Da' cine dracu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
BLAGA Binecuvântați badigarzii și copiii Mare succes de casă în Spania, Orfelinatul/El Orfanato e un frumos film de dragoste. Un film de dragoste despre o femeie care atât de mult își iubește copilul adoptat, încât acceptă să intre în limburi, adică în zonele cenușii dintre viață și moarte. Regizorul debutant Juan Antonio Bayona face după un scenariu original, care urmează fidel regulile filmelor cu case bântuite de fantome, un film discret dar puternic, propunându-și nu să te sperie cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
obișnuiesc cu mediul, care m-a inhibat total la început. Curând mi-am dat seama că m-au adus la neurologie. Fetele au tot soiul de nevroze, pareze și isterii. Aici ne aflam, mi-am zis, într-un fel de limb luminat până la transparență de auriul autumnal de afară... Am ieșit din camera Ginei amețit, incapabil de vreun gând. În holul apartamentului era întuneric, bătrânii ei plecaseră de mult la culcare, iar televizorul din colț era înghițit de penumbră. Singura lucire
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mare decât ceea ce povestesc. Chiar în seara asta le voi arde, am decis să nu e mai las medicului și nimănui altcuiva, pentru că dacă ei ar citi n-aș mai scăpa niciodată de-aici, sau poate aș ajunge în limburi mai rele. Voi simula, cu scârbă, normalitatea, voi fi o Ginuță cuminte, gata să-și fericească bunicuții, revenită la gânduri mai bune după o ieșire isteroidă. De ce mai scriu și rândurile astea, dacă tot știu acum că voi distruge totul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când se întorc dintr-o "excursie", heroinomanii au sentimentul că din lume au dispărut culorile, ca trăiesc într-un film alb-negru în care nu se întîmplă niciodată nimic, că timpul nu mai curge și că viața reală e doar un limb al morții. Sentimentul ăsta îl am și eu de când am fost în REM. Mergând la tanti Aura o dată la două-trei luni, cunoscusem câteva fetițe de-o vârstă cu mine de pe strada aceea. Când auzeau că am venit (avea grijă Marcelino
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
veștede cu pete clorotice pe suprafață. În zona Podu de Piatră situația exemplarelor de Tilia tomentosa L. a fost mult mai dramatică. Majoritatea exemplarelor au prezentat episoade semnificative de defoliere În luna iulie S-au putut observa arsuri marginale ale limbului foliar chiar din luna mai, arsuri care s-au accentuat profund spre finele lunii iulie, devenind casante la atingerea mecanică. S-au constatat fenomene de defoliere masivă În special În luna iulie iar la unele exemplare sa putut observa spre
Caleidoscop by Bogdan-Dorin Șoltuzu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93354]
-
aurite, plănuiești În fine severa rațiune critică după fericirea de la-nceput. Și iat acum cefac, iau acst paragrf de treatologii ortigrfice și comand mașinii csă cipieze și să srsteze În memoria de trecere și apoi să-l făcăsăreapră din ael limb pe ecran după el Însuși. Iată, băteam la Întâmplare, iar acum am luat acel paragraf plin de teratologii ortografice și i-am comandat mașinii să repete greșeala pe propriile-i urme, Însă de data asta l-am corectat și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căzu din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu și Epictet, parcă vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
americană este o pură coincidență, și aceasta se explică prin faptul că națiunea, ca întreg, nu are contact cu realitatea. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care am fost întotdeauna silit să exist la marginea societății, închis în acel Limb rezervat celor care recunosc realitatea când o văd.) n-am văzut niciodată cum crește bumbacul și n-am nici o dorință să-l văd. Unica mea excursie în afara orașului New Orleans m-a dus într-un vârtej până în vâltoarea disperării: Baton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Printre ceilalți vânzători - niște ambulanți amărâți si bătuți de soartă care se numesc Buddy, Pal, Sport, Top, Buck și Ace - pe de o parte, și clienții mei, pe de altă parte, s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul fapt că sunt niște ratați notorii, le dă un anumit merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rupînd legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe scîndura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfâșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfâșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește la trei sute de ani“, spunea el. „Ea este punctul vieții, iar viața este singurul ei judecător. Viața și moartea.“ Așadar, arta ar fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth‑Swanson a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]