1,455 matches
-
să se întâmple! Credința e un gând întreținut în permanență. Putem alege gândurile pe care le dorim, care întreținute în permanență se vor transforma în credință iar credința în viața pe care dorim să o clădim. O credință poate fi liniștitoare, totuși numai prin experiența proprie devine eliberatoare. În Univers totul e vibrație, gândurile pe care le alegem rezonează cu dorințele noastre, rezonanța care ne modifică structura trupului până la cele mai intime particule. Dar ce alegem din vastitatea de gânduri care
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
mâini, fixând-o cu privirea de culoarea apei. Mona reuși să schițeze un zâmbet mic. Nu îl vedea dormind pe un pat din papură împletită sau într-un hamac din plasă de pescuit, dar trăsăturile lui aspre și enigmatice numai liniștitoare nu erau. Soțul ei. Nu îi zâmbi ca răspuns la zâmbetul ei strâmb și nu îi vorbi până în momentul în care botul din lemn se izbi de un mic ponton ascuns în umbra groasă a unei sălcii imense. - Am ajuns
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
înțelegi... Ce dracului, vrei să ne vadă careva aici, aproape de Judecătorie? S-a liniștit când l-a văzut pe celălalt că rămâne pasiv, fără să scoată mâna din buzunar. A mai dat o dată roată cu privirea și i-a zâmbit liniștitor. - După ce plec eu, ieși și tu din străduța asta la două-trei minute după mine. Te duci în sală, că știi unde e. Prima pe stânga când intri pe hol. Stai acolo pe o bancă. Vorbesc numai eu. Spui „prezent” când
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
o inhibe pe femeia ce-și strânsese trupul pe scaun într-o încordare asemănătoare celei prin care trăise acele momente ce-i provocau, și acum, teamă și scârbă, după atâția ani. Când Violeta a tăcut, a intervenit cu voce calmă, liniștitoare: - Mai avem foarte puțin timp și va trebui să te liniștești. Gândește-te că toate astea au trecut. Sunt fapte consumate. Știu că te-au rănit mult, știu că suferi și acum, dar viața nu se termină aici. Trebuie să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
inner images, were the most important time of my life. Everything else is to be derived from this.’ C. G Jung, The Red Book - Liber Novus, 1957 THE AGREEMENT Mi-a spus și am semnat ieșirea din vama unui surâs liniștitor, vacanța din pecetea plumburie de timp. He said to sign. Cum ne uităm acum în micul domeniu magnetizat al memoriei permanente cuvintele developau imaginea din bibliotecă. Acolo unde am semnat, where he said to sign, pe un ger cumplit, încet
ARS POETICA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366367_a_367696]
-
veselieși cu floare-ncoronat.Primăverii se vrea mire:Cântă în privirea luiToată floarea câmpului,... XVI. VĂ RECOMAND UN POET, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013. PREFAȚĂ Poezia lui Aurel Vasilica este o poezie caldă, liniștitoare, o poezie a dragostei pentru ființă iubita, pentru natură, pentru oameni și mai ales pentru Dumnezeu. În prima parte a volumului parcurgem poeme de dragoste scrise în tinerețe; o tinerețe frumoasă, înfloritoare plinăde frământările vârstei și de speranță.Versurile au
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
parte a volumului parcurgem poeme de dragoste scrise în tinerețe; o tinerețe frumoasă, înfloritoare plinăde frământările vârstei și de speranță.Versurile au rime simple fiind ușor de parcurs și de înțeles, curg firesc, asemeni unui izvor cristalin și dau sentimentul liniștitor al înțelegerii superioare a lucrurilor. Multe dintre ele sunt autobiografice și ne ajută pe noi, cititorii să deslușim sufletul sensibil și înflăcărat al autorului. Frumoase acrostihuri sunt închinate persoanei iubite care îi devine soție mai tarziu. De remarcat în mod
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
mai tarziu. De remarcat în mod special versurile: ,,Doream să te cunosc... Te-am cunoscut,/ Dar ai plecat. În noapte-ai dispărut/ Și-s plin de gânduri, de impresii ... Citește mai mult PREFAȚĂPoezia lui Aurel Vasilica este o poezie caldă, liniștitoare, o poezie a dragostei pentru ființă iubita, pentru natură, pentru oameni și mai ales pentru Dumnezeu.În prima parte a volumului parcurgem poeme de dragoste scrise în tinerețe; o tinerețe frumoasă, înfloritoare plinăde frământările vârstei și de speranță.Versurile au
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
