11,844 matches
-
de descompunere, tinzînd a trece în anorganic. Aidoma unei păpuși, trupul omenesc apare compus din părți "lipite", cu un accent grosolan al "lipiturii": Din două părți bine lipite pare să fie trupul său,/ Pe toate rotunjimile se simte locul de lipit,/ Pe însuși ochiul cu care se uită la noi,/ Pe însăși urechea cu care ne-a auzit. (...) Din două părți pare să fie trupul său,/ Bine lipite, cît să poată fi date de-a dura,/ M-am aplecat asupra ei
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
noi,/ Pe însăși urechea cu care ne-a auzit. (...) Din două părți pare să fie trupul său,/ Bine lipite, cît să poată fi date de-a dura,/ M-am aplecat asupra ei cu frică/ Și mă uit cum îi este lipită gura" (Din două părți). Alcătuirea lui Ieronim, personaj emblematic al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece în apă/ Și fața mea pală în ea se oprește/ Pe chipul meu ud ca de-o ploaie eternă/ Figura de umbră-și lipește.// Privește-mă bine, iubite, e seară/ Și stăm rezemați de fîntînă/ Și-n lumea de apă stă chipul de moartă/ Ce-ntinde spre mine o mînă" (Fîntînă). La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de cutezător cuplat
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Ca și: "Zîmbesc mi-ndrept/ hipernatural/ o șuviță;/ ce vreau să spun/ se-arată-n vis;/ nu te pregăti/ pentru revelație/ hazardul/ e minunat/ o să urmeze/ clar și sfîrșitul/ de multe ori/ am tăiat eu în vis/ gîtul ființei/ și i-am lipit/ c-un cerc de aur/ ireparabilul/ ei gît frumos;/ strîngi mortu-n brațe/ vezi vipera/ născîndu-se chiar/ din gura-ți/ perfectă, fugi/ cu fructul dulce, lipicios/ hipnotizînd paznicii" (Ireparabil). Astfel, eterna Evă își recunoaște, cu o galeșă remușcare, "păcatul", absorbit și
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a venit la putere un partid extremist. Personajul se numește Julius, este scriitor și apare în povestirea intitulată Sosirea din străinătate. în loc să se pună la adăpost, rămânând în Franța, el hotărăște să se repatrieze: " Traversase râul de frontieră cu fruntea lipită de geam, zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că-și revedea țara, orice motiv de îngrijorare, orice teamă. în zâmbetul lui era totul, viața
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
-i vorbește despre prozatorul Nodier ce se identifica atît de mult cu personajele create de el, cu unele din ele, mai ales, de pildă cu unul ce avea să fie ghilotinat și care uita, din cînd în cînd, să-și lipească la loc capul... Nerval, sumbrul... Ce haz pe el!... De folosit, în cazul unui prozator ratat condamnat să se facă una cu toți eroii creați de el... Se jură mereu pe autenticitatea personajelor, chinuindu-se să demonstreze că "trăiește ca
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
alura transpersonală a discursului: "cu ochii la cerul de ieri/ cu gîndul sorbit în seninu-i/ mă chinui mă-ntunec mă-nvinui/ lovită de cîte păreri// la unicul lumii intrînd/ noptatici soli-nuferi sori-nouri/ cortegii de stranii ecouri/ sori nordici narciși navigînd// lipit între tîmplele luntrei/ tu intransmisibil curînd/ la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte negînd/ în spulber sînt gemeni cenușii" (cu ochii la cerul de ieri). Chiar simțămîntul limpede montat al "înstrăinării" de lume e încă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine/ și ai simțit două inimi în trupul tău/ le-au smuls doctorii în halate albe, verzi, albastre/ parcă era rochiile
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
imaginii, despre ce grad de realitate este vorba. De ce am însă sentimentul că fascinația lumii de pe ecran crește atunci când scâncetele tehnicii fac percepția vizuală întrucâtva mai obscură, că alunecarea în fantasmă se accelerează cu un sonor nu suficient de bine "lipit" de imagine (venind parcă dintr-o altă spațialitate) și cu lipsa detaliilor nete pe care le aduce culoarea și acuratețea aparatului modern? O a doua impresie puternică o provoacă întâlnirea cu actori români de prim rang la o vârstă pe
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de viziune, de dureroasa-i incantație: "Iată și fructul în victoria înfrînta a cărnii/ Întors și dat/ Unui timp
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de râs până și pe acest Ștefan cel Mare al alegerilor ne-trucate, Ion Iliescu!), occidentalii se vor repezi lăcrimos și ne vor legăna în tandrele lor brațe! Pragmaticii vestici au cu totul altfel de socoteli. În timp ce noi ne-am lipit de partitura ingenuei abandonate care s-ar mărită și cu Zmeul Zmeilor, numai să nu rămână față bătrână, Făt-Frumosul occidental își face niște calcule care, probabil, ne par și azi rizibile: seriozitatea procesului democratizării, fermitatea deciziei de a decomuniza țară
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
Hasa și Iv Martinovici - redactori, Radu Bărbulescu (Mănchen) și Sorin Tomuta (Timișoara) - coredactori. De secretariatul general, machetă și prezentarea grafică se ocupă Dan Câmpean, contribuția lui fiind hotărîtoare la aspectul distins (cu reproduceri de artă color, de bună calitate tipografica, lipite de pagini), la lizibilitatea textelor paginate cu bun gust, la personalitatea publicației. E clar de la prima răsfoire că avem de-a face cu profesioniști talentați (doar în privința corecturii, mai sînt mici pete pe vesmîntul elegant). v În editorialul numărului inaugural
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
