1,837 matches
-
cea mai importantă, despre Sadoveanu, nu e una «de bun simț». Și ce risipitor! Pe aceasta nu și-a terminat-o, memoriile le-a abandonat. E într-asta o boierie de tip Odobescu, Ghica, Zarifopol, dar el a fost, ca literat, mai harnic decât ei. S-a complăcut într-un soi de promiscuitate. Nu mă refer la cedarea lui, pe care n-am căderea s-o judec. Simplul fapt de a scrie despre unul și altul dintre contemporani, fie ei cât
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
de la pagina 129: „Poate că acestei poziționări au-dessus de la mêlée i se datorează și consternanta opțiune recentă a lui Nicolae Manolescu, în calitate de președinte al USR, când s-a străduit să blocheze tentativele de deconspirare a scriitorilor turnători. Mai marele peste literați a preferat, în acea ocazie, să se zbată pentru a prelungi păguboasele ambiguități și pentru a menține un regretabil status quo (i)moral. A făcut-o inventând cele mai năstrușnice subterfugii de salvare a propriei sale imagini publice". Totul este
Neadevăruri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6206_a_7531]
-
fără nici un sens" - p. 233) și, ca orice natură mistică, privește cu reticență folosul artelor. Filozofic, nu-i gustă pe nemți, Kant părîndu-i-se prea greoi iar Hegel un creator de „talmeș-balmeș", în schimb îi prețuiește pe francezi, preferința îndreptîndu-se spre literați: Hugo, Maupassant și, pe alocuri, Pascal. E, în genere, un nostalgic cultural cu înclinații paseiste, pentru care literatura contemporană e nulă, doar creațiile trecutului avînd valoare. Și, chiar dacă îi citește pe Weininger ori Lichtenberg sau, dintre ai lui, pe Soloviov
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
istoriei mici, acolo unde apar o mulțime de personaje care i-au umplut memorialistei viața cotidiană, sunt de urmărit reușitele ei cele mai mari. Mediile prin care a trecut, cum este cel artistic, cel muzical îndeosebi, dar și cel al literaților i-au fost familiare. Are har epic, știe să pună în scenă, să introducă replici, să dea viață unor prezențe umane și în primul rând sieși care, cu toată discreția de sine, este marele personaj-conștiință al cărții. Dar sunt și
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
calibrele. Mai mult: până într-atât au intrat în vulgată scrierile sau atitudinile criticului (fatalitatea oricărui obiect de patrimoniu național?), încât mai că-ți vine să zici că în materie de Călinescu, la fel ca în materie de fotbal, orice literat român e doct. Astfel încât criticul sau cercetătorul de azi se vede nevoit, înainte de lucrul propriu-zis cu textele, să curețe stratul gros de deformări. G. Călinescu. A cincea esență (2009), cartea de peste 700 de pagini a lui Andrei Terian, demonstrează involuntar
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
2008 al Nobelului (Le Clézio), alături de ancheta consacrată unei teme acerbe: „Elita intelectuală în România de azi”. Tinerii care răspund la întrebările Ralucăi Naclad au elanul vîrstei, dar și aroganța îngustă a ignoranților naivi. Unul dintre ei este Daniel Clinici, literat constănțean aflat la studii în Amsterdam, ale cărui păreri seamănă leit cu un conspect sîrguincios făcut din tomurile lui Foucault: aceleași clișee anti-elitiste inspirate de revolta împotriva interdicțiilor și de înverșunarea împotriva formelor de dominație culturală. Discursul lui Daniel Clinici
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
astăzi facem mâine desfacem și o luăm de la capăt...), noua ne vin în minte legendă meșterului Manole, mitul lui Sisif și apreciem ca fiind absurdă cheltuirea în acest fel a banilor publici. Dar, evident, ne înșelăm, nu suntem decât niște literați naivi: de fapt, e vorba de o afacere foarte precisă și foarte bănoasa, din care anumite persoane câștiga averi. ÎȘI la români În plină evaluare a universităților românești, în care ierarhizările ÎȘI au fost, după cum se știe, fetișizate, Constantă Vintilă-Ghițulescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
felul său un Umberto Saba al Timișoarei, deși n-a lăsat în urma sa cărți precum librarul din Trieste. Librarul acesta, despre care vorbesc aici, i-a legat ani în șir pe artiștii de toate națiile din Timișoara, fie ei pictori, literați, filozofi ori numai profesori pur și simplu în școlile orașului, la Cărturești. Aproape construise aici o confrerie a bunului-gust și a dezbaterilor deloc frivole, unde putea să se așeze orice om îndrăgostit de artă, ori pur și simplu cel care
