4,823 matches
-
Litere, predând psiholingvistica și lingvistica aplicată. Apoi, din 1980, profesor consultant, conducător de teze de doctorat în psihologie, din 1968, și în lingvistică (psiholingvistică, filologie), din 1971, în special cu tema limbaj, comunicare. În 1971 creează GRLA (Grupul Român de Lingvistică Aplicată), fiind aleasă președintă, organizând conferințe naționale trienale. Din 1982, co-fondator, la Milano, al ISAPL (International Society of Applied Psycholinguistics), aleasă președintă, apoi, permanent, președinte de onoare. Conduce efectiv asociația, ajunsă la al X-lea congres. Din 1971, la invitația
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
amintiri din facultatea de acum mai bine de o jumătate de secol, când profesorii mei, aceiași cu ai lui Sala, spuneau povești asemănătoare, pe care le-am uitat în bună parte, alegând ca specialitate, spre deosebire de autorul cărții, literatura, și nu lingvistica. Deși am fost îndrăgostit de studiul limbii și, din toate branșele lui, l-am preferat pe acela al lexicului, adică, etimologia și semantica, pe scurt, viața și moartea cuvintelor. Cartea lui Sala a făcut din mine un nostalgic.
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
centrilor respiratorii, lăsând inima să bată în continuare... sincopa numită cum am spus mai sus -albastră. De unde... tipul care moare de... inimă albastră... ironie... Formula de ritm prin deplasarea accentului de pe un timp tare pe unul mai slab anterior. În lingvistică... fenomen fonetic caracterizat prin dispariția unei vocale ori a unei silabe întregi, de obicei neaccentuată între două consoane ale unui cuvânt (aceeași activiști fără de carte care „înghit silabele" din unele cuvinte mai lungi, pe care le „contractă", le strâng,... fenomen
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
Personaj interesant, cum spuneam, scriitor inclasabil, însă cu o operă dificil de editat, Pann era, socialmente, angajat în demersurile revoluționarilor, dar, asemeni medievalilor, nu prețuia auctorialitatea, astfel încât, după cum spune Călinescu, singura originalitate ce nu i se poate tăgădui este cea lingvistică. Operele sale sunt un amestec indiscernabil de colportaj și invenție, de folclor urban și fabulație țărănească, de Orient și Occident, astfel încât o ediție critică integrală ar fi o aventură demnă de a figura în planurile unui institut. De aceea, a
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
anul școlar 1951-1952! Lui Vianu nu i s-a mai „făcut normă"! Ceea ce echivala cu formula clară a lui Ion Vianu: „fusese dat pur și simplu afară din Universitate" (p. 127). A fost „transferat", departe de studenți, la Institutul de Lingvistică al Academiei, unde, în sectorul de lexicografie, colabora la redactarea cuvintelor din Dicționarul Academiei. Iată cum prezintă Ion Vianu această perioadă a vieții tatălui său: „Încercările nu se opreau aici. Dar se instala un echilibru: pe de o parte era
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
fost urmată, în iunie 1952, de altă acțiune, și mai gravă, și mai spectaculoasă: excluderea din Universitate a profesorilor Al. Graur, Al. Rosetti, J. Byck, Ion Coteanu (B. Cazacu, mutat la Institutul Pedagogic), precum și instalarea ca director al Institutului de Lingvistică al Academiei a echipei V. Cheresteșiu — Ilie Stanciu și, ulterior, D. Macrea, acoliții lui Roller. Catedra de Limba română fusese decapitată, Catedra lui Vianu rămăsese sub conducerea unor nou veniți în Universitate. Vînturi ideologico-politice rele bîntuiau în Universitatea noastră, în urma
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
Ilie Stanciu și, ulterior, D. Macrea, acoliții lui Roller. Catedra de Limba română fusese decapitată, Catedra lui Vianu rămăsese sub conducerea unor nou veniți în Universitate. Vînturi ideologico-politice rele bîntuiau în Universitatea noastră, în urma celebrelor „teze" ale lui Stalin despre lingvistică. Profitînd de ele, Roller își arăta puterea prin răfuielile personale — de care noi, tineri asistenți, nu aveam habar. Noi le înduram consecințele: ne plecau profesorii unanim apreciați. 6. Iată însă și „miracolul"! În toamna anului școlar 1953-1954 (sper să nu
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
că de aceea, în 1956, după reîncadrarea profesorului în Universitate și alegerea în Academia „RPR", a fost evident că nici asemenea reabilitări nu l-au scutit de neplăceri. În 1955-1956 se pregătea, de către Academie, participarea României la Congresul internațional de lingvistică și filologie romanică ce urma a se ține la Florența, în aprilie 1956. Lingvistica românească era reprezentată, în primul rînd, de către cei trei academicieni, Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Tudor Vianu. Indicația pe care o primise profesorul Iorgu Iordan, conducătorul
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