spuneam că nesătuii iliescieni se dedau la nerușinatele lor hoții an virtutea stigmatului comunist care i-a pervertit pe vecie. Nădăjduiam că odată ănlocuiti de "ai noștri", lucrurile vor intra an normal. ai cunoșteam pe mulți dintre ei, ai văzusem lipind, pe gratis, afișe an timpul campaniilor electorale, știam că-și puseseră la bătaie "Dacii"-le pentru a străbate an lung și-n lat județele, ai urmărisem organizând, pe bani proprii, simpozioane și conferințe despre democrație. Nu mi-ar fi trecut
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
au reanimat în memorie evenimentele acelui prim an de libertate! Un singur exemplu: exact în timp ce iubirea dintre Sandi și Cora ajunsese în prag de toamnă ("În camera de la etajul trei, noaptea a căzut pe neașteptate, ca un avertisment. Te-ai lipit și mai strâns de Cora. În curând, din minunatul an 1999 nu va mai fi rămas decât un sfert."), eu porneam, cu biată mea Dacia 1301, într-o aventură solitara de-a lungul și de-a lațul Europei, spre a
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
la Galeria de sculptură din Berlin, un bassorelief de Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita cu finețe de capodoperă, una dintre cele mai emoționante imagini ale acestei iubiri reciproce. Fața mamei este lipită de a copilului a și acesta și-o lipește, vădit, de a ei a amîndoi privindu-se ochi în ochi, în- tr-o concentrare care să-i izoleze de restul universului..." Nu cred să existe o imagine mai relevantă a caracterului
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Donatello, intitulat ăMadona de la Palatul Pazziă. Artistul din Quattrocento a reprezentat, în marmură dăltuita cu finețe de capodoperă, una dintre cele mai emoționante imagini ale acestei iubiri reciproce. Fața mamei este lipită de a copilului a și acesta și-o lipește, vădit, de a ei a amîndoi privindu-se ochi în ochi, în- tr-o concentrare care să-i izoleze de restul universului..." Nu cred să existe o imagine mai relevantă a caracterului special al unei relații reciproce mamă-copil decît aceasta a
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
lui-même Revista CALENDE face un lucru foarte bun acordînd, poate din mîndrie locală argesană, o atenție specială scriitorilor cu destine și opere oarecum înrudite cărora Dan Culcer le-a zis, în urmă cu ani, Școala de la Tîrgoviște. Eticheta s-a lipit atît de tare încît a început să-i irite pe prietenii de o viață deveniți personalități literare, dar, vor nu vor, numele lor vor curge mereu alăturate, din reflex, fiindcă așa au intrat în cursuri universitare și manuale școlare. Mersul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
pe cer a norilor, de culoarea unor elefanți”. Dacă n-ar fi avut un elefănțel mic și adevărat pe care să-l salveze, și-ar fi petrecut toată viața privind elefanții imaginari din văzduh. Reușește să o salveze fiindcă tabloul-puzzle lipit de Julia pe panoul de mall, unde e desenată Ruby la Grădina Zoologică, iar alături scrie HOME, sare în ochii ecologiștilor. Vine, desigur, și ziua cea mare în care elefăntița e scoasă din cușcă, dar nu vrea să plece, pentru că
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
în iarna 1965- 1966 și în următoarea din 1966- 1967, Soljenițin a scris Arhipelagul Gulag, ascuns la o fermă izolată de lângă Tartu, în Letonia sovietică. Își tăia singur lemnele de foc. Afară erau minus 30 de grade. Scria cu spatele lipit de soba în care focul ardea neîntrerupt. Adusese cu el 227 de documente, interviuri și mărturii, culese de la foști deținuți, ca și el, în Gulag și încerca să le ordoneze. Manuscrisul a fost microfilmat și expediat în Occident printr-un
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
par a se naște și a se topi cu fiecare nouă frază. În întregul capitol nu se petrec decât trei lucruri efective: deducem că, la un moment dat, Stephen urinează în mare, îl descoperim apoi scobindu-se în nas și lipind conținutul orificiului nazal pe una din pietrele de pe marginea promenadei și, finalmente, scrie o poezie, folosind hârtia pe care e bătut la mașină articolul încredințat de directorul Deasy. Monologul interior (și masculin) al lui Stephen debutează abrupt, ca și cum ar continua
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
bucuriei. Și profunzimea (creștină) e mai mereu brăzdată de crâmpeie de umor, poate chiar de ironie benignă („cercetați-i” pe marii duhovnici ai epocii noastre și vă veți convinge). Dacă există un drac al seriozității încruntate, bombănitoare, precis nu se lipește de viețuitorii adevărați. În 1937, când încă era director general al Vămilor, Mircea Vulcănescu ține o conferință despre raportul dintre religie și societate și își începe discursul cu un captatio plin de umor, dar și de modestie (pe care Ortodoxia
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
O gafă monumentală a TVR îi lipește eticheta pe piept lui Traian Băsescu. Porunca dată de președinție, în 22 august, la scurtă vreme după victoria la parțialele din Neamț, a fost executată întocmai și la timp de subordonata sa, Rodica Culcer. O echipă a TVR a fost
TVR îi pune eticheta lui Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/25397_a_26722]
-
de inimă", despre care se spune că pot fi auzite dintr-unul din zidurile exterioare ale lăcașului sfânt. Pe acest zid există o inimă de piatră, iar preoții spun că doar cei cu credință pot auzi "bătăile inimii" dacă își lipesc urechile de zid. Legenda locală spune că "bătăile de inimă", pe care unii susțin că le-au auzit, sunt ale unui preot sârb care ar fi fost zidit în peretele bisericii, în urma unui blestem al mamei sale, care nu dorea
Arad: 20.000 de pelerini la mănăstirile din Bodrog şi Radna () [Corola-journal/Journalistic/25474_a_26799]