745 matches
-
cu fluturași - trecusem doar printre ei - se uitau la noi, prin noi, dar nu au făcut niciun gest să ne oprească. Maya i-a învăluit atât de bine... Nu aveam nevoie de fluturașii lor!... Mi-a rămas întipărit în minte Lipscani-ul brașovean pentru contrastele lui: pentru lumina în care a fost scăldat într-o anumită zi de primăvară, înmiresmată de izurile naturii ce începea un nou ciclu de viață, dar și de cele stradale; pentru pavilioanele urechilor alintate de sunetele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de operă ? Sau nu putea vedea clar cum își vinde sufletul pen- tru un simplu succes de câteva ceasuri ? S-a frământat ore în șir, plimbându-se ca o stafie prin miezul Bucureștiului. De pe Victoriei pe Elisabeta, apoi înapoi pe Lipscani, învârtindu- se în gol pe Șelari, pe Smârdan sau pe Stavropoleos. A fumat niște tutun și în parcul primăriei, vizavi de Universitate. A răsfoit cărți care nu-l interesau în câteva librării. A cumpărat niște flori de la o țigancă, pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când indiferența era considerată înaltă trădare de ambele părți. — Ce ești așa cătrănit, amice ? îl ia la rost Fernic pe Pribeagu când îi vede mutra serioasă și apăsată. Fernic era la a treia sticlă de vin, la o crâșmă de pe Lipscani, de lângă Hanul cu tei, scriind fără oprire texte și note. Trebuia să-și plătească chiria, și toți banii se duseseră pe beții și câteva șpăgi la poliție, să nu rămână cu cazier, după ce iar se luase la cafteală cu unii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tip aproape rural, chiar În plin centru (case fără etaj, cu grădină), pentru a nu mai vorbi de cartierele mărginașe, de „mahalale“, care prelungesc orașul, pierzându-se imperceptibil În Împrejurimile lui rurale. Sunt și străzi, precum bine cunoscuta stradă comercială Lipscani (de la Lipsca, vechiul nume românesc al Leipzigului, de unde veneau negustorii cu mărfuri), care păstrează un aspect oriental tipic. Nici lumea nu era chiar pariziană. Ce aveau cu Parisul locuitorii mahalalelor bucureștene — specie intermediară Între sat și oraș — sau acea mică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Am văzut ș-o biserică veche în fața căreia este statuia lui Luther. Aproape de Parochialstrasse, casa Orezului într-o parte și Primăria în alta. În piața Potsdam, mare circulație, c-un turn de semnalizare american pentru regularea circulației. Deaice Leipzigerstrasse (ca Lipscanii Bucureștilor) cu mare circulație, și cu unul din cele mai mari magazine ale Berlinului casa Wertheim. Circulația la Poarta de Brandemburg. La noi, contrar de ce e-n Germania: Ordinul se discută, nu se execută; La București nu sunt judecători; La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu toții... Nu m-am gândit să emigrez înspre București nici în 1989 și nici mai târziu. În mare ți-am dat răspunsul mai sus. Vizibilitatea literară, dacă este, se vede de oriunde. Atâta doar că în București ești mai aproape de... Lipscani sau Covaci, ca să nu zic de Casa Poporului. Sunt multe exemple de succes de pro și contra. Eu nu cred că m-aș fi putut adapta ălora. Deși prin '78 sau '79 m-am bucurat de succes la ședința Cenaclului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi negustori de piei, un negustor de blănărie, șase negustori de lemn, doi negustori de obiecte antice; mai erau menționate și alte categorii de negustori: doi orâdari, un rachier, doi trăistari, doi crâșmari, doi fabricanți de rachiu (cu velnițe), doi lipscani, doi negustori de vite (șufari). Din numărul total de 16 meșteri sudiți pe ramuri, în ținutul Fălciu, își exercitau meseria doi croitori, doi ciubotari, un bucătar, șase boiangii, un argintar, iar patru aveau alte ocupații. În același ținut (Fălciu) și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lor, erau toți amabili și con cesivi, nedând prilej de pricini nouă sau părinților. Nu cum am Întâlnit, mai acum vreo zece ani, pe acel ovrei agresiv din administrația ziarului Curentul, care m-a apostrofat și molestat În plină stradă Lipscani pe o chestiune de circulație automo bilă, intimidându-mă și lăsându-mă dus cu hai la Prefectura Poliției, unde „judecătorul de urgență“, un mucalit, cercetând pricina, l-a achitat pe inculpat, adică pe mine, și l-a condamnat la 500
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
