495 matches
-
o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce să creadă. Îi părea rău că-i stricase tatălui său seara. I se părea că-l dor și pe el umerii, încercând să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
purtări de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând o părere de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase. Boierii au ridicat capetele mirați de liniștea ce lăsa să se audă sfârâitul lumânărilor din ceară curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită doamna Stanca? Așa s-ar părea, judecând după sinceritatea tristeții de pe fețele tuturor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor uitați, le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în Turnul Chindiei, nu a avut nimic de comentat când i s-a spus că porunca mitropolitului este să ducă poslușnicul la Hurezi la mânăstire cu cărți sfințite, dar de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o anihilare nucleară. Eu însămi am fost impresionată de dramaticul discurs demonstrativ al secretarului de stat Colin Powell adresat Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, în februarie 2003. Avându-l alături pe directorul CIA, George Tenet, Powell a oferit o litanie de afirmații nefondate, printre care și acuzația surprinzătoare pentru mine că Irakul deține laboratoare mobile pentru producerea de arme biologice amenajate într-o serie de camioane. Aceasta era o declarație extrem de gravă, dar ceea ce nu știa Powell era că pasajele
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
supuși unui control carantinal timp de 14 zile 22. Presa intră și ea în alertă. Astfel, după ce a publicat dispoziția adresată de mitropolitul Veniamin Costachi Duhovniceștii Dicasterii de a se trimite circulare către episcopi, egumeni și protopopi ca să se facă litanii în biserici pentru mântuirea Rusiei de molima holerei, ziarul "Albina romînească" din Iași făcea cunoscută răspândirea flagelului și în Basarabia, atrăgând atenția publicului cititor "spre a întrebuința cele mai bune mijloace în a se feri de această cumplită boală", ca
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și poezie Pentru a-i pătrunde gustul parfumat, Vinul trebuie, cu picătura, degustat. Frumusețea poeziei este savurată Când atent și cu răbdare-i lecturată. Rugă Pentru cine-o fi litania Care nu se mai sfârșește? O fi pentru vremurile ce s-au dus... Timpul nu se mai întoarce niciodată. Nici viața care a apus... Creație Dacă am folosit cuvinte-n text, Ele au fost doar un pretext. Am înmănunchiat idei
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a micșorat pămîntul - ...nici de visare O vijelie - păpădia a rămas doar amintire Cu un pas mai aproape de pustiul singurătății ne aduc, surprinse În scene bine regizate, prezența solitară și hieratică a sperietoarei sau sublimarea lucrurilor și Întîmplărilor aievea În litanie nesfîrșită a greierilor. Totul s-a cules - doar sperietoarea așteaptă noul an Atât a rămas din poveștile verii: prispa cu greieri Cel mai pregnant este semnalată absența prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc în loc, imaginația plastică, mormintele mai-marilor au fost primele noastre muzee, iar defuncții înșiși primii noștri colecționari. Căci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scrisul, stampa pe lemn datează și chiar este semnată din anii 1410. Xilografia prospera într-un Ev Mediu pe sfârșite care avea pasiunea imaginilor pioase pentru a memoriza predicile călugărilor cerșetori, a ilustra Bibliile manuscrise, a-i învăța pe credincioși litaniile și rugăciunile. Gravura în taille-douce pe cupru, fără folosirea presei cu cilindru, ține, ca și tiparul, de artele metalului și de orfevrerie, în care excelează țările germanice. Primii maeștri anonimi ai dălții Maestrul E.S., de exemplu sunt renani. Acest procedeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
funcție latentă a ideologiei este aceea de a capta emoțiile. În afara religiei (și a războiului ori naționalismului), au existat puține forme de a canaliza energia emoțională. Religia a simbolizat, a extras și a dispersat energia emoțională din lume la nivelul litaniei, al liturghiei, al sacramentului, al edificiilor, al artelor. Ideologia a permis acestor energii să fuzioneze și le-a canalizat înspre politic"447. De altfel, anunțând obiectivele investigației sale, Daniel Bell accentuează că analiza sa se dorește a fi, înainte de toate
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta nu numai că nu primește nici un răspuns favorabil, dar nici nu apucă să spună ce solicita. Aceasta nu înseamnă că în multe alte schițe, Gh. Brăescu se delimitează la fel de clar de modelul caragialian. În afară de frecvența termenilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
op. cit., p. 7. 596 wiki.answers.com/Q/How much is the first superman comic book worth, ultima accesare 28.05.2012. 597 Bradford Wright, op. cit., p. 9. 598 Michael Shapiro, op. cit., p. 365. 599 Bradford Wright, op. cit., p. 13. 600 Vocea lui este cea care a rostit "litania" creată de către Robert Maxwell și care a devenit instantaneu un imn al lui Superman: "Mai rapid decât glonțul! Mai puternic decât o locomotivă! Capabil să sară peste cea mai înaltă clădire dintr-o singură săritură! Priviți! Sus pe cer! Este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferința? Bătrânul nostru profesor de socialism, bocănind pe podium cu gheata lui ortopedică, îngîna la ore o litanie monotonă, fără să-i pese că fetele citeau pe sub bănci Lorelei iar băieții se-ntorceau la bancă și, cu mutrele chinuite ale cîntă-reților de rock, mișcând ritmic din umeri, bâzâiau printre dinți riff-urile de început de la The Song Remains the