parte a volumului parcurgem poeme de dragoste scrise în tinerețe; o tinerețe frumoasă, înfloritoare plinăde frământările vârstei și de speranță.Versurile au rime simple fiind ușor de parcurs și de înțeles, curg firesc, asemeni unui izvor cristalin și dau sentimentul liniștitor al înțelegerii superioare a lucrurilor. Multe dintre ele sunt autobiografice și ne ajută pe noi, cititorii să deslușim sufletul sensibil și înflăcărat al autorului.Frumoase acrostihuri sunt închinate persoanei iubite care îi devine soție mai tarziu. De remarcat în mod
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
liniștită, fără certuri sau scandaluri, cum se mai întâmplă între oamenii tineri, care nu s-au cunoscut mai bine de la început. Gândurile cu începuturile căsniciei sale, departe de frați, de surori și de părinți, s-au stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului, căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în acea seară va sări peste etapa dușului. N-ar mai fi putut suporta să-i mai picure apă în cap, orice fel de formă sau de denumire ar fi purtat ea. - Calmează-te! Vocea lui George nu părea deloc liniștitoare. - Cât mai e? - Dacă mă tot întrebi, nu va trece mai repede timpul! Mai e o jumătate de oră. Radu se trezi lovind tastele mai viguros decât o făcea în mod normal, semn că începea să își piardă răbdarea. Nu
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
sunt albe „ca un batalion de surori medicale”, „coala albă de scris/ Pare o memorie ștearsă/ De o boală fatală/Uneori!”, „maculatoarele sunt niște rogojini albe așezate sub duzi”, „privirea senină albește hârtia” etc, iată, sunt imagini atât de blânde, liniștitoare, împletite cu acea culoare verde a ierbii, iarbă care prinde osânză și se îngrașă și „Nu o paște decât liniștea/ Și aceea sfioasă în cimitire”. Poeziile din volum nu au un ciclu continuu așa cum am citit de curând poezia lui
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
Mă rog, pentru stăpâna unui domeniu, singură, înseamnă ea și cele câteva zeci de angajați ai domeniului, însă nici o altă persoană de rangul ei. Intră în sala de baie, privi cu plăcere lumânările parfumate care răspândeau o lumină stranie, dar liniștitoare și se cufundă în splendida cadă din spat de Islanda luminată și ea discret cu leduri încorporate și prevăzută cu instalație de masaj. Considera baia de dimineață un ritual absolut obligatoriu pentru o castelană, o tradiție milenară care nu putea
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ceva sport, urmează provocarea mea, mă privea cu expresia șugubeață a unuia care face farse. Doamne.. și eu aveam impulsuri serioase să-l cuprind în brațe. Avea acea calitate rară la un bărbat, de a inspira tandrețe, atracție masculină și liniștitoare în egală măsură. Un duș fierbinte m-a reconfortat, părul se aranja singur. Am coborât nerăbdătoare. Îmi pusesem colanți negri si un maiou de sport.În pantaloni de trening, tricou alb, era la fel de atrăgător. M-a condus într-o sală
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
curățește respirația, pregătindu-te într-un fel să preguști din viață altfel: cu sentimentul nemuririi. Căci această trăire pune stăpânire pe suflet de cum ajungi la Săpânța. Aici, simți trecutul și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu și liniștitor. Vremurile nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de apă sau de piatră, întristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de linia imaginară a graniței, acesta rămâne întreg, la fel de viu
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
sublinia un început de nemulțumire și chiar de furie neputincioasă. Hai! În ordinea gradelor, vă rog! - Dacă veți fi mai clar..., să înțelegem și noi cam ce doriți..., raportăm îndată, domnule agent principal-șef, răspunse plutonierul Vijelie cu voce egală, liniștitoare. - Chiar așa, șefu'! Ce doriți să... - Băi, agent Brumă! Băi, băiatule! Răspunde regulamentar, omule! - Am înțeles, să trăiți! Ce doriți să facem pentru copiii noștri, pentru prietenii noștri și pentru noi, domnule... agent principal-șef? - Păi, vezi? Așa se vorbește
D’ALE POLIŢIEI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352198_a_353527]
-
de tot”, își repeta el în gând, „și mai e și proastă, pe deasupra”, concluziona înciudat, privindu‑și pentru a nu știu câta oară ceasul. Comisarul Grosu s‑a apropiat încet de femeie și i s‑a adresat cu voce blândă, liniștitoare, după ce a cuprins‑o cu brațul, ocrotitor, pe după umeri: - Tanti Anița, ți s‑a spus pe drum cine suntem. Nu trebuie să‑ți fie teamă de nimeni și de nimic... Nu vrem să‑ți facem rău. Nu avem de ce. Te