3000 de dolari (dacă te prezinți puțin la școală) și 5000 de dolari dacă o ridici direct de la secretariatele diverselor "universități" private, cu nume atrăgătoare și marketing. Trist, foarte trist. 3 februarie 2000 "Țigan de mătase" expresie auzită în zona Lipscani, într-un magazin matein care vinde obiecte vechi și mai puțin vechi, un anticariat, cum spun bucureștenii. Expresia face referință la cineva care are rădăcini țigănești, dar pierdute, aproape estompată. Am făcut un pas înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lei, perele obișnuite - 60.000, prunele brumării - 64.000, strugurii - 140.000, brânza telemea - 300.000 lei, în piața Obor s-a cerut în 14 august, preziua reformei monetare 1.200.000 lei pe kilogram. Un metru de stofă în Lipscani - 1.200.000 lei, dar s-a cerut până la 18.000.000 lei, un metru de mătase costa oficial 1.500.000 lei, dar nu se găsea decât la negru cu 6.000.000 lei, etc. Existau negustori care acumulaseră
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
iubesc, scumpa mea; de data asta, îmi duc iubirea de mamă ca pe o imensă greutate, care depășește limitele corpului omenesc. Marți seara Ți-am scris și, cum nu mai puteam suporta lipsa prezenței tale, am ieșit pe la cinci pe Lipscani să cumpăr o foarfecă; n-am mai găsit [una] cu vârful îndoit. Am străbătut Lipscaniul cu un aer absent; dar tot i-am remarcat aspectul de „talcioc“. La întoarcere am vrut să iau struguri, dar în toate cele cinci prăvălii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unul dintre elementele esențiale ale eleganței femeilor evreice (și nu numai) era mătasea. Or, În secolele XVII-XIX, mătasea naturală era foarte scumpă, fiind adusă din Orient sau de la marile iarmaroace occidentale (de exemplu, Leipzig/Lipsca, cu marfă importată de comercianții „lipscani”). Într-o listă de prețuri maximale, stabilită În 1627 de Dieta de la Alba Iulia și aprobată de principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, prețul firelor de mătase era imediat după cel al firelor de aur și cel al firelor de argint <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imediat după cel al firelor de aur și cel al firelor de argint <endnote id="(43, p. 204)"/>. În 1794, pentru a stăvili luxul și „cheltuiala zadarnică”, domnitorul muntean Alexandru Moruzi a interzis prin ordin ca „Între mărfurile ce aduc lipscanii” să se afle „mătăsării și alte obiecte de lux”, cum notează Nicolae Filimon <endnote id="(657, p. 131)"/>. Foarte adesea, negustorii evrei erau cei care aduceau mătasea și tot ei o dădeau la vopsit la boiangii (de regulă tot evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un document moldovenesc din 1859 <endnote id="(436, p. 75)"/>, sau pe „Avram curelar ovreiu, ce Îmbracă [= tapițează În piele] caleșcile” dintr-un document muntenesc din 1842 <endnote id="(536, p. 274)"/>, sau pe M. Gürtler, care ținea pe Strada Lipscani din București „cel mai mare magasin de harnașamente militare și civile” (reclamă În Amicul progresului român, nr. 4, 1895), sau pe „Marcu Goldstein curelarul”, personaj din romanul lui Gala Galaction Papucii lui Mahmud (1932) <endnote id="(435, p. 150)"/>. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comunică la 20 decembrie 1934. De asemenea, la 8 ianuarie 1935, președintele Bercu Solomon (comerciant lemne) trimite poliției un tablou cu haluțimi din organizația Poale Zion din Dorohoi, care cuprinde 41 de persoane. Majoritatea membrilor haluțimi erau din Ștefănești Soroca, Lipscani și Noua Suliță-Hotin, Gura Umor Câmpulung, Siliștea, Chișinău, Negureni - Orhei și Rășcani Bălți, doar 25 erau din orașul Dorohoi din care 9 fete și 16 băieți. În ianuarie 1935 cu adresa nr.455, președintele Bercu Solomon comunică poliției că organizația
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
revistă bună, cu conținut variat și interesant, cu o prezentare grafică excepțională pentru România. în București se găsea de vînzare cîndva în Piața Palatului, acum nu se mai vede decît într-un singur punct: în Bulevardul 1848, la capătul străzii Lipscani, dacă ai totuși norocul s-o mai descoperi. De vină, în primul rînd sărăcia generală și tirajul foarte redus. Dar revista se prezintă în mod onorabil, aș zice excepțional de bine. Excelent interviul cu Adrian Marino. Ideea acestor convorbiri ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
