512 matches
-
ca să i-o poată cânta la ziua de naștere, de Sfântă Mărie Mică, uimindu-l, doina lui preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l, doina lui preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu - răspunse vistiernicul. A zis că mai stă, că-i place la noi. — Bine, el ca el, da’ restu’? - făcu Vodă, arătând cu capul spre ușă. — Pașa suferă cu șalele - zise Ximachi. I-am trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu mai zise nimic. O luară pe niște scări în jos spre pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și se aruncă în gol. Mirosea pretutindeni a mucegai și a lucru făcut de mântuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a deschis porțile jurnaliștilor, efectul a fost contrar. Ziarele au scris despre „peștera lui Adi Boba“ și „Nababul socialist“, experții au apreciat valoarea tablourilor la milioane de dolari, iar pe internet cetățenii indignați au cerut confiscarea averii, eliminarea paraziților, îmbuibaților, lipitorilor etc. PSD a pierdut un milion de voturi. Năstase s-a făcut tot mai mic, în jilțul său de la Cameră, până când PSD ul i l-a tras de sub el. În efortul final s-au remarcat oameni de moravuri grele, ca
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Casa monteoru mai era și un fel de acvariu în care înotau laolaltă peștișori roșii-inofensivi și rechini mari-zîmbitori, broscuțe de baltă gălăgioase și pești-spadă tăcuți și atenți, viermișori făcuți să trăiască doar pe durata unui sezon literar și balene nemuritoare, lipitori placide și veritabili căluți de mare, sirene dulci și meduze veninoase... Unii dintre cei care veneau acolo erau în mod vizibil unicate umane, altfel spus aveau calitatea tragică de a fi ultimele exemplare ale speciilor respective. Un poet precum tudor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În Serviciu se știa că Mihai Mihail trecuse prin situații groaznice, era să-și piardă capul de cîteva ori, stătuse în apă respirînd printr-o trestie o zi și o noapte, cînd a ieșit era negru de frig și din cauza lipitorilor. Era probabil singurul om din Serviciu care ucisese, despre asta nu se vorbea, dar iarăși se știa, cum se știau regulile de conviețuire. Era bolnav, dar boala se potrivea întru totul cu imaginea pe care trebuiau să și-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la biserică ori să iasă pe faleză, ori să se ducă la cafenea și să-i ardă o tablă, ori să răspundă invitațiilor la petrecerile organizate prin rotație de împuterniciții Comisiei Dunărene, se pierdea în stufărișuri ca să prindă broaște, țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în văzul lumii cu un soi de minciog cu coadă lungă, de care atîrnau mai întotdeauna răgălii, frunze ude, cîte un mormoloc încurcat în fire, lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
repede, încă nu începuse războiul în Europa, el terminase școala și făcuse primul pas în strania sa meserie, profesorul de științe ale naturii Georg Schmeltzer a dispărut din oraș și poate și din lumea care se vede. A plecat după lipitori, cu casca de plută pe creștet, cu minciogul caraghios și în și mai caraghioșii săi pantaloni coloniali, și nu s-a mai întors. Fiind vacanță, nimeni n-a observat imediat dispariția sa. Și cum cuvîntul dispariție a venit singur, nechemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe creștet, cu minciogul caraghios și în și mai caraghioșii săi pantaloni coloniali, și nu s-a mai întors. Fiind vacanță, nimeni n-a observat imediat dispariția sa. Și cum cuvîntul dispariție a venit singur, nechemat și negîndit, plecarea după lipitori a lui Schmeltzer s-a încheiat cu dispariția sa. Pînă în toamnă a dispărut cu totul, n-avusese familie, stătea în gazdă chiar lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe el sau murmurând cântece de leagăn la urechea unui nou-născut. Dar fie că micuțul era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de nepătruns, de un albastru întunecat, pierdută în ochii albăstrui, înconjurați de riduri și ciniciai lui Jack. Fran bănuia, cu o urmă de iritare nedemnă, că, dacă ar fi știut să zâmbească, ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicîndu-mi pe același
