974 matches
-
reacțiile imune excesive, asigură protecția față de reacțiile autoimune și în unele situații, mențin toleranța imunologică. ■ Secreția de anticorpi - semnalul reprezentat de antigen, declanșează etapele ce duc la diferențierea limfocitelor „B”, obținânduse pe de o parte plasmocite, iar pe de alta, limfocite „B” de memorie imună. Capacitatea de a răspunde la o gamă largă de antigene este posibilă, prin transmiterea informației genetice, de la celulele precursoare la plasmocit. Modificări numerice și structurale ale limfocitelor și plasmocitelor Limfocitoze reactive accentuate - se întâlnesc în infecții
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
reprezintă apariția de plasmocite în sângele periferic, plasmocitoza fiind asociată cu unele afecțiuni cum ar fi: boala serului, leucemia cu plasmocite; iar în infecțiile cronice plasmocitele apar și în unele sedii ale hematopoiezei (măduvă osoasă). Modificări structurale ale limfocitelor - cuprinde limfocite cu incizuri nucleare unice sau multiple. Se întâlnesc în tusea convulsivă, leucemia limfatică cronică. În leucemiile limfatice cronice se pot întâlni forme celulare dezgolite de citoplasmă sau limfocite cu granulații azurofile exagerate. Poliploidia (celule cu un număr de cromozomi multiplu
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
în unele sedii ale hematopoiezei (măduvă osoasă). Modificări structurale ale limfocitelor - cuprinde limfocite cu incizuri nucleare unice sau multiple. Se întâlnesc în tusea convulsivă, leucemia limfatică cronică. În leucemiile limfatice cronice se pot întâlni forme celulare dezgolite de citoplasmă sau limfocite cu granulații azurofile exagerate. Poliploidia (celule cu un număr de cromozomi multiplu de 2n) sub forma nucleilor giganți sau a celulelor bi sau multinucleate poate fi întâlnită în seria limfoidă, boli infecțioase, leucemii, limfoame. Prezența celulelor imature limfoide sau plasmocitare
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
prezente în cantități mici) aparțin la ambele tipuri. Gamopatiile monoclonale - sunt boli caracterizate prin prezența în ser sau urină de imunoglobuline monoclonale numite și paraproteine sau componentă M (monoclonală). Această componentă monoclonală este produsă de o singură clonă de celule limfocite, având o mobilitate având o mobilitate electroforetică limitată, apărând la electroforeza proteinelor serice ca o bandă îngustă „în pisc”. Clasificarea gamopatiilor monoclanale este următoarea: 1) Gamopatii monoclonale maligne: • Mielom multiplu (imunoglobuline G, imunoglobuline A, imunoglobuline D, imunoglobuline E și cu
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
segmentare, cu aspect inflamator în stadiile acute și subacute, în timp de în stadiile cronice de organizare fibroasă a trombusului, fibroza și scleroza vasculară și perivasculară nu mai sunt întâlnite. În stadiile acute inițiale este caracteristică invazia peretelui vascular de către limfocite și fibroblaști, precum și proliferarea endotelială, întâlnindu-se de asemenea leucocite PMN și celule gigante. Se reduce astfel substanțial lumenul vascular care este obstruat printr-un trombus ce se dezvoltă rapid, fiind intens celulat, care apoi se organizează rapid. Este caracteristică
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
prin mutație genetică. Adventicea, atunci când este integră, se pare că e suficientă pentru a preveni dilatarea aortică, cel puțin pentru un interval de timp limitat. Mobilizarea celulelor inflamatorii, interacțiunea între celulele musculare netede și fibroblaști pe de o parte, și limfocite și macrofage pe de altă parte, reprezintă mecanisme suplimentare în determinismul dilatării anevrismale [1,4,29]. În trecut ateroscleroza era considerată ca factor etiologic principal pentru anevrismele ortei descendente toracice și abdominale și a doua cauză pentru anevrsimele aortei ascendente
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
cancer esofagian, având un status nutrițional extrem de precar, la acesta contribuind și terapia oncologică adjuvantă. Corectarea sindromului de malnutriție protein-calorică scade morbiditatea și mortalitatea postoperatorie [136]. Anestezistului îi revine rolul cel mai important în monitorizarea acestuia (proteinemie, transferină, număr de limfocite etc.) și stabilirea tratamentului parenteral sau mixt, parenteral și enteral, inclusiv prin gastrostomie sau jejunostomie, ca și a momentului cel mai oportun din punct de vedere fizic și biologic pentru intervenția chirurgicală. Pe de altă parte pacienții cu patologie chirurgicală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
patogeneză multifactorială a anevrismelor aortei abdominale. Factorii genetici, de mediu, hemodinamici și factorii imunologici sunt implicați în dezvoltarea și progresia acestora. Inflamația la nivelul peretelui aortic este implicată în degradarea matricei extracelulare, existând dovezi histologice de infiltrate inflamatorii (macrofage și limfocite T) la nivelul mediei și adventicei anevrismelor. Acest proces poate să reprezinte un răspuns inflamator primar împotriva unor antigene de la nivelul peretelui aortic necunoscute; procesele infecțioase reprezintă posibili factori cauzali, identificându-se antigene virale și bacteriene. A fost pusă în
