516 matches
-
este îngrijită și deschisă de Alex Leo Șerban cu scurte considerații pertinente, printre care și o posibilă tipologie a criticului de film: Criticul-Vestală e ,prezent oriunde se întîmplă vreun eveniment cinematografic ori monden, pe scenă, drept ca un stîlp... recitîndu-și litania de lemn", vocea Criticului-Vedetă ,e mai cunocută decît Chipu-i, iar Chipul e mai cunoscut decît ce scrie", în timp ce Criticul-Antivedetă e ,atît de vanitos încît își scrie numele cu inițiale mici și atît de convins de perfecțiunea Gustului său încît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
Cruce Roșie, miniu, nu, sânge, materie cerebrală, feciorul își întreabă mama ce-i ăla, un antebraț strivit smuls din umăr, fragmente de viață, bătrâna se simte rău, sirene, difuzoare, funcționarul înjură, va întârzia la birou și în timp ce preotul recită solemn litania sfinților, pe furiș printre rămășițele abia mascate ale tămâii, tu ne saluți, fără resentimente. Din ”State” ajungi la Malaga via aeroportul Londra, după ce sigur ți s-au rătăcit bagajele, care mai ajung sau nu, după câteva zile, la adresa lăsata pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al unei libelule; sub ea, apa tremura imperceptibil, lovită parcă de o răsuflare apropiată când, deodată, un murmur straniu mă-nvălui; eram absolut singur, căutam binecuvântarea liniștii, cu untdelemnul ei bun pentru mir: de unde venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal refugiul din vacarmul zilnic; în fața mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
Wilson-Dickson, “Taize” în The Story of Christan Music, 227. footnote>, melodiile fiind simple și asemănătoare muzicii folk. Muzica creștină a lui Paul Inwood, Christopher Walker, Bernadette Farrell și a altor compozitori este modernă dar răspunde nevoilor liturgice, cum ar fi litanii sau psalmi responsoriali. Această muzică unește granițele denominațiunilor și este foarte bine cunoscută în America de Nord. În ultimele decenii interesul pentru muzica creștină evanghelică cu acompaniament instrumental a crescut foarte mult, iar numărul orchestrelor simfonice și a formațiilor corale care iau
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
care fondatorul proiectului, maestrul Ștefan Niculescu, nu a mai putut veni. Cu durere în suflet ne-am despărțit de domnia sa cu câteva luni în urmă. Ne-a făcut o mare onoare înnobilând ultima seară de muzică cu a sa Simfonie "Litanii pentru plinirea vremii", un opus de o gravitate întremătoare. Densitatea spirituală a întregii lucrări derivă din ideea monodică ridicată la nivel de principiu constructiv. La un pol diametral opus s-a situat lucrarea "Cantigas" datorată finlandezului Magnus Lindberg, o lucrare
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
limba și începe să tragă ritmic de ea, că poate mai e timp. La puțin timp, intră mama, mai somnolentă de când și-a pierdut fata, și văzând ce se vede, se lasă să cadă într-un scaun, amețită, murmurând în litanie: "Fiul meu!, fiul meu!, fiul meu! Luis!, fiul meu!". Este o orație pe măsura ritmicelor trageri de limbă. La rândul său, Avito simte stranii dislocații intime, care îi sparg sufletul, care îi scufundă pământul, se vede în vid, privește la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
șanticler negru atât de simpatic ca Cedric. Dar, Dumnezeule, ce ieșise! Vasilica dădu drumul altor hohote de râs, și ochii începură să-i lăcrimeze. Totul fusese atât de caraghios! Negrul turnase o băutură în pahare și începuse să îngîne niște litanii pe o limbă drăcească. Nici nu se uita la ea. Pocnea din palme și boscorodea. Începuse să-i curgă sudoarea pe frunte și pe fălci. Cămașa i se udase aproape deodată, și prin pânza umedă ieșiseră la iveală mușchii puternici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care ieșise culoarea fondului, și cu o basma din același material pe cap. M-a luat în brațe și, spre disperarea mea și enervarea lui tata, a-nceput să mă pupe cu o înduioșare de mahala, spunîndu-mi mereu, ca o litanie cu un fel de accent țigănesc: Mînca-l-ar mama pe el să-l mănînce! Pui-șoru' mamii! Ce te faci tu fără mama atâtea zile?", și iarăși pupături, așa-ncît am fost ușurat când m-a lăsat jos și m-a dat în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfinți cu ură și mare asprime. Însuși profetul fu aruncat în temniță, împreună cu toți apostolii și bătrânii. Dar, minune! Scopiții, îngenuncheați pe paiele putrede și îngreunați de lanțurile de aramă, Prinseră să-și cânte cu glasuri de copii ciudatele, înduioșătoarele litanii până ce, la vibrația lor, verigile lanțurilor deveniră fragede ca tulpinele de păpădie. Luminate de cântarea de aur, zidurile