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru ei înșiși, numai pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întîmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă somă Bătrânul, ai căzut pe gînduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat în fotoliul de răchită, și-a întins piciorul stâng pe perna roșie, cufundîndu-se într-o tăcere absentă. Reflecta parcă asupra hotărârii pe care trebuia s-o ia în privința mea. Am stat așa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: "Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știut de ceilalți, pentru că venise de curând printre ei, deși se străduia să se facă popular spunându-le pe numele mic, bătându-i pe umăr, vârându-li-se în gură și în suflet de câte ori le spunea ceva, semănând cu o lipitoare, dar cu care Dascălu pleca la crâșmă aproape zilnic - cum au aflat mai târziu -, făcându-și-l, încă neclar pentru ce anume, apropiat. Ileana Roman, plutind cu capul semeț printre ceilalți, râzând strident, și amantul ei, Iuliu Sofronie: isteț, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și prăpădind umezeala proporționată, face trupul să se usuce și, precum un tiran crunt, îl cosește din viață înainte de vreme. Iar gândul pentru cele frumoase și bune îl face lipsit de vlagă. Trupul îl suge și îl înghite ca o lipitoare, în timp ce mintea o animalizează. Înnegrește inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, face corpul să miroasă urât, iar dinții îi face mai negri decât smoala”. Așa cum voi arăta peste câteva pagini, Nicolae Mavrocordat obișnuia în acei ani să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
William Harvey. Nu este deci deloc surprinzător faptul că Nicolae Mavrocordat (mândru de părintele său, ca și de descendența sa din boieri moldoveni) a abordat în discursul antitutun o perspectivă medicală, anatomică, cu referiri concrete la inimă, sânge (supt de lipitoare), stomac, măruntaie, plămâni, creier etc. Remarcabil pentru epocă este faptul că Nicolae Mavrocordat reușește să descrie fenomenul de adicție a fumătorilor, „care nici măcar noaptea nu lasă pipa și, pe deasupra, aduc necontenit lungi elogii viciului lor”. Această „urâtă îndeletnicire” devine o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doctorală, articol de specialitate, prefețe și alte notule, străbătute totuși de "horror unitatis". Și azi mai cred că "small is beautifull", cu toate că tractatele au încetat să mă dezguste. Unele, mititele & cochete, aș concocta. Numai: acelea îți sug viața ca niște lipitori diabolice. Mici și patafizice: nu degeaba îl voi fi frecventat, o vreme, pe Jarry, invalahizându-i, notulizându-i și prefațându-i chiar un roman. Iată, ai aflat acum, Adriene dragă, ceea ce bănuiai de un sfert secular, dar întru binele interviului simulaseși că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acela nou. Astfel că Ada își reluase repede supremația și profita de ea în tot felul. Cu prima ocazie intrase la el dimineața, cu zgomot, ținând în mâini registrele albastre ale intendenței casei, care erau pentru Maxențiu chinuitoare ca niște lipitori și îi spusese fără nici un scrupul: - S-a cheltuit enorm cu boala! Ar fi bine să fii mai sănătos! Urare, desigur, plăcută, dar amenințare pozitivă. Cum! In loc să se teamă ca mai deunăzi - credea el - să se teamă că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
n-o mai lăsa să-i scape. Simțurile lui, întinse ca o coardă, se concentrară într-o singură rază, care începu să absoarbă cu lăcomie mari cantități de energie din navă - prea mari ca să le poată asimila. Întocmai ca o lipitoare monstruoasă, continuă totuși să le absoarbă, de la distanță. Obișnuit, de atâta vreme, cu un regim frugal, nici nu îndrăznea să folosească această energie uriașă. Prefera să lase o parte din ea să se scurgă înapoi în spațiu. Dar cantitatea reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
doctor, înțelegi!. . . Coca-Aimee e o păpușă adevărată. . . Fusese și Lina pe acolo chiar înaintea mea. . . ca medic. Lenora era culcată cu n ușoară indispoziție. Era o vizită specială. Cred că îi luase sânge. . O cunosc eu pe Lina. E ca lipitoarea. Când bea sânge, se umflă. Și Nory trecu 122 123 peste incident, povestind că acum Mika-Le umblă cu alte șantaje: Drăgănescu s-a trezit cu Adolful în chip de advocat ca să-1 previe că, legal, Mika-Le e fiică legitimă și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]