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
mai ales în condiții de post prelungit. Lactatul este o sursă energetică importantă, în special la nivel miocardic în timpul efortului. Dintre aminoacizi, glutamina este un carburant important renal (îndeosebi în postul de lungă durată), dar și pentru epiteliul intestinal și limfocite. Pe lângă regenerarea ATP, glutamina mai furnizează azot pentru sinteza de purine și pirimidine, esențiale pentru celulele cu ritm mare de regenerare (celulele intestinale și limfocite). În rinichi, glutamina este sursă de NH3, excretată în urină sub formă de NH4+, contribuind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
carburant important renal (îndeosebi în postul de lungă durată), dar și pentru epiteliul intestinal și limfocite. Pe lângă regenerarea ATP, glutamina mai furnizează azot pentru sinteza de purine și pirimidine, esențiale pentru celulele cu ritm mare de regenerare (celulele intestinale și limfocite). În rinichi, glutamina este sursă de NH3, excretată în urină sub formă de NH4+, contribuind la eliminarea ionilor de H+. 3. Producția totală de ATP/zi proveniți din carburanții alimentari Cantitatea totală de ATP produsă în 24 de ore în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
La nivelul timusului, în procesul de maturare imunologică, populații importante de celule de la nivelul măduvei osoase migrează și se transformă în celule T mature, fiind exportate apoi spre periferie. Pe lângă celule epiteliale, macrofage, celule dendritice și o populație mică de limfocite B, la nivelul timusului pot fi găsite și neutrofile, euzinofile și rare celule mioide dispersate dezorganizat. Prezența acestor celule mioide într-un organ cu funcție importantă imunologică explică legătura timus - myasthenia gravis. Concepția anatomică veche, dar într-o mare măsură
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
vizualizează eventuala fistulă chisto-traheală sau chisto-bronșică. Esofagoscopia pune în evidență compresiunea extrinsecă asupra esofagului, cu mucoasă intactă. Compresiunea extrinsecă se mai întâlnește în: chistul gastroenteric, leiomiomul esofagian, fibromul esofagian și lipomul esofagian. La biopsia aspirativă percutanată se constată celule mezoteliale, limfocite, histiocite, celule inflamatorii, nu conține țesut parietal chistic. Citologia lichidului si analizele biochimice nu pot sprijini diagnosticul pozitiv de chist bronhogenetic. Biopsia aspirativă transbronșică nu este indicată, pentru că prezintă risc de infecție și refacere a chistului [69]. Complicații evolutive Ele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
visceral [41], unghiul cardiofrenic anterior, șanțul paravertebral, peretele traheal (aspect de polip traheal) [78]. Anatomie patologică Toate timoamele derivă din celulele epiteliale timice. Timoamele formate din țesut epitelial pur sunt foarte rare (4%). Majoritatea sunt formate din celule epiteliale și limfocite. Aprecierea malignității este dificilă prin examen histologic. Chirurgul apreciază mai bine caracterul malign prin stabilirea caracterului invaziv al tumorii în trunchiul venos brahiocefalic stâng, pleură, pericard, pulmon, grăsimea mediastinală. Diagnostic clinic Prezența unui timom poate fi suspectată pe baza simptomelor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
avantajul fiind dat de posibilitatea monitorizării mult mai exacte a amilazei urinare. Grefa funcțională elimină necesitatea terapiei cu Insulină exogenă, dar în schimb impune un tratament cu imunosupresoare, utilizându-se cvadrupla terapie cu Prednison, Azatioprină, Ciclosporină și anticorpi policlonali anti limfocite T. Odată cu viitoarele descoperiri așteptate în domeniul terapiei imunosupresoare, precum și prin îmbunătățirea tehnicilor de recoltare și grefare, va putea deveni fezabil transplantul de pancreas la pacienții cu DZ insulinonecesitant în stadii cât mai precoce, pentru a preveni evoluția „devastatoare” a
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
Pe baza acestor modificări s-au construit o serie de scoruri prognostice aplicate în cancer:scorul prognostic Glasgow modificat (combinație de CRP și albuminemie: mGPS);indicele prognostic (combinație de CRP,leucocite: PI);raportul neutrofile /limfocite (NLR);raportul trombocite /limfocite (PLR);limfocite periferice și albuminemie (PNI). S-a evidențiat că raportul neutrofile/ limfocite (NLR)>5 se asociază cu scorurile bazate pe nivelul circulant al CRP (mGPS și PI) și cu cel bazat pe celulele albe circulante (PLR) și în combinație cu albuminemia
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
prezența concomitentă a defectelor de transcriere a genelor diabetogene denumite IDDM1 - genele HLA DR3/DR4, cromozomul 6, IDDM2 - gena insulinei, cromozomul 11 și IDDM12 - gena CTLA4, cromozomul 2) s-ar materializa în „scăparea” în circulația sistemică a unor clone de limfocite T autoreactive, incapabile să recunoască unele proteine β-celulare, care devin în acest fel antigene. Împotriva lor va fi declanșat mecanismul de „neutralizare”, care va conduce în final la o distrugere autoimună a acestor celule. Antigenele β-celulare implicate în declanșarea acestui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
