2,345 matches
-
rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort creată, am simțit cum întâmplarea era ca o alegorie a stării mele sufletești încărcată de mizerii și suspiciuni, am rămas pe loc să mă limpezesc la propriu și la figurat, și m-am simțit din nou ușoară, gata să iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep să exist. Era degajată, acum putea să vorbească de Dimitrie în voie, știa că prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț, mă regenerez, mă oțelesc, mă limpezesc, în numele prietenilor mei și al Tatălui vă fut pe toți din zâmbetul bunicii mele. SFÂRȘIT . PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Garsoniera in centru redactata.doc PAGE 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Poate chiar ești. Par doar, zise Petru zâmbind. Asta dumneata o decizi, zise Bejan. Liniște. Petru vedea camera intrând În ceață cu Bejan și cu câine cu tot. Deodată Însă, câinele Începu să hăpăie vălătucii de fum și aerul se limpezi. Și? Ce și? Ce v-a spus Wellmann? Mi-a spus așa: dacă Îl vrei, e al tău. De vrut Îl vreau, da' n-am bani. Ba ai! strigă el care le știe pe toate, dar care acum se Înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi în Originea speciilor și le-am băgat pe amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am gândit la lanterna mea, care se afla încă în torpedoul jeepului galben. O furie dezgustătoare își croi drum prin amețeală. M-am ciupit tare de interiorul brațului, sperând că durerea îmi va reda puterea de concentrare, îmi va limpezi gândurile. — E cineva aici? am strigat din nou, de data asta mai tare. Pereții și praful și podeaua în carouri răspunseră doar cu o serie scurtă de ecouri. Stânga sau dreapta? Am ales coridorul din dreapta. Am pornit-o prin întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mătușa mea a fost convinsă că aveam un șobolan. Vedeți dumneavoastră, munca pe care o desfășuram eu, subiectul ei, este gândirea pură, conceptul pur. — Munca pe care o desfășurați? M-am frecat pielea capului cu încheieturile degetelor, încercând să-mi limpezesc gândurile. Vreți să spuneți că asta a atras rechinul? — Cred că s-a întâmplat pentru că nu există o ancoră de ordin fizic. La acel nivel, un subiect ca al meu este în esență gând și matematică abstractizată. Zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu mine, nu-i așa? — Da, am spus, scoțând telefonul. Ceva aici nu e în ordine deloc. Chiar dacă detaliile continuau să-mi scape, instinctul avea grijă să nu uit acest fapt fundamental. Trebuia să plec, să mă odihnesc, să-mi limpezesc gândurile și să gândesc. — O să trebuiască să mă întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa cum am ajuns eu, pe anumite substanțe chimice protetice. Nu e o soluție perfectă, dar este mai bună decât alternativa. Valul de greață se retrăgea decongestionându-mi obrajii și gâtul. Stomacul mi se liniști puțin și mintea începu să mi se limpezească. Totul, de când mă trezisem cu o stare de rău în patul de la hotelul Willows și până când găsisem drumul prin spital, la Nimeni și la oribila lui prăbușire fizică și mentală, totul părea fragmentar și neclar. De ce naiba mai eram acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bătut de vreme, măslinie și cafenie, de culoarea soldățeilor de plastic. Mai era ceva în privința ei, un soi de mâncărime mentală provocată de felul în care arăta, forma ei, ceva ce nu reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac abstracție de acea senzație. Mda, l-am întrebat de ea și el crede că e posibil ca noi să fi plutit în derivă. — Să plutim în derivă? Se întinse peste mine ca să-și ia ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost dați lui Victor Marievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spaimă și deznădejde, au început să fie purtate de ape fiecare în altă direcție, fiecare cu perechea ei de mâini și de picioare luptând cu disperare contra curentului. Au mai trecut câteva zile. Ploile s-au oprit, cerul s-a limpezit și apele au început să se retragă. Lumea devenise o mlaștină uriașă fără oameni sau animale, doar cu soarele și luna pe cer. Iar eu, împărțit în două, mă căutam și mă strigam în disperare, rătăcind printre munți și văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Babel nedeslușit, din care nu se mai înțelegea nimic. Maimuța Makonde povestea plină de însuflețire legenda Iormorogului, ca și cum i-ar fi aparținut ei, și nici măcar ea nu mai putea distinge limbile vorbite de vecinii ei. Ies în grădină să-mi limpezesc mințile și privesc intens la soarele ce coboară lent sub linia orizontului. Un cadru fluid și cristalin de lumină, ca un hublou, se concretizează sub ochii mei și-și conturează tot mai clar marginile. El crește în dimensiuni și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci, grele, obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai sunt, dar vor veni, fu răspunsul unei arătări, de fapt o pelerină cu glugă, chipul nu-l putea desluși, era acoperit de faldurile timpului, o evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar mai întîi trebuia să îmbuc ceva că îmi chiorăiau mațele de foame. I-am comandat bucătarului o omletă mare cu șuncă, am înfulecat-o rapid și m-am pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu se petrece întîmplător, îi spuse Bătrînul. Roja simți că încep să-l doară urechile, că muzica îi zgîrie timpanele. Să nu te mire că aflase de toate combinațiile, își aminti
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
liberalilor. Și Armata tot prost ar fi picat, își spune înc-o dată oful. — Nu vă mai faceți sînge rău, dom’ Comandant, îl ia Gulie cu binișorul, nu tot asta ați încercat să ne convingeți imediat ce apele au început să se limpezească? Nu ne-ați demonstrat că totul nu-i decît o mascaradă? — Tocmai de-aceea i-aș strînge pe toți de gît dacă mi-ar cădea în față. Cum să nu spumegi de furie, reia Bătrînul încercînd să-și stăpînească nervii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu mult milostive, îți mulțumesc că prin mărturisirea mea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai adânc în om; adâncul monahilor era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă despre scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae în modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]