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sau altul, își desface cocul lăsând părul să curgă liber pe umeri și-l flutură cu o smuncitură scurtă, Ce vină are copilul acesta al nimănui? Dacă trăiește copilul Boris va fi al meu, dacă nu, îl pierd, Și o litanie de cuvinte murmurate rusești, pare că nici nu mai e conștientă de prezența mea în încăpere, Ușa de la intrare, Boris în prag cu pachetele din care ies cu ușurință gâturile lungi ale unor sticle de băutură, Ciao! M-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lungimea tălpii piciorului; la același joc Îl Îndeamnă pe copil, Însă În sens contrar: În timp ce el merge spre apă, pe copil Îl alungă, conform regulii jocului instituit, spre uscat; Îl mai sperie aruncând În el cu apă și Îngână o litanie neauzită; el mută talpa dreaptă a piciorului În continuarea tălpii stângi, talpa stângă În continuarea tălpii drepte și așa se Îndreaptă Încet spre adânc; curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Kimura lovi roțile cu piciorul, Împrăștiind spițele. Ceilalți călcară În picioare mînerele de lemn și le rupseră. Împreună, răsturnară vehicolul pe spate, Împrăștiindu-i pernele. Hamalul Îngenunche pe pămînt, rîzÎnd singur. În tăcerea care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să fie omorîți. În jurul terenului de adunare, sutele de deținuți priveau fără să se miște. Bărbați și femei stăteau În așa-zisele șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de neînțelegere în fața misterului morții. Ceva mai târziu, mama sa, tremurând de neliniște, îl strângea la piept și, cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o smulgă din întunericul blând al sânului ei fremătător, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cu fiecare treaptă pe care o urca spre fosta clădire a morii, W. devenea mai tânăr și mai nesigur, simțea un fel de temere pe care încerca s-o ascundă sub o mină severă și imparțială, se ambala într-o litanie de vorbe - că „n-ar avea nevoie“ și că „o mai dovedise“ -, și, cu toate astea, își pierdea siguranța de sine cu fiecare pas. Holul era rece, mirosea ca trabucul tatălui său, și W. se opri o clipă pe preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mâzgălea fel de fel de personaje, care numai strigat direct accepta să părăsească lumile de vis ale trecutului pentru ca apoi - la dorința ambilor - să-i facă pe plac, ca unui copil răsfățat ce era. Lăudăroșenia mea, care începea, asemenea unei litanii, așa: „Când o să fiu eu bogat și celebru, atunci am să te duc...“, își găsea drumul spre urechea ei. Nimic nu părea să-i placă mamei mele mai mult decât să se lase hrănită de mine cu promisiuni de anvergură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în vis mi se răspundea și se lega, fericindu-mă, o convorbire mai lungă. Să mă fi declarat laș, asta ar fi caracterizat oarecum corect atitudinea mea. Să rostesc numărul cifră cu cifră, în mod repetat, ca parte a unei litanii și să mă limitez la asta îmi era de ajutor, dar numai pe termen scurt. O dată, când m-am postat și eu la coada celor care așteptau în fața cabinei telefonice, contam pe ajutorul unui flirt căznit cu o studentă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poate că ea e bine, nu moare și nu mor nici io, pen’ că nu-s curist. Simți În el un zumzet ca de scaun electric cu o pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise picioarele pe masă. Ed spuse: — Fii mai deștept decît prietenii tăi! Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
revistei Runway, am zis eu coborându-mi vocea și am Început, plină de Încântare să mă descarc: și e cea mai mare cățea pe care am văzut-o În viața mea. Nici măcar nu cred că e ființă omenească. Aveam o litanie Întreagă de plângeri pe care mi-ar fi plăcut să i-o Înșirui lui Benji, dar Virajul Paranoic Runway a dat năvală cu nimicitoare putere. M-a cuprins brusc o neliniște vecină cu paranoia, convinsă că acest om neștiutor, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
datorez această solidaritate cu victimele." (La apa Vavilonului II, p. 5) Cronicile radiofonice ale Monicăi Lovinescu sunt mostre de eroism, bătălii pe câmpul nevăzut al istoriei adevărate. Măștile cad, iar chipul hâd al comunismului nu mai poate fi ascuns înapoia "litaniei" ideologice. Discursul Monicăi Lovinescu este sabia care desparte adevărul de neadevăr cu precizia unui bisturiu: "Și ca o derâdere supremă, adoptarea acestor măsuri ne este prezentată ca o expresie a "largilor libertăți". Adică libertatea de a fi controlat, libertatea de
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
care fondatorul proiectului, maestrul Ștefan Niculescu, nu a mai putut veni. Cu durere în suflet ne-am despărțit de domnia sa cu câteva luni în urmă. Ne-a făcut o mare onoare înnobilând ultima seară de muzică cu a sa Simfonie "Litanii pentru plinirea vremii", un opus de o gravitate întremătoare. Densitatea spirituală a întregii lucrări derivă din ideea monodică ridicată la nivel de principiu constructiv. La un pol diametral opus s-a situat lucrarea "Cantigas" datorată finlandezului Magnus Lindberg, o lucrare
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]