beciurilor se făcură și ele străvezii ca zgârciurile, lăsând să se vadă, pe coridoare, gardienii, iar în celelalte beciuri de taină nenorociții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi fost o femeie vie, condamnată la o-ncremenire eternă și la o sarcină fără sfârșit. "E vremea nașterii și nu e putere pentru naștere", își aminti cutremurat Herman, privind statuia și ascultîndu-le pe femei murmurând, cu ochii-nchiși, o litanie de neînțeles. Rugîndu-se, păreau și mai asemănătoare: amândouă țineau capul plecat ușor pe umărul stâng, amândouă aveau pe față o expresie de dezolare smerită, gura amândurora era întredeschisă, lăsând să se vadă limbile mișcîndu-se ciudat înainte și-napoi, ca ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de făcut bani, căci numărul lui împrăștia un fel de fascinație speriată în rândul burghezilor tot mai blazați ai anilor '60, dar mai ales al tinerilor care intrau, cu încetul, în deceniul aromelor psihedelice, al lui Krishnamurti și Ma-harishi, al litaniilor Hare Krishna și al dragostei sordide pe paturi de seringi și de flori. O putere mai mare decât a dharmei sale proprii și decât a economiei încîlcite a lumii circului, puterea stranie a scriiturii, îl împinse tot mai spre est
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult, alții mai puțin, le purta în suflet. Opt călugări de vârste diferite, proveniți din medii diferite; opt trupuri măcinate de posturi, de muncă și de penitențe, opt inimi sfâșiate, ca și a sa, de iubirea pentru Mântuitor. Când sfârși litania și fu în picioare, îi veni alături imediat, în tăcere, cu bunăvoință, Simplicius, călugărul cel mai tânăr, care ținea într-o mână un coșuleț de răchită cu bucăți de pâine binecuvântată, iar în cealaltă, potirul cu vin consacrat: trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu fiecare treaptă pe care o urca spre fosta clădire a morii, W. devenea mai tânăr și mai nesigur, simțea un fel de temere pe care încerca s-o ascundă sub o mină severă și imparțială, se ambala într-o litanie de vorbe - că „n-ar avea nevoie“ și că „o mai dovedise“ -, și, cu toate astea, își pierdea siguranța de sine cu fiecare pas. Holul era rece, mirosea ca trabucul tatălui său, și W. se opri o clipă pe preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să stai jos un minut? Mă stresezi. Se așeză din nou lângă el pe canapea. El se aplecă spre ea, scoțând la bătaie ceea ce în mintea lui trecea drept farmec. Își lăsă mâna pe coapsa ei și se lansă în litania lui zilnică. — Ce zici, mă duci și pe mine până la Thompson Motors? Pot să fac rost de un F-150 gratis. Îi păcălesc. Totuși, trebuie să mă ajuți tu, pentru că mi s-a furat carnetul de cecuri. Mi-au lăsat chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de satin a unei femei se strecoară intim în urechea ei. Timp de o clipă, sună ca o renaștere creștină - nici un credincios nu e lăsat în urmă. Dar cuvintele astea sunt mai rele decât religia. Date. Vocea femeii recită o litanie, ceva între o listă de cumpărături și o poezie. Rasa umană a avut nevoie de două milioane și jumătate de ani ca să ajungă să numere un miliard de oameni. A fost nevoie de o sută douăzeci și trei de ani ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase că toți o iubeau în familie. La începutul mesei era tare, tare tristă, dar acum, deși nu zâmbea, avea privirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aspre cu neamul lor, au avut mulți dușmani și, ca să se apere, a făcut multe păcate... Îl vor pomeni la fiecare liturghie, ctitor fiind. Mare este Dumnezeu! Surprins, înălță capul. Din cele două strane, pe rând, ca într-un dialog, litania îi intonă gândul: — ,,Mare este Domnul și lăudat foarte...” Spătarul Mihai reuși în sfârșit să se concentreze în rugăciune iar când utrenia se apropia de sfârșit se hotărî să meargă a doua zi la Thola, acolo unde Sfântul Ioan Scărarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Leurdeanu. L-a citit atunci și apoi de multe, multe ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit. În spatele lui, Ștefan nu știa ce să creadă. Îi părea rău că-i stricase tatălui său seara. I se părea că-l dor și pe el umerii, încercând să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
purtări de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând o părere de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase. Boierii au ridicat capetele mirați de liniștea ce lăsa să se audă sfârâitul lumânărilor din ceară curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită doamna Stanca? Așa s-ar părea, judecând după sinceritatea tristeții de pe fețele tuturor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]