β) sau dacă ei nu reprezintă decât markerii agresiunii anti-β-celulare, pe care nu ei au declanșat-o (13, 158). Celulele sistemului imun implicate în distrucția autoimună a celulelor β pancreatice includ: macrofagele și limfocitele T - CD4+ și CD8+. Clonele de limfocite T autoreactive declanșează în celulele β un semnal care conduce la exprimarea pe suprafața acestora a moleculelor de MCP-1 („Monocyte Chemoattractant Protein-1”). Această proteină chemoatractantă exercită o atracție atât pentru limfocitele T cât și pentru monocite, principalele celule prezente în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Diabetes Mellitus -T2DM) sau non-insulinodependent (NIDDM - Non Insulin-Dependent Diabetes Mellitus). 1.2. DATE ETIOPATOGENICE Diabetul Zaharat de tip 1 (DZ tip 1) este o afecțiune cronică frecventă, cu etiopatogenie autoimună. El apare în urma distrugerii, printr-un proces autoimun mediat de limfocite T a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină. Distrugerea este progresivă, afectând în final întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat probabil de triggeri din
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
al alelelor de clasa a III-a. Dimpotrivă, la subiecții homozigoți pentru alelele de clasa I INS-VNTR, expresia scăzută a insulinei la nivelul celulelor stromale timice ar contribui la o selecție negativă „mai defectuoasă”, cu eliberarea în periferie a unor limfocite T mature potențial autoreactive. În plus, prezența alelelor de clasa I va determina o expresie crescută a insulinei la nivelul celulelor beta pancreatice, crescând riscul de interacțiune al clonelor de limfocite T autoreactive cu acest autoantigen beta celular. Interesant de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
negativă „mai defectuoasă”, cu eliberarea în periferie a unor limfocite T mature potențial autoreactive. În plus, prezența alelelor de clasa I va determina o expresie crescută a insulinei la nivelul celulelor beta pancreatice, crescând riscul de interacțiune al clonelor de limfocite T autoreactive cu acest autoantigen beta celular. Interesant de menționat că această ipoteză este susținută și de observația existenței a două alele de clasa a III-a (foarte rare de altfel) care determină blocarea completă a expresiei proinsulinei la nivel
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
și prin crearea unui model experimental animal - șoareci transgenici - care prezintă un defect de expresie timică a proinsulinei, cu niveluri normale de expresie la nivel pancreatic. S-a observat astfel că la aceste animale apar în sângele periferic clone de limfocite T autoreactive pentru proinsulină (Chentoufi și Polychronakos, 2002). Această observație duce la concluzia că nivelul de expresie timică a insulinei joacă un rol critic în procesul de selecție negativă a clonelor de limfocite T potențial autoreactive pentru insulină, iar IDDM2
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
IGF2 de la nivel timic ar putea juca un rol important în procesul de maturare și selecție a limfocitelor T, influențând astfel riscul pentru autoimunitate pancreatică. În plus, datorită omologiei structurale cu proinsulina, IGF2 ar putea deveni țintă pentru clonele de limfocite T autoreactive (Vafiadis et al., 1998a). Este totuși puțin probabil ca acest mecanism să constituie explicația asocierii dintre alelele INS-VNTR și DZ tip 1 din moment ce nivelul de expresie al IGF2 la nivel pancreatic și timic pare fi același indiferent de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
vom prezenta câteva din formele rare de DZ tip 1 „non-autoimun” (DZ tip 1b). DZ tip 1 (Type 1 Diabetes Mellitus) este o afecțiune cronică frecvență cu etiopatogenie autoimuna. El apare în urmă distrugerii printr-un proces autoimun mediat de limfocite Ț a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină (Eisenbarth, 1984; Castano și Eisenbarth, 1990). Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
există la mulți din subiecții normali, dar aceste clone sunt ținute sub control de mecanisme imunoreglatorii, asigurându-se toleranță pentru structurile „self”. DZ tip 1 apare atunci când unul sau mai multe din aceste mecanisme imunoreglatorii vor eșua, permițând clonelor de limfocite Ț autoreactive anti- ?-celulare să devină activate. Ele se vor expansiona numeric și vor declanșa o cascadă de procese imune/inflamatorii la nivelul insulelor pancreatice (insulița), ce vor culmina cu distrugerea specifică a celulelor ?. Riscul de apariție a DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
anticorpilor anti-insulinici, încă din etapele preclinice asimptomatice ale DZ tip 1, a sugerat faptul că insulină per se ar putea acționa că un autoantigen. Confirmarea acestei ipoteze a venit din studii pe animale (șoareci NOD) la care clonele autoreactive de limfocite Ț CD8+ recunosc un epitop de pe lanțul ? al moleculei de insulină, reprezentat de secvență aminoacidică B9-B23 (Trudeau et al., 2003). În plus, limfocitele Ț de la șoarecii NOD răspund și împotriva moleculei de proinsulină, secvență incriminata fiind B24-C33 (Chen et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]