RPR", a fost evident că nici asemenea reabilitări nu l-au scutit de neplăceri. În 1955-1956 se pregătea, de către Academie, participarea României la Congresul internațional de lingvistică și filologie romanică ce urma a se ține la Florența, în aprilie 1956. Lingvistica românească era reprezentată, în primul rînd, de către cei trei academicieni, Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Tudor Vianu. Indicația pe care o primise profesorul Iorgu Iordan, conducătorul „delegației", obliga pe academicieni să ia un „cadru tînăr" alături de ei. În acea vreme
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
reprezentată, în primul rînd, de către cei trei academicieni, Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Tudor Vianu. Indicația pe care o primise profesorul Iorgu Iordan, conducătorul „delegației", obliga pe academicieni să ia un „cadru tînăr" alături de ei. În acea vreme, sincronizîndu-se cu lingvistica sovietică, unii lingviști români — B. Cazacu, Al. Rosetti, J. Byck și mai ales Tudor Vianu — se ocupau de „limba română literară". Printre aceștia, și eu! Scrisesem, atunci, recent, un amplu studiu despre Barbu Delavrancea (Părerile lui Barbu Delavrancea despre limbă
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
indignarea celorlalți doi academicieni, de profunda tristețe cu care constatam că un proaspăt ales academician, eminent profesor universitar, nu avea permisiunea de a părăsi țara! Nu știam atunci din ce cauză. Cu atît mai puțin cu cît, la Institutul de lingvistică, Tudor Vianu conducea, atunci, un „colectiv" de limbă literară care începuse a lucra pentru Dicționarul limbii lui Eminescu, monumentala lucrare apărută în 1961 (colaboratori: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ion Gheție, Gh. Bulgăr, Luiza Seche). Îmi aduc însă aminte că în
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
în detalii redacționale, cele două volume de Istoria filozofiei limbajului au exercitat o influență pe care nici o altă carte semnată de Coșeriu nu a mai atins-o. În cîteva decenii, Istoria filosofiei limbajului a dat naștere unei respectabile preocupări internaționale: lingvistica privită din unghiul istoriei filosofiei. Peste treizeci de ani de la ediția princeps, doi filologi germani formați la școala lui Coșeriu (Jörn Albrecht și Jürgen Trabant) au revizuit prelegerile, corectîndule, completîndu-le și punîndu-le sub ochii profesorului. Savantul și-a dat acordul
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
de asemenea schimburi de idei subtile (ce rău cântărește mai mult pe talerele unei balanțe abstracte). Educația prin modele În numărul 395 din DILEMA VECHE, Cezar Paul-Bădescu ne amintește de raportul anual publicat de CNA în colaborare cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, în care este monitorizată folosirea limbii române pe posturile de televiziune. Situația este, cum știe oricine din proprie experiență, cel puțin albastră: greșelile de limbă nu abundă doar pe posturile „pentru gospodine de la periferie” (deși target-ul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
an pe străzi pînă în piața centrală. Înainte de Mizzy, însă... Exista, încă mai există, vechea și marea casă cu frontoane, începînd să devină iremediabil igrasioasă după căldura și umezeala acumulate în optzeci de veri în Richmond. Există Cyrus (profesor de lingvistică, un bărbat mărunt, plin de o încredere calmă, cu un cap ca al lui Cicero) și Beverly (pediatră, dură și ironică, sfidă tor de indiferentă la treburile casnice). Și existau, există, trei surori minunate: Rosemary, Julianne și Rebecca, despărțite de
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
interesantelor sale lucrări științifice. Soluția aleasă a fost aceea de a începe cu opera literară, reprezentată de epopeile Țiganiada și, respectiv, Trei viteji (aceasta din urmă, neterminată), la care s-au adăugat trei capitole conținând lucrările fundamentale în materie de lingvistică - cum ar fi, între altele, Fundamenta grammatica linguae romaenicae sau Teoria ortografiii românești cu slove lătinești -, istorie - Scurte observații asupra Bucovinei, De originibus populorum Transylvaniae - sau traduceri. S-a optat pentru antologare, în detrimentul unei ediții integrale, atât din amintita preocupare
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
mintea lui Barthes, atunci, scriitura are șanse de a deveni un concept științific (iluzie dominantă în epocă). Celelalte vocabule, cu majusculă, sînt „obiecte”, cuvinte transformate în esențe morale. Barthes îi citise pe Levi-Strauss, pe lingviști ca Viggo Brondal (cercul de lingvistică de la Copenhaga) și știe deja că noua gîndire umanistă are să fie structuralistă. Metoda cunoașterii este dată, în structuralism sau în hermeneutică, de posibilitatea conștiinței observatorului de a se „topi” în obiect pentru a-i releva configurația sau spiritul. Această atitudine
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