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
în detrimentul celui asupra căreia se manifestă, este puterea medicală” (p. 109). Observația aceasta aparține cuiva care a practicat, la cel mai înalt nivel, medicina, să nu uităm. Nici acum, nici mai târziu de-a lungul acestor pagini. Venită din partea unui literat, ea ar fi fost, cel mult, o perspectivă romanțată asupra unei profesii. Nu un adevăr personal placat asupra vieții înseși. Citez în continuare: „Voința de putere nu este altceva decât dorința de a-l încorpora pe cel cu care intri
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
sentimentale sunt evocări și nu studii asupra diferitelor personalități care au dat consistență vieții noastre muzicale în deceniile de mijloc, de sfârșit ale secolului trecut, de început ale acestui secol. Compozitori și muzicieni performeri, soliști instrumentiști și cântăreți, notorii melomani, literați, teoreticieni ai muzicii, profesori, regizori de operă, folcloriști, muzicieni ce aparțin diferitelor genuri - de la cele de largă adresare, de la muzica populară și jazz până la personalități ce au marcat arta componistică la nivel european, își găsesc așezare în acest prim volum
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
dintr-un exces de prevedere, care stă, apoi, în ploaie. Unde mai pui că nici calitatea nu era cea plătită... Între timp, însă, lucrurile merg ca și cînd țara n-ar fi guvernată, cum spunea P.P. Carp, proslăvind norocul ei. Literații își scriu scrisori, deplîngînd criza. Maiorescu n-are să-l împrumute pe Negulescu, care-și tratează nevroza la Abbazia. Brătescu-Voinești îi căinează pe meseriași. Tinerii intră, cu suflu nou, în vechile partide. Relațiile internaționale înaintează fără tensiuni. Rezum, alegînd, ca pe
Viitorul și trecutul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6659_a_7984]
-
forme încă nedepășite ale sevrajului postcomunist. În cazul lui Alexandru Paleologu se relevă multilateralitatea sa, mediu favorabil conexiunilor dintre viață și cultură, opus izolaționismului cultural, subiectivismului benevol captiv sieși care are trecere în prezent: "ce a fost Al.Paleologu? Filosof? Literat? Om de lume? Politician? Ultimul boier cum s-a spus, deși el a respins mereu amuzat ideea asta?". Autorul Bunului simț ca paradox a făcut figura unui descendent al lui Caragiale și al lui Paul Zarifopol, grație deschiderii largi a
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
nu mai scrie teatru. Cum să ne explicăm renunțarea despre care nu vorbește nimeni? Nu i-au lipsit înaltele protecții. Succesul ar fi trebuit să-l încurajeze să continue. Nu ne rămâne decât ipoteza că sila de mica lume a literaților a cântărit mai greu decât toate recunoașterile și onorurile.
Scriitorii între ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6636_a_7961]
-
și în structura psihologică a unor artiști greu de citit în profunzime și pentru oameni de specialitate cu multă experiență. Despre percepția falsă a lui Brâncuși, de pildă, în extrem de puține cuvinte, Sorescu spune următoarele: „Victimă a folcloriștilor și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
este unul exclusiv negativ. Se limitează la refuzul de a accepta recomandarea Secțiilor. Spre finele anului trecut, Secția de Filologie și Literatură, întrunită cu greu și fără cvorum, a votat cu majoritate zdrobitoare (un singur vot contra) trei propuneri: doi literați, unul de la Chișinău, altul de la Cernăuți, și un lingvist din țară. N-avem nimic contra fraților de peste Prut sau mai de la nord, nici contra abuzului de lingviști la Academie (mai ales de când, fiind ei numai doi, nu s-au putut
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/6568_a_7893]
-
Unii dintre noii noi critici nu-i recunosc însă pe cei dinainte, le refuză orice rol. Uită că literatura momentului actual, foarte interesantă, nu s-a putut naște "din goluri" și cu atât mai puțin critica ei. Sunt critici, sunt literați care dau sentimentul că refuză deliberat preluarea torței, un gest care l-ar fi nedumerit și mâhnit pe E. Lovinescu, cel care vorbise despre eterna ei goană și transmitere prin generații. P.S. Acest ultim număr din 2009 al "României literare
Spiritul critic și „România literară“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6587_a_7912]
-
