243,069 matches
-
Fețele golului ce intervine în etapa postparadiziacă sînt așadar multiple, avînd drept numitor comun un simțămînt de irealizare. Nici o certitudine nu se menține în plan percepțional, afectiv sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu atît mai tulburătoare cu cît nu se însoțește de gesturi patetice, de o acustică accentuată, ci se petrece într-un mediu potolit, silențios. Deznădejdea e surdinizată, muzicalizată. O disciplină morală informează poezia, sporindu-i latențele intrinseci. Prezentul se irealizează
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
Scriu cărți. Fiind istoric, cărțile sunt de istorie. E drept că unii se întreabă dacă, într-adevăr, sunt de istorie. Recunosc că am făcut tot ce ținea de mine pentru a-i deruta pe cei care gândesc istoria între niște limite înguste și riguros trasate. Trebuie să spun că îmi place să scriu. Îmi place să construiesc ceva care să aibă și o formă literară și care să aibă o logică, o coerență. Nu mă interesează numai să transmit informația, ci
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
noastre, decât are în realitate. De fapt, istoria este un exercițiu de coerență. Pentru asta, însă, trebuie să pui o doză de inteligență și trebuie să fii conștient tot timpul că o anumită deformare față de realitate se petrece. - Trebuie conștientizate limitele demersului istoriografic. - E complicat aici. Pe de o parte, trebuie să crezi în capacitatea ta de a afla adevărul sau de a te apropia cât mai mult de el. Dar, în același timp, e bine să ai și o doză
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual spre organic; deseori, în dezvoltări tot mai absurde. O inversiune surprinzăroare și de efect se produce în fiecare povestire, ieșind brusc sau, dimpotrivă, cât mai firesc din limitele realității convenționale. Prozele par scrise din nimic. Găsirea unei perspective năstrușnice, mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș se destăinuie aerului curat de la țară, un impresar încheie un contract nu cu muzicianul
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
guvernanți!), peremiștii vor oferi populației înfometate circ: procese publice, confiscări de averi, expulzări. Scoaterea la iveală a matrapazlâcurilor șlehtei care-a jurat pe sărăcie și cinste va deveni prioritatea marionetei de azi. Iar satisfacția populației nu va cunoaște, vă asigur, limite! Implicarea unui oarecare Eyal Arad, cetățean israelian, în operația de „înălbire”, cum o numește Andrei Oișteanu într-un excepțional articol publicat în ziarul „Ziua”, nu complică, ci simplifică lucrurile. Se dovedește, în felul acesta, că atunci când există interese financiare și
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
Ne batem cu pumnul în piept, propagandistic și narcisiac, că prin cultură suntem deja europeni, dar nu este deloc așa S-au creat, astfel, niște situații absolut aberante: dacă în România, un pictor ca N.Grigorescu este situat undeva la limita sfințeniei și este investit cu o valoare sufletească incomensurabilă, tot el, cu toată sfințenia lui, în Occident se află la nivelul unui mic maestru de provincie. Acest paradox nu îl privește pe artist; în esență, în ceea ce privește datele transcendente ale creativității
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
ideea cosmogoniei naționaliste (în care românii se nasc odată cu sorii și planeții), ca și cea a genezei politice a globului pămîntesc (la fel de ușor “înființat” ca o organizație de Partid), par scoase dintr-un Abecedar pentru oligofreni. Împinsă dincolo chiar de limitele naționaliste ale megalomaniei ceaușiste (Traian și Decebal, clișee ale genezei autohtone, fiind uitați cu desăvîrșire), apariția “românilor” și a “României” (etern și inevitabil socialiste) e mutată în cronotopia Big-Bang -ului, într-o vîrstă premergătoare tuturor celorlalte și într-un pionierat
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
etate aveți?” (p. 34) Adept teatral al jocului de-a solidaritatea cu oligofrenii, “reporterul” știe să se bage pe sub pielea “interlocutorilor”, făcînd în același timp discret cu coada ochiului cititorului. În fond, comedia “reportajului pe teren” are și ea niște limite de toleranță socială (și estetică). La observațiile lui Ioan Iuliu Plătică despre rolul maistrului, de o platitudine totală și un efect soporific garantat (“De la idee să treacă la diferite studii, la diferite scheme și să meargă tot așa înainte, pînă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