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
plus în acea zi pentru că a fost cuminte și a ,,învățat,, să scrie. După ce s-a săturat de lapte, bătrâna o luă în brațe și o duse în cameră să doarmă la prânz. Aici așternuturile, de un albastru deschis și liniștitor, o făceau pe fetiță să creadă că cerul însuși s-a culcat pe perna ei. Și adormea așa de repede, obosită fiind,,de atâta alergat,,în jurul casei! Pentru că trebuie să vă spun că-i plăcea mult să alerge căci avea
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
ci pentru că a știut să o conducă în toate momentele către apogeu, către acea clipă unică în care se simțea plutind undeva în înaltul cerului, departe de lume, unde, deși avea ochii închiși, vedea o lumină fantastic de puternică și liniștitoare și auzea minunate triluri de păsări nevăzute și armonii inimaginabil de plăcute. Trupul ei nu cunoscuse în brațele lui Fănel asemenea vibrații nici atunci când era convinsă că mai mult decât era iubită nici că se mai putea. Era un ceva
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
fără picătură de transpirație. Bărbatul se numea Joseon Dong Ghum și era asiatic. Scund de statură, poate 1,60 m, era relativ supraponderal: aproximativ 85 sau 90 kg. Avea un ten smead, ochi migdalați, buze bine conturate și un surâs liniștitor, hipnotic, permanent. Semăna cu acele zeități asiatice pictate prin vechile temple buddhiste. Mai exact spus, Joseon Dong Ghum era koreean. Și: „Joseon Dong Ghum era unul dintre geniile din umbră care “făcea” bani pentru Jopok. N-avea nevoie decât de
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
care femei sunt mai credincioase: blondele, brunetele sau roșcatele , a răspuns simplu: Căruntele! Anii și-au spus cuvântul. Are câteva riduri. Mă prefac că nu le văd. Ochii au rămas la fel sau poate mult mai expresivi, de un albastru liniștitor. Degete foarte frumoase, finuțe, o palmă delicată, făcută parcă anume pentru a mângâia. O țin de mână, căutându-i privirea. Mă gândesc că vreau să pătrund în arhiva ei, să aflu câți bărbați a văzut în această viață, pe câți
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
instalat, așa că găteam pe lampa cu gaz, iar apă nu curgea și deci, căram prețiosul lichid cu găleata, de la fântână. În plus, zilnic, începând cu ora șase seara, se oprea curentul electric până în dimineața următoare. Nu era nimic comfortabil, nimic liniștitor în tot acest univers domestic, nici o posibilitate de a spera la mai bine. Iată de ce, în acea toamnă caldă și frumoasă a lui 1989, încercam să petrec cât mai multă vreme în afara casei, profitând de soarele ce făcea tot ce
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > DANIELA GÎFU - JURNAL VENEȚIAN (2) - VIA GARIBALDI Autor: Daniela Gîfu Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului Prima noapte în Veneția nu a fost deloc liniștitoare. E chinul pe care-l cunosc în deplasare. Schimb locul, schimb aerul. Un cumul de emoții nu-mi dădea pace. Mă bucuram că sunt aici, dar timpul din fața mea, puțin mă incomoda. Ce-o să fac singură atâta amar de vreme
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
Uităm... În lumea asta mare, atât de-amagitoare... Uităm de noi...de tu...uităm de eu... Uitând de multe ori de Bunul Dumnezeu... Ne rătăcim, pierzandu-ne-n vâltoare... Uităm ades ce am primit în dar... Iubirea caldă, blândă și liniștitoare... Fără de care Totul e-n zadar... În lumea asta, plină de război... Uităm de eu...de tu...uităm de noi... Ne poticnim si-ngenunchem mereu... Având de multe ori în ochi lacrimi amare... Uitând că tot ce-avem sub soare
...UITAM... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355478_a_356807]
-
și exprima opinia. * Seara târziu, după ce soarele trecuse linia orizontului lăsând cerul însângerat, Silvia își ștergea lacrimile înainte de a intra în salonul în care Iuliana o aștepta nerăbdătoare, cu nervii zdruncinați. Și‑a aranjat părul și a încercat un zâmbet liniștitor în colțul gurii. Nu dorea să‑i spună fetei toate cele discutate cu medicul legist și nici să‑i dezvăluie gândurile ce o chinuiau pe ea și pe Tudor. Era hotărâtă să o protejeze prin toate formele posibile, să o
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]