limba obișnuită: omoară cartea în mod lamentabil. Concluzia nu poate fi decît una: filologii să nu scrie cărți de creație personală, iar scritorii să nu facă studii de cercetare lingvistică. Domeniile nu se îmbucă, rarisim întîmplîndu-se ca, în ființa aceluiași literat, cele două facultăți să atingă pragul compatibilității. Căci ori scrii arid și competent precum Cartojan sau Demostene Russo, și atunci nu ai pretenții de elan demiurgic (iar autobiografia înseamnă demiurgie interpretativă, nu consemnare meticuloasă de secretar limfatic), ori scrii zemos
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
o ambiție de masoret fanatic ca să-ți împiedici mintea de a se gîndi la altceva după 10 pagini de lectură. Iată de ce e o prejudecată să vezi în talent o calitate pe care nu ai dreptul s-o pretinzi decît literaților, în vreme ce filosofii ar fi scutiți de condiția expresiei reușite. Cum s-ar spune, ei excelează în gîndire, nu în expresia ei, atîta doar că tactul gîndirii unui om e același ca cel a scrierii, și un autor care nu poate
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
fond, cu o eleganță nu lipsită de un gust al paradoxului, atât de spinoasa problemă a raportării scriitorului român la regim, fără a apela la formule uzate sau la principii enorme precum „disidență” sau „rezistență prin cultură”. Însuși faptul că literatul român ocolea spoiala festivistă a întregii societăți e semn de independență certă: „Situându-se alături de mersul îndărătnic al oamenilor de rând (iar nu alături de mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale), scriitorii vorbesc în cărțile lor nu despre un
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
dialoguri pe care Gabriel Liiceanu le-a purtat cu părintele lui Mopete în lunile aprilie și mai ale anului trecut. Ce surprinde mai întâi e, cum spuneam, dispoziția permanent cinic bonomă a lui Mircea Ivănescu față de literatură și, implicit, față de literați. Aproape nici unul dintre scriitorii la care, accidental, ajunge să se refere nu iese cu hainele călcate la dungă. Nici urmă de virulență, însă. Maliția lui Mircea Ivănescu e una ceremonioasă, învăluitoare. (Ceea ce în unele cazuri o și face destul de greu
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
puțind de sinceritate e cu totul inestetică, tocmai fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
într-o fotografie de grup. Între personajele compoziției, fără să se deosebească prin vârstă și înfățișare de studenții săi, l-am regăsit și pe cel care coordonează publicația: cronicarul literar al României literare, Cosmin Ciotloș. Acesta îi privește pe noii literați cu încredere: „Dar mai cred că, pentru asta, un mare merit le revine studenților. Care citesc pe rupte. Și care gândesc surprinzător de legat. Puține lucruri le scapă. Nu o dată, ipotezele lansate de ei mi-au dat serios de gândit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
Libero de Libero. La Sereni însă, spre deosebire de „florentini”, a trăi în literatură nu înseamnă o reparație, o mângâiere, o consolare vs. experiența negativă a lumii; dimpotrivă, opțiunea pentru jocul secund al poeziei face și mai acut sentimentul de exil, ca și cum literatul ar fi damnat să îndure dureroasa amenințare a unei solitudini nemântuite; departe de a fi un refugiu, poezia este de fapt, psihologic vorbind, malignă și alienantă. Formula de „literatura ca viață”, ce definește ermetismul florentin, capătă la Mario Luzi înfățișarea
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
angajare civică, polemici Necesitatea unei reluări de contact cu lumea concretă, cu lumea realului cotidian, era însă în plină desfășurare încă din anii patruzeci, generând mișcarea numită Neorealism. Acesta propunea un rapel la realismul veacului XIX, adică angajarea necondiționată a literatului, angajare căreia îi corespundea, pe plan etic, protagonismul omului ca „problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității, și care noaptea urcă scările turnului său de fildeș
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
fără ghidajul unor valori inițiale. Statistic, Iliada poate fi scrisă de un calculator în urma a miliarde de încercări, dar varianta e imposibilă din lipsa unei motivații care să ghideze calculatorul spre o așa capodoperă. Iată un motiv de optimism pentru literații care se tem de moartea creației prin exces de tehnică.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]