neputință să redau ceva din atmosfera, întîmplările, figurile, vorbele, în mijlocul cărora am trăit. Îmi va fi mai la îndemînă să le inventez! Și, inventîndu-le, să le sistematizez în raport cu o idee»”. Dar raționalistul N. Manolescu se arată apt a-și depăși limitele, a se deschide emoției estetice în planul a ceea ce s-a numit „critica artistică”. Adecvarea sa la obiect se vădește în ideea cutezătoare (orgolioasă) a echilibrului dintre emoția de rang primar, încorporată în operă, și cea de rang secund, a
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
tem, și nu neapărat definită de vîrstă) pentru care utilizarea între copertele unei cărți a cuvintelor grosolane (nu neapărat cu trimitere sexuală) este necondiționat lipsită de scuze. Pentru restul cititorilor, însă, majoritari totuși, limbajul literar trivial este acceptabil în anumite limite. Există, în acest sens, cel puțin patru dimensiuni care trebuie luate în calcul. Prima este cea mai evidentă: dacă limbajul respectiv aparține unui personaj (care poate fi de joasă extracție, deci ar fi caraghios să vorbească academic) sau autorului însuși
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
simplu, înșiruirea de cuvinte, sintagme, imagini, fapte, date tehnice etc.? Iată o întrebare la care, după părerea mea, rămîne de răspuns. De altfel, moderatorul emisiunii în cauză a exclamat la un momment dat: “Deci voi considerați că nu există nici o limită!” Așa să fie oare?
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
sunt mai bine cunoscuți, măcar și numai după sonoritatea numelui, Iszak Marton ar trebui prezentat. Pentru că el este, privit înlăuntrul operei lui de peste șaptezeci de ani, o adevărată conștiință a modernității. Prin urmare: Deși Izsak Martin se formează artistic la limita dintre deceniile trei și patru ale secolului trecut, adică într-un moment în care furia primului val avangardist se mai temperase oarecum, în mod legitim el se înscrie în atmosfera și în spiritul acestuia. Faptul că s-a născut mai
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
ca subiect ascensiunea socială a unei femei prin intermediul sexului este în mod sigur un roman erotic. Mai ales că autoarea confesiunii nu se încurcă în eufemisme atunci cînd descrie numeroasele și foarte picantele scene de sex. Dincolo de imaginile fruste, la limita pornografiei (ba chiar, cel mai adesea, și dincolo de ea) există o perversitate intelectuală și o inteligență puțin comune, în fața cărora este greu să-ți frînezi admirația. Lucia Hosta este o femeie teribil de deșteaptă, iar unele dintre judecățile sale privind
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
miri, să te tot miri... „Ne mirăm și ne indignăm de «frivolitatea superioară» (laitmotivul lui Pleșu) din Dilema. Acest tip de convivialitate, de dialog relativizând binele și răul, punând pe plan de egalitate a opțiunii pe neocomuniști cu anticomuniști, la limită pe asupritori și victime (...) continuă o veche și prejudiciabilă tradiție românească de la «Pupat toți piața Endependenți»”. Asta, în timp ce se mimează normalitatea (s.a.), „când de fapt ne aflăm în stare de extremă urgență.” Decepții: Mihai Botez acceptă a fie ambasador la
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
a unui lider evreu după ce ani de zile ai fost antisemit și mai ales atunci cînd familia celui căruia îi ridici o statuie se împotrivește unui asemenea gest, considerîndu-l o impietate.... Dar bufoneria extremistului Vadim a început să-și arate limitele. După dezvelirea statuii lui Rabin, un lider PRM local se întreabă de ce nu are partidul său inițiativa de a-i ridica o statuie lui Nicolae Ceaușescu (...) Asistăm la o operațiune de spălare colectivă a creierelor, de înlăturare din politică a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
El arată precis vârsta la care se găsește astăzi literatura noastră dramatică, spiritul ei, exigențele ei, ambițiile ei de gândire, de sensibilitate, de bogăție psihologică. Când în poezie punctul culminant este Arghezi, când în epică este Rebreanu, în teatru punctul limită este Haralamb Lecca”. Nu numai că nu apar nume noi în teatrul românesc, dar nici dramaturgii consacrați nu mai aduc contribuții noi, vezi cazul Camil Petrescu. Interesantă în acest sens este seria Banca H cu accente polemice împotriva cronicarilor dramatici