inginerie financiară au mai fost favorizate și alte firme: Dima, Armendi, Prodexport, Chimexim etc. Așa încât, prejudiciul real adus Bancorex prin această inginerie financiară era, în realitate, mult mai mare. 3. VENTUZA "S.A.N.C.A." Cea mai importantă sucursală a Bancorex - sucursală "Lipscani" București - a acordat grupului de societăți S.A.N.C.A., proprietatea altui susținător FSN, Alexandru Raducan, credite în valoare de 45 milioane USD (în lei și valută), în condițiile în care procentul de acoperire al S.A.N.C.A., prin ipotecare, se situa doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de 45 milioane USD (în lei și valută), în condițiile în care procentul de acoperire al S.A.N.C.A., prin ipotecare, se situa doar la 70% din valoarea creditelor. În urmă extinderii cercetărilor, s-a constatat că fosta directoare a sucursalei Lipscani (Ana Capetti) a transinis unor instituții financiare străine titluri de valoare ale băncii, în scopul de a obține un credit extem de 37 milioane USD pentru patronul S.A.N.C.A., fără aprobarea conducerii Bancorex. Denunțata de Răzvan Temesan, fostă directoare l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
declarată în stare prefalimentara în 1994, de către Tribunalul din Sân Francisco. Bancorex, prin Răzvan Temesan, a acceptat totuși în aceste condiții finanțarea directă a societății cu 3,2 milioane USD, după o analiză efectuată de Grigore Maimut, directorul-adjunct al Sucursalei Lipscani a Bancorex. Printr-o societate- satelit Bancorex, Confidentia din Gibraltar - Bancorex a mai pompat 1,2 milioane USD în Megapower. Suma care s-a adăugat celor 11 milioane USD, capitalul inițial investit de IIRUC în Megapower, fără ca firma mixtă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. Lipsindu-mi costumul "închis", de protocol, dar lipsindu-mi și banii, am plecat pe Lipscani cu "tovarășa" pentru a căuta ceva adecvat noului meu statut profesional. Fiind exigenți la calitate, croială, dar mai ales la preț, am găsit în final un costul negru, talia "48 cu 3". (Întrebând odată la Unirii, ce înseamnă 48 talia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trecerii filozofului prin Potsdam, unul din hotelurile urbei se numește firesc "Hotel Voltaire"! De la Potsdam am plecat la Leipzig, nume intrat de veacuri în memoria românilor și mai ales a duducelor noastre, care pândeau de sărbători ofertele de bibiluri ale lipscanilor. Azi doar bătrâna și ponosita uliță Lipscani din capitală, ce așteaptă de ani să-și regăsească strălucirea de altădată, ne mai aduce aminte de vestiții negustori de la Lipsca. Ca june atașat cultural bătusem drumul de doar 145 kilometri de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urbei se numește firesc "Hotel Voltaire"! De la Potsdam am plecat la Leipzig, nume intrat de veacuri în memoria românilor și mai ales a duducelor noastre, care pândeau de sărbători ofertele de bibiluri ale lipscanilor. Azi doar bătrâna și ponosita uliță Lipscani din capitală, ce așteaptă de ani să-și regăsească strălucirea de altădată, ne mai aduce aminte de vestiții negustori de la Lipsca. Ca june atașat cultural bătusem drumul de doar 145 kilometri de nenumărate ori, cu mașina (Dacia 1100 CD) sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Tel Aviv, născut în România. Cu o zi înainte de plecare, m-a rugat să-l ajut să cumpere o valiză mare. "Cât de mare?" l-am întrebat. "Cea mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mătușilor, verișoarelor, mamei, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
născut Wagner. De adăugat că orașul și-a legat numele și de vestita bătălie a armatelor Austriei, Rusiei, Prusiei și Suediei împotriva lui Napoleon. De reținut că pentru noi, românii, Leipzig-ul a intrat în viața cotidiană a străbunilor cu feluritele "lipscanii", mărfuri de tot felul, prețuite de cucoanele și duducile noastre, ca și prin vestita stradă Lipscani din centrul Cetății lui Bucur. Dresda, Florența Nordului! Nu știu de ce americanii și sovieticii n-au fost condamnați pentru bombardarea atroce a orașului de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Austriei, Rusiei, Prusiei și Suediei împotriva lui Napoleon. De reținut că pentru noi, românii, Leipzig-ul a intrat în viața cotidiană a străbunilor cu feluritele "lipscanii", mărfuri de tot felul, prețuite de cucoanele și duducile noastre, ca și prin vestita stradă Lipscani din centrul Cetății lui Bucur. Dresda, Florența Nordului! Nu știu de ce americanii și sovieticii n-au fost condamnați pentru bombardarea atroce a orașului de pe Elba în ultimele zile ale războiului, raidurile din 13-15 februarie 1945 făcând să dispară, sub ruine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]