Rodica Zafiu În domeniul lingvisticii, după perioada de ideologizare intensă din anii 1947-1952, cele mai multe teze și sloganuri politice au dispărut din mediul științific și universitar. Cele care au rămas aveau trăsăturile insidioase ale miturilor, ale unor opinii consensuale, care se legau de ideologia sistemului, dar
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
și de tradițiile intelectuale locale, în primul rând de cele elitiste, autoritariste și naționaliste. Cazul românesc nu este unul atipic: presupoziții ideologice similare au fost observate de Patrick Sériot, care le-a prezentat într-o serie de articole despre istoria lingvisticii din Uniunea Sovietică („La socio-linguistique soviétique est-elle néo-marriste?“, 1982; „Peut-on dire d’une linguistique qu’elle est ‘nationale’?”, 1989; „Changements de paradigmes dans la linguistique soviétique des années 1920-1930“, 1995 ș.a.; cele mai multe sunt consultabile și on-line: http://www2.unil.ch
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
nu ca o dezvoltare a interferențelor dintre cult și popular. Dacă limbajul tradițional-rural era totuși favorizat de o idealizare de sorginte romantică, dușmanul principal devenise limbajul familiar-argotic, varianta urbană subversivă căreia i se anunța iminenta dispariție (un discurs asemănător în lingvistica sovietică este semnalat de Sériot, 1982: 75) și pe care o condamnau campaniile puriste. În perioada regimului totalitar, atitudinile normative erau prezentate ca absolut naturale, neputând fi puse în discuție. În realitate, dialogul contemporan din științele umaniste cuprinde și critici
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
Entre la letra y la sangre, o carte personalizată, consideră el; pe parcursul a unsprezece zile, cum se și numesc capitolele cărții, autorul îi dezvăluie scriitorului și prietenului său, Carlos Catania, ce-au însemnat pentru el răspântiile și înaltele turnuri, structuralismul, lingvistica, profețiile poeților, relativitatea valorilor estetice, educația, enigma creației literare, metafizica tangoului. În carte descoperim omul care a renunțat la fizică, la lumea concretă a științei în favoarea lumii misterioase a literaturii. Identificăm o mare conștiință a epocii noastre, pe cel care
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
ebraica și araba, pe care o vorbea însuși Iisus Hristos, scrie RT.com. Aramaica a fost vorbită în Israel, între anii 539 î.e.n și 70 e.n, fiind foarte probabil vorbită și de Iisus. Geoffrey Khan, profesor de lingvistică la Universitatea Cambridge, a decis să înceapă „misiunea” de salvare a aramaicii după ce a vorbit cu un evreu din Irak, care cunoștea această limbă. „A fost incredibil de îmbucurător să aud limba aceasta vorbită”, a declarat Khan. Aramaica, făcând parte
Limba vorbită de Iisus a rezistat până în zilele noastre by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/65051_a_66376]
-
la limba a fost una din metodele clasice și verificate cu destul succes în imperiul sovietic, după ce fusese mai înainte în cel țarist”. În acei ani, studentul în filologie savură deruta catedrei, la apariția broșurii lui Stalin despre Marxism și lingvistică, răsturnând un corp profesoral terorizat, dispus la toate concesiunile. Pe atunci apărea o revistă de specialitate, dar și de generală răspândire, intitulată Cum vorbim. În conversație, poetul Constant Tonegaru îi schimbă doar o literă: Cum orbim. Acțiunii de negare a
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
să te întrebi din ce sînt făcut corzile, fiindcă ele sunt vibrație și nimic altceva, unduire energetică fără chip și fără nume, atunci realizezi că, în varianta fizicii actuale, filozofia este la ea acasă. Să încercăm o analogie cu lumea lingvisticii. Oricine știe că frazele sunt alcătuite din propoziții, propozițiile din cuvinte și cuvintele din litere. A ști din ce părți de vorbire e alcătuită o frază ține de pragul elementar al cunoașterii unei limbi. În schimb, nici un filolog nu se
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
cărturarul abandonează teritoriul filosofiei, al filosofiei culturii și esteticii, refugiindu-se în stilistică. Anii '50-'60, în activitatea lui Vianu, sunt dominați de o stilistică literară stufoasă, care se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii pure. Desigur, el este eminent și la acest capitol, iar școala românească de stilistică îi datorează enorm. Criticul literar nu poate, însă, să nu remarce, în subtext, spaima lui Tudor Vianu de a mai face referiri la reperele filosofice și
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în studiul comparatist al limbilor romanice, Alexandru Niculescu a avut șansa de a-și petrece mulți ani în universitățile din Occident: Berlinul de Est (1954-1955), Viena (19631965), Padova (1965-1971), Sorbona (1980-1983), Udine (1986-2002), lingvistul adunînd un material memorialistic
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]