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
dintre care majoritatea s-au prăbușit sub ochii noștri după ce au lăsat în urma lor milioane de victime, decît entități bazate într-o formă sau alta pe ideea de absolut ce nu comportă și nu admite nici un fel de restricții, rezerve, limite, contraziceri? Absolutul există „în sine”, neraportat la nimic altceva, el înseamnă perfecțiune, totalitate, integralitate (de unde și denumirea de sisteme integriste), el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția și, înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
dusă până la un soi de manierism de către un foarte inventiv operator al limbajului, iubitor de subtilități combinatorii și de artificii ingenios puse în pagină. Toată poezia lui e străbătută de itinerarii și călătorii promițătoare, de descoperiri permanente, de eliberări de limite și constrângeri. Toată poezia lui e o suită de toposuri ale expunerii, etalării - vitrine, atlase, ziare, afișe, panoplii, graderobe, registre, cataloage, almanahuri, desfășurări caleidoscopice - marcate de obsesia deschiderii, mișcării, transformării. Așezată sub semnul privirii, al retinei înregistratoare, lumea sa e
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
și Sorin Dumitrescu (!), Bernard Nöel. Nu voi insista asupra unei prezentări corecte, n-aș avea loc să rezum toate intervențiile, apoi, iar, n-ar avea rost să fac afirmații complezente despre calitatea excepțională a microstudiilor reunite. Spun că, dincolo de o limită a decenței și a unei normale ținute academice, textele autorilor sînt inegale și varietatea mizelor și intereselor este mai degrabă obolul adus de „partea română”, care cuprinde și lingviști, și medieviști, alături de „douăzeciștii” pe care studenții de la franceză îi cunosc
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
pare să fi stîrnit fascinația și pasiunea pe care le-a prilejuit, într-un timp relativ scurt, Constantin Brâncuși. Nici măcar existența umană și culturală eminesciană, pe departe cea mai prezentă în spațiul interesului public românesc pe un interval care depășește limitele stricte ale unui secol, în care un destin romantic se confundă, pînă la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre cunoaștere. Sau, mai exact, spre mijlocirea cunoașterii. Socotit a fi orice, în limitele generoase ale umanului și ale imaginarului, de la țăran frust la mag solitar în furtunile celei mai rafinate civilizații, de la boiangiu/alchimist și cioplitor/ francmason pînă la inițiat în esoteriile budiste, prin doctrina milarepiană, și în sistemul platonician, prin bibliotecile pariziene
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
în pagină, toate țintind ideea cardinală a normalității. Deși nu vrea să tragă o concluzie, aceasta reiese din text: „Un lucru mi-a devenit însă limpede: în anii dintre războaie, înfruntarea dintre bine și rău se petrece în genere în limitele normalității și, de cele mai multe ori, binele câștigă.” Dovadă că într-un timp infim (două decenii) „a luat naștere o lume nouă, temeinic construită, care a învins vechile inerții.” Și totul s-a petrecut pentru că era libertate. Ea a condus la
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
mitologică, cu atît mai mult cu cît niciodată după aceea nu s-au mai organizat în România campanii sociologice de o asemenea amploare (iar mai tîrziu, în Epoca de aur, anchetele de teren s-au transformat într-o activitate la limita clandestinității). Cei mai mulți monografiști - nume generic dat participanților la campaniile gustiene, al căror scop era realizarea de monografii ale satelor vizitate - nu au lăsat urme scrise ale experienței lor. Era o experiență tinerească ce a atras pe mulți dintre studenții de la
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
ș-a introduce un gust nou de poesie românească... urmând ca tinerii învățați, cândva, în viitor, și când limba noastră se va fi perfecționat, să pătrundă, eventual, și ei în desișurile unde locuiesc musele lui Omer și Virghil... Leonachi, constatând limitele graiului și culturii noastre, cu obiectivitatea iluministă a secolului XVIII, încheie astfel, premonitoriu: „Eu (spuind adevărul) vrui